ISOCOST
ianuarie 16, 2014
expresia grafică a limitelor resurselor bugetare ale producătorului, de care acesta trebuie să ţină seama în alegerea variantei optime de combinare a factorilor de producţie – muncă (L) şi capital
expresia grafică a limitelor resurselor bugetare ale producătorului, de care acesta trebuie să ţină seama în alegerea variantei optime de combinare a factorilor de producţie – muncă (L) şi capital
componentă a sis- temului actual al ştiinţelor economice (prin) care (se) studiază (cercetează) economia din punctul de vedere al desfăşurării concret-istorice, cu toate particularităţile procesului într-o ţară sau alta. I.e. studiază dezvoltarea
ISTORIA GÂNDIRII ECONOMICE, componentă a gândirii economice (a sistemului ştiinţelor economice) care studiază ansamblul reflecţiilor referitoare la viaţa economică (idei, teorii, doctrine, legi, reguli, politici etc.), ca produs
performanţă în sistemul de instrumente, metode şi tehnici financiare prin care se stimulează creşterea avuţiei şi eficienţei, ca şi asigurarea stabilităţii economice. I.f. îşi propune să promoveze ceva nou şi eficient, reprezentând o înnoire
situaţie în care valoarea activelor de care dispune un agent economic este mai mică decât valoarea obligaţiilor acestuia faţă de terţi (creditori, furnizori, buget). Prin vânzarea tuturor
curent de analiză econo- mică care s-a dezvoltat în S.U.A., începând cu anii ‘20, ca reacţie la dominaţia teoriei neoclasice. I. se opune, în particular, abordării deductive şi abstracte specifice
expresia grafică a limitelor resurselor bugetare ale producătorului, de care acesta trebuie să ţină seama în alegerea variantei optime de combinare a factorilor de producţie – muncă (L) şi capital
componentă a sis- temului actual al ştiinţelor economice (prin) care (se) studiază (cercetează) economia din punctul de vedere al desfăşurării concret-istorice, cu toate particularităţile procesului într-o ţară sau alta. I.e. studiază dezvoltarea
ISTORIA GÂNDIRII ECONOMICE, componentă a gândirii economice (a sistemului ştiinţelor economice) care studiază ansamblul reflecţiilor referitoare la viaţa economică (idei, teorii, doctrine, legi, reguli, politici etc.), ca produs
performanţă în sistemul de instrumente, metode şi tehnici financiare prin care se stimulează creşterea avuţiei şi eficienţei, ca şi asigurarea stabilităţii economice. I.f. îşi propune să promoveze ceva nou şi eficient, reprezentând o înnoire
situaţie în care valoarea activelor de care dispune un agent economic este mai mică decât valoarea obligaţiilor acestuia faţă de terţi (creditori, furnizori, buget). Prin vânzarea tuturor
curent de analiză econo- mică care s-a dezvoltat în S.U.A., începând cu anii ‘20, ca reacţie la dominaţia teoriei neoclasice. I. se opune, în particular, abordării deductive şi abstracte specifice
