curent de gândire economică ce situează banii în centrul politicii macroeconomice. M. se bazează pe teoria cantitativă a banilor şi pune în legătură nivelul preţurilor dintr-o economie cu cantitatea de bani (din acea economie). Începând cu anul 1960, m. a fost principalul oponent al keynesismului, susţinând că factorii monetari au o influenţă majoră asupra economiei şi că, în particular, expansiunea ofertei de bani (impusă de guvern) tinde mai degrabă să genereze inflaţie decât să stimuleze ocuparea.
