DEBREU
ianuarie 16, 2014
GERARD (n. 1921), economist american de origine franceză. A studiat, mai întâi, la Şcoala Normală Superioară din Paris, apoi la Universitatea Sorbona, unde şi-a susţinut teza de doctor în economie
GERARD (n. 1921), economist american de origine franceză. A studiat, mai întâi, la Şcoala Normală Superioară din Paris, apoi la Universitatea Sorbona, unde şi-a susţinut teza de doctor în economie
operaţie de reducere a cheltuielilor înscrise în bugetul de stat prin transferul unei părţi a lor într-un cont special sau în contul unei colectivităţi teritoriale.
piaţă sau segment de piaţă, în sens geografic (regiune, zonă, ţară străină), pe care se comercializează cantităţi mari de mărfuri în condiţii avantajoase. D. face obiectul strategiei de piaţă atunci când agenţii
se determină ca diferenţă între P.I.B. actual (efectiv) şi P.I.B. potenţial. El este generat de şomajul ciclic, cauzat de insuficienţa cererii agregate (v. Şomaj).
> (v. DECALAJ ECONOMIC) DECALAJ TEHNOLOGIC, (1) diferenţa în nivelul de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, în gradul de înzestrare tehnică a muncii, de dotare a producţiei cu tehnica şi
perioada scursă până când rezultatele unui mix de politici macroeconomice devin vizibile. Orice politică macroeconomică are asociate patru tipuri de decalaje temporale: 1. decalajul de recunoaştere – perioada de
acţiune de comportament economic raţional care vizează alegerea unei soluţii din mai multe posibile, bazată pe considerente economice, dar şi psihologice, sociologice, politice ş.a. Se disting decizii la nivel
proces prin care o sumă poate fi scăzută dintr-o sumă totală în anumite scopuri. De exemplu, în anumite sisteme fiscale, impozitarea venitului permite scăderea cheltuielile cu dobânzile pentru
soldul care arată insuficienţa resurselor în raport cu nevoile sau a veniturilor faţă de cheltuieli, la un moment dat (v. Deficit al balanţei de plăţi, Deficit bugetar).
(v. BALANŢA COMERCIALĂ) DEFICIT AL BALANŢEI DE PLĂŢI, sumă cu care plăţile (cheltuielile) din cadrul balanţei depăşesc încasările (veniturile), adică soldul negativ al balanţei. D.b. de p. este în general
datorie rambursabilă la termen fix sau în anuităţi; priveşte în special împrumuturile pe termen lung şi împrumuturile obligatare, în general pe mai mult de cinci ani, iar în
sumă în valută datorată, la un moment dat, de o ţară altor ţări şi/sau instituţii financiare internaţionale în baza creditelor primite de stat (guvern) şi de întreprinderi private, dar cu garanţia statului şi
> (v. DATORIE PUBLICĂ) Datorie publică internă (v. DATORIE PUBLICĂ) DEBIT, (1) coloana din partea stângă a unui cont, în care se înregistrează elementele şi sporurile de activ, respectiv, reducerile de
proces global ce exprimă evoluţia ascendentă a unor mărimi economice agregate, în cadrul unui orizont de timp, la nivel naţional sau internaţional, cu efecte favorabile
formă de credit prin care o persoană fizică sau juridică, denumită creditor, pune la dispoziţia altei persoane fizice sau juridice, denumită debitor, o sumă de
(1) dreptul patrimonial al unei persoane fizice sau juridice (creditor) asupra altei persoane fizice sau juridice (debitor), de executare a unei obligaţii, de restituire a
(1) determinarea cursului (preţului) la care se fac tranzacţiile pe piaţa bursieră. (2) Înscrierea la cota bursei a unui curs care s-a format pentru o
reuneşte ansamblul costurilor antrenate de investiţia în educaţie (variabilă-cheie în modelele de analiză a deciziei de a investi în capitalul uman). Costul educaţiei cuprinde atât
costul implicat de restrângerea intervenţiei statului în economie şi societate. Dereglementarea generează costuri directe şi indirecte, suportate de administraţiile publice şi de agenţii economici: costul
, sistem economic de reprezentare a intereselor în care unităţile constitutive (corporaţiile) sunt limitate ca număr, ordonate 128 ierarhic, neconcurenţiale, recunoscute şi/sau create de stat;
GERARD (n. 1921), economist american de origine franceză. A studiat, mai întâi, la Şcoala Normală Superioară din Paris, apoi la Universitatea Sorbona, unde şi-a susţinut teza de doctor în economie
operaţie de reducere a cheltuielilor înscrise în bugetul de stat prin transferul unei părţi a lor într-un cont special sau în contul unei colectivităţi teritoriale.
