VENIT NAŢIONAL
ianuarie 16, 2014
indicator macroeconomic de rezultate. Se calculează v.n. la preţurile de piaţă pe baza relaţiei: v.n. = P.I.B. – consumul de capital fix ± soldul veniturilor cu restul lumii. De asemenea,
indicator macroeconomic de rezultate. Se calculează v.n. la preţurile de piaţă pe baza relaţiei: v.n. = P.I.B. – consumul de capital fix ± soldul veniturilor cu restul lumii. De asemenea,
indicator macroeconomic agregat de rezultate obţinut pe baza ajustării produsului intern brut. Astfel, pentru a se obţine v.n.d.b. se adaugă la produsul intern brut veniturile primite din străinătate
(în sistemul producţiei materiale) acea parte a încasărilor totale care depăşeşte cheltuielile de producţie aferente acestora. V.n. îmbracă următoarele forme: profit sau alte impozite indirecte, contribuţii la
venitul exprimat în preţuri curente, în unităţi monetare, la puterea lor de cumpărare curentă.
expresie agregată a venitului la nivel macroeconomic, reprezentând veniturile curente ale persoanelor, provenite dintr-o activitate, la care se adaugă transferurile de la stat şi întreprinderi. Acest venit este
venitul exprimat în preţuri constante. De fapt, v.r. exprimă puterea de cumpărare a venitului nominal (v. Venit).
(v. TEORIA SIMETRICĂ A VALORII) VALORI MOBILIARE, titluri de valoare negociabile reprezentând diferite creanţe (sau titluri de credit), precum şi drepturi de proprietate (participaţii). Se disting: v.m. la
unitatea bănească a unei ţări, în situaţia în care este folosită în operaţiuni ce decurg din relaţiile economice internaţionale. V. se schimbă între ele la un curs de schimb pe pieţele
acea valută stipulată în contract, prin care se exprimă preţul bunurilor economice sau cota creditului acordat. V.c. nu coincide întotdeauna cu valuta de plată (v. Convertibilitate, Curs valutar).
valută reprezentată de disponibilul la o bancă cu sediul în ţara deţinătorului sau în oricare altă ţară. V. de c. are cea mai cuprinză- toare folosire ca mijloc de plată internaţională.
valută în care urmează să se efectueze, conform contractului, plata pentru un bun economic sau un credit. Se mai numeşte şi valută de tranzacţie, ea servind ca bază pentru negocierea preţului
monedă străină care exprimă rezervele în devize ale băncilor de emisiune. V. de r. este convertibilă, fiind folosită frecvent în relaţiile economice internaţionale. Rezerva valutară este prevăzută în balanţa de plăţi externe a ţării
valută reprezentată de numerar (bancnote şi monede divizionare), având o utilizare restrânsă la cheltuielile necomerciale.
mărime exprimată de regulă numeric, al cărei nivel se poate modifica. În economie se întâlnesc frecvent v.e. precum: preţ, profit, venit, cost, venit naţional, consum, investiţii, import, export etc.
variabilă a cărei valoare este determinată de cadrul schemei modelului economic sau econometric. Deci o variabilă care apare ca dependentă într-o ecuaţie este considerată drept endogenă (v. Variabilă economică).
variabilă a cărei valoare nu este determinată prin schema modelului economic sau econometric. Fiind o variabilă predeterminată, v.e. are un rol important în calculul variabilelor endogene. Spre deosebire de
modificare într-un anumit sens a unei mărimi din economie, însoţită de modificarea altei mărimi în sens invers, pentru a se asigura o stare de funcţionare normală.
