ipoteză specifică alegerii în condiţii de risc, introdusă de matematicianul Daniel Bernoulli, şi care constă în evaluarea înclinaţiei spre risc a individului în funcţie de probabilitatea de câştig şi de
ipoteză aplicată în studiul şomajului, care presupune un nivel de şomaj ce nu are o tendinţă de revenire la o rată de echilibru şi în nici un caz la o rată naturală a şomajului. Denumirea
teorie potrivit căreia toate informaţiile disponibile în mod curent sunt deja încorporate în preţul acţiunilor ordinare. Prin urmare, nu se pot face tranzacţii la bursa
ipoteză asu- pra funcţiei keynesiene de consum dezvoltată ulterior de Tobin şi de economiştii de orientare postsmithiană, conform căreia funcţia de consum este neliniară, deoarece înclinaţia marginală spre consum
modalităţi de considerare a modificării variabilelor unei funcţii de producţie agregate sub influenţa progresului tehnic (tehnologic). Fiind dată o funcţie de producţie (F), având ca variabile
presupuneri enunţate pe baza unor fapte cunoscute, puse în evidenţă de analiza corelaţiei existente între investiţia în capitalul uman şi starea generală a economiei. J.P. Matilla a
ipoteză specifică alegerii în condiţii de risc, introdusă de matematicianul Daniel Bernoulli, şi care constă în evaluarea înclinaţiei spre risc a individului în funcţie de probabilitatea de câştig şi de
ipoteză aplicată în studiul şomajului, care presupune un nivel de şomaj ce nu are o tendinţă de revenire la o rată de echilibru şi în nici un caz la o rată naturală a şomajului. Denumirea
teorie potrivit căreia toate informaţiile disponibile în mod curent sunt deja încorporate în preţul acţiunilor ordinare. Prin urmare, nu se pot face tranzacţii la bursa
ipoteză asu- pra funcţiei keynesiene de consum dezvoltată ulterior de Tobin şi de economiştii de orientare postsmithiană, conform căreia funcţia de consum este neliniară, deoarece înclinaţia marginală spre consum
modalităţi de considerare a modificării variabilelor unei funcţii de producţie agregate sub influenţa progresului tehnic (tehnologic). Fiind dată o funcţie de producţie (F), având ca variabile
presupuneri enunţate pe baza unor fapte cunoscute, puse în evidenţă de analiza corelaţiei existente între investiţia în capitalul uman şi starea generală a economiei. J.P. Matilla a