piaţă sau segment de piaţă, în sens geografic (regiune, zonă, ţară străină), pe care se comercializează cantităţi mari de mărfuri în condiţii avantajoase. D. face obiectul strategiei de piaţă atunci când agenţii
se determină ca diferenţă între P.I.B. actual (efectiv) şi P.I.B. potenţial. El este generat de şomajul ciclic, cauzat de insuficienţa cererii agregate (v. Şomaj).
> (v. DECALAJ ECONOMIC) DECALAJ TEHNOLOGIC, (1) diferenţa în nivelul de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, în gradul de înzestrare tehnică a muncii, de dotare a producţiei cu tehnica şi
perioada scursă până când rezultatele unui mix de politici macroeconomice devin vizibile. Orice politică macroeconomică are asociate patru tipuri de decalaje temporale: 1. decalajul de recunoaştere – perioada de
acţiune de comportament economic raţional care vizează alegerea unei soluţii din mai multe posibile, bazată pe considerente economice, dar şi psihologice, sociologice, politice ş.a. Se disting decizii la nivel
proces prin care o sumă poate fi scăzută dintr-o sumă totală în anumite scopuri. De exemplu, în anumite sisteme fiscale, impozitarea venitului permite scăderea cheltuielile cu dobânzile pentru
soldul care arată insuficienţa resurselor în raport cu nevoile sau a veniturilor faţă de cheltuieli, la un moment dat (v. Deficit al balanţei de plăţi, Deficit bugetar).
(v. BALANŢA COMERCIALĂ) DEFICIT AL BALANŢEI DE PLĂŢI, sumă cu care plăţile (cheltuielile) din cadrul balanţei depăşesc încasările (veniturile), adică soldul negativ al balanţei. D.b. de p. este în general
datorie rambursabilă la termen fix sau în anuităţi; priveşte în special împrumuturile pe termen lung şi împrumuturile obligatare, în general pe mai mult de cinci ani, iar în
sumă în valută datorată, la un moment dat, de o ţară altor ţări şi/sau instituţii financiare internaţionale în baza creditelor primite de stat (guvern) şi de întreprinderi private, dar cu garanţia statului şi
> (v. DATORIE PUBLICĂ) Datorie publică internă (v. DATORIE PUBLICĂ) DEBIT, (1) coloana din partea stângă a unui cont, în care se înregistrează elementele şi sporurile de activ, respectiv, reducerile de
proces global ce exprimă evoluţia ascendentă a unor mărimi economice agregate, în cadrul unui orizont de timp, la nivel naţional sau internaţional, cu efecte favorabile
formă de credit prin care o persoană fizică sau juridică, denumită creditor, pune la dispoziţia altei persoane fizice sau juridice, denumită debitor, o sumă de
(1) dreptul patrimonial al unei persoane fizice sau juridice (creditor) asupra altei persoane fizice sau juridice (debitor), de executare a unei obligaţii, de restituire a
(1) determinarea cursului (preţului) la care se fac tranzacţiile pe piaţa bursieră. (2) Înscrierea la cota bursei a unui curs care s-a format pentru o
reuneşte ansamblul costurilor antrenate de investiţia în educaţie (variabilă-cheie în modelele de analiză a deciziei de a investi în capitalul uman). Costul educaţiei cuprinde atât
costul implicat de restrângerea intervenţiei statului în economie şi societate. Dereglementarea generează costuri directe şi indirecte, suportate de administraţiile publice şi de agenţii economici: costul
, sistem economic de reprezentare a intereselor în care unităţile constitutive (corporaţiile) sunt limitate ca număr, ordonate 128 ierarhic, neconcurenţiale, recunoscute şi/sau create de stat;
