termen care desemnează schimbul monedei unei ţări pe alte monede naţionale, în interiorul ţării, pentru persoane fizice şi juridice rezidente cu respectarea anumitor restricţii. În
(v. CONTURI ALE ACTIVITĂŢII AGENŢILOR ECONOMICI)
formă a controlului propriu, prin care se urmăreşte respectarea normelor şi dispoziţiilor legale privind gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti, aflate în patrimoniul public pe baza
(Sistemul Conturilor Naţionale), metodă de evidenţă şi analiză macroeconomică utilizată în statistica majorităţii ţărilor lumii, cu deosebire a celor cu economie de piaţă, precum şi
ramură a contabilităţii care asigură obţinerea informaţiilor privind gestionarea patrimoniului, necesare factorilor interni de decizie ai entităţii economice, precum şi informaţiile privind rezultatele financiare necesare
(1) Cont deschis de către bănci întreprinderilor, administraţiilor, populaţiei etc., în care sunt înscrise disponibilităţile băneşti ale acestora, ce se păstrează la bănci, precum şi
folosirea bunurilor corporale şi incorporale, folosire care antrenează pierderea imediată sau treptată a utilităţilor lor. C. poate fi final, în cazul satisfactorilor, şi c. intermediar,
proces de substituire a băncii centrale cu o autoritate monetară care emite monedă legală convertibilă într-o valută sau un bun “ancoră” (cunoscut şi sub numele
formă de concentrare, de integrare sub controlul unui centru de decizie a unor unităţi economice care au activităţi foarte diferite, aparent fără nici o legătură
formă de con- curenţă inexistentă în realitate, considerată ca o situaţie ideală spre care trebuie să se tindă şi la care s-a ajuns reunind într-un
formă a concurenţei care are loc în condiţiile respectării de către agenţii economici ai normelor (regulilor) şi mijloacelor considerate corecte şi recunoscute ca atare prin
denumire specifică dată relaţiilor dintre toţi cei care acţionează pe aceeaşi piaţă pentru realizarea propriilor interese în condiţii de libertate economică. În esenţă, aceste relaţii
gruparea sau regruparea agenţilor economici care realizează activităţi reprezentând diferite stadii în fabricarea unui produs sau grupe de produse sub o conducere comună. Activităţile respective
gruparea sau regruparea agenţilor economici, activităţilor, forţei economice, bunurilor şi bogăţiei, în general considerate în desfăşurarea sau realizarea lor. Etimologic, aceasta înseamnă reunirea la un
ipoteză avansată de Garry Becker, prin care demonstrează că ipoteza comportamentului raţional de maximizare a utilităţii (satisfacţiei) nu este o condiţie necesară pentru deducerea unei
organizaţie internaţională guvernamentală, cu sediul la Londra, constituită între Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, şi o serie de ţări foste colonii
to- talitatea tranzacţiilor de bunuri economice pe ansamblul ţărilor lumii sub orice formă se realizează acestea. În perioada contemporană se manifestă mai multe tendinţe în
sau coeficienţii consumurilor directe, arată câte unităţi valorice se consumă din producţia ramurii i, pentru obţinerea unei unităţi valorice din producţia ramurii j. C.t.p. se
economist american de origine engleză, născut în anul 1910 la Middlesex, în Marea Britanie. A absolvit celebra London School of Economics, unde ulterior a fost
creat în 1962 sub egida F.M.I., organizaţie neoficială, fără sediu propriu, care ocupă un loc de frunte printre structurile economico- financiare mondiale. Este cunoscut ulterior
termen care desemnează schimbul monedei unei ţări pe alte monede naţionale, în interiorul ţării, pentru persoane fizice şi juridice rezidente cu respectarea anumitor restricţii. În
(v. CONTURI ALE ACTIVITĂŢII AGENŢILOR ECONOMICI)
formă a controlului propriu, prin care se urmăreşte respectarea normelor şi dispoziţiilor legale privind gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti, aflate în patrimoniul public pe baza
(Sistemul Conturilor Naţionale), metodă de evidenţă şi analiză macroeconomică utilizată în statistica majorităţii ţărilor lumii, cu deosebire a celor cu economie de piaţă, precum şi
ramură a contabilităţii care asigură obţinerea informaţiilor privind gestionarea patrimoniului, necesare factorilor interni de decizie ai entităţii economice, precum şi informaţiile privind rezultatele financiare necesare
(1) Cont deschis de către bănci întreprinderilor, administraţiilor, populaţiei etc., în care sunt înscrise disponibilităţile băneşti ale acestora, ce se păstrează la bănci, precum şi
folosirea bunurilor corporale şi incorporale, folosire care antrenează pierderea imediată sau treptată a utilităţilor lor. C. poate fi final, în cazul satisfactorilor, şi c. intermediar,
proces de substituire a băncii centrale cu o autoritate monetară care emite monedă legală convertibilă într-o valută sau un bun “ancoră” (cunoscut şi sub numele
formă de concentrare, de integrare sub controlul unui centru de decizie a unor unităţi economice care au activităţi foarte diferite, aparent fără nici o legătură
formă de con- curenţă inexistentă în realitate, considerată ca o situaţie ideală spre care trebuie să se tindă şi la care s-a ajuns reunind într-un
formă a concurenţei care are loc în condiţiile respectării de către agenţii economici ai normelor (regulilor) şi mijloacelor considerate corecte şi recunoscute ca atare prin
denumire specifică dată relaţiilor dintre toţi cei care acţionează pe aceeaşi piaţă pentru realizarea propriilor interese în condiţii de libertate economică. În esenţă, aceste relaţii
gruparea sau regruparea agenţilor economici care realizează activităţi reprezentând diferite stadii în fabricarea unui produs sau grupe de produse sub o conducere comună. Activităţile respective
gruparea sau regruparea agenţilor economici, activităţilor, forţei economice, bunurilor şi bogăţiei, în general considerate în desfăşurarea sau realizarea lor. Etimologic, aceasta înseamnă reunirea la un
ipoteză avansată de Garry Becker, prin care demonstrează că ipoteza comportamentului raţional de maximizare a utilităţii (satisfacţiei) nu este o condiţie necesară pentru deducerea unei
organizaţie internaţională guvernamentală, cu sediul la Londra, constituită între Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, şi o serie de ţări foste colonii
to- talitatea tranzacţiilor de bunuri economice pe ansamblul ţărilor lumii sub orice formă se realizează acestea. În perioada contemporană se manifestă mai multe tendinţe în
sau coeficienţii consumurilor directe, arată câte unităţi valorice se consumă din producţia ramurii i, pentru obţinerea unei unităţi valorice din producţia ramurii j. C.t.p. se
economist american de origine engleză, născut în anul 1910 la Middlesex, în Marea Britanie. A absolvit celebra London School of Economics, unde ulterior a fost
creat în 1962 sub egida F.M.I., organizaţie neoficială, fără sediu propriu, care ocupă un loc de frunte printre structurile economico- financiare mondiale. Este cunoscut ulterior
