curent de gândire economică ce situează banii în centrul politicii macroeconomice. M. se bazează pe teoria cantitativă a banilor şi pune în legătură nivelul preţurilor dintr-o economie cu cantitatea de bani (din
firmă sau întreprindere, singura care produce un bun sau serviciu şi trebuie să satisfacă întreaga cerere pentru acesta. În sensul definiţiei, pentru a fi m., întreprinderea trebuie să nu fie
situaţie a producţiei şi a pieţei caracterizată prin existenţa unei singure firme sau a unui număr foarte redus de firme ofertante care dispun şi se folosesc de factori
firmă sau întreprindere cumpărătoare unică a unui bun sau serviciu oferit de un număr mare de producători. Pentru a fi m., întreprinderea trebuie să nu fie concurată de alţi cumpărători
interval legal acordat anumitor debitori confruntaţi cu dificultăţi de achitare a datoriilor. M. se acordă la cererea debitorului, în scopul redresării situaţiei sale patrimoniale în măsura necesară satisfacerii intereselor
unul dintre cele trei argumente exprimate de J.M. Keynes pentru a explica de ce unităţile economice păstrează sume de bani, mai mari sau mai mici. Potrivit
curent de gândire economică ce situează banii în centrul politicii macroeconomice. M. se bazează pe teoria cantitativă a banilor şi pune în legătură nivelul preţurilor dintr-o economie cu cantitatea de bani (din
firmă sau întreprindere, singura care produce un bun sau serviciu şi trebuie să satisfacă întreaga cerere pentru acesta. În sensul definiţiei, pentru a fi m., întreprinderea trebuie să nu fie
situaţie a producţiei şi a pieţei caracterizată prin existenţa unei singure firme sau a unui număr foarte redus de firme ofertante care dispun şi se folosesc de factori
firmă sau întreprindere cumpărătoare unică a unui bun sau serviciu oferit de un număr mare de producători. Pentru a fi m., întreprinderea trebuie să nu fie concurată de alţi cumpărători
interval legal acordat anumitor debitori confruntaţi cu dificultăţi de achitare a datoriilor. M. se acordă la cererea debitorului, în scopul redresării situaţiei sale patrimoniale în măsura necesară satisfacerii intereselor
unul dintre cele trei argumente exprimate de J.M. Keynes pentru a explica de ce unităţile economice păstrează sume de bani, mai mari sau mai mici. Potrivit