expresie bănească a elementelor de patrimoniu, a elementelor de capital fix, elemente aflate în diferite stadii şi ipostaze ale procesului de producţie. În acest spirit, se urmăresc
concept prin care teoria marxistă exprimă cheltuiala de muncă socială necesară producerii şi reproducerii forţei de muncă. Mărimea v.f. de m. este determinată de valoarea mărfurilor (mijloace de subzistenţă şi bunuri spirituale) necesare întreţinerii subiectului (purtătorului)
indicator macroeconomic de rezultate. Se calculează v.n. la preţurile de piaţă pe baza relaţiei: v.n. = P.I.B. – consumul de capital fix ± soldul veniturilor cu restul lumii. De asemenea,
indicator macroeconomic agregat de rezultate obţinut pe baza ajustării produsului intern brut. Astfel, pentru a se obţine v.n.d.b. se adaugă la produsul intern brut veniturile primite din străinătate
(în sistemul producţiei materiale) acea parte a încasărilor totale care depăşeşte cheltuielile de producţie aferente acestora. V.n. îmbracă următoarele forme: profit sau alte impozite indirecte, contribuţii la
venitul exprimat în preţuri curente, în unităţi monetare, la puterea lor de cumpărare curentă.
expresie agregată a venitului la nivel macroeconomic, reprezentând veniturile curente ale persoanelor, provenite dintr-o activitate, la care se adaugă transferurile de la stat şi întreprinderi. Acest venit este
venitul exprimat în preţuri constante. De fapt, v.r. exprimă puterea de cumpărare a venitului nominal (v. Venit).
(v. TEORIA SIMETRICĂ A VALORII) VALORI MOBILIARE, titluri de valoare negociabile reprezentând diferite creanţe (sau titluri de credit), precum şi drepturi de proprietate (participaţii). Se disting: v.m. la
unitatea bănească a unei ţări, în situaţia în care este folosită în operaţiuni ce decurg din relaţiile economice internaţionale. V. se schimbă între ele la un curs de schimb pe pieţele
acea valută stipulată în contract, prin care se exprimă preţul bunurilor economice sau cota creditului acordat. V.c. nu coincide întotdeauna cu valuta de plată (v. Convertibilitate, Curs valutar).
valută reprezentată de disponibilul la o bancă cu sediul în ţara deţinătorului sau în oricare altă ţară. V. de c. are cea mai cuprinză- toare folosire ca mijloc de plată internaţională.
valută în care urmează să se efectueze, conform contractului, plata pentru un bun economic sau un credit. Se mai numeşte şi valută de tranzacţie, ea servind ca bază pentru negocierea preţului
monedă străină care exprimă rezervele în devize ale băncilor de emisiune. V. de r. este convertibilă, fiind folosită frecvent în relaţiile economice internaţionale. Rezerva valutară este prevăzută în balanţa de plăţi externe a ţării
valută reprezentată de numerar (bancnote şi monede divizionare), având o utilizare restrânsă la cheltuielile necomerciale.
mărime exprimată de regulă numeric, al cărei nivel se poate modifica. În economie se întâlnesc frecvent v.e. precum: preţ, profit, venit, cost, venit naţional, consum, investiţii, import, export etc.
variabilă a cărei valoare este determinată de cadrul schemei modelului economic sau econometric. Deci o variabilă care apare ca dependentă într-o ecuaţie este considerată drept endogenă (v. Variabilă economică).
variabilă a cărei valoare nu este determinată prin schema modelului economic sau econometric. Fiind o variabilă predeterminată, v.e. are un rol important în calculul variabilelor endogene. Spre deosebire de
modificare într-un anumit sens a unei mărimi din economie, însoţită de modificarea altei mărimi în sens invers, pentru a se asigura o stare de funcţionare normală.
expresie bănească a elementelor de patrimoniu, a elementelor de capital fix, elemente aflate în diferite stadii şi ipostaze ale procesului de producţie. În acest spirit, se urmăresc
concept prin care teoria marxistă exprimă cheltuiala de muncă socială necesară producerii şi reproducerii forţei de muncă. Mărimea v.f. de m. este determinată de valoarea mărfurilor (mijloace de subzistenţă şi bunuri spirituale) necesare întreţinerii subiectului (purtătorului)
