AGRICULTURA si TARANUL roman chinuit de o istorie intreaga au fost lasati
sa fie salvati de mila lui Dumnezeu si a U.E, deoarece cercetarea stiintifica, industria autohtona de utilaje agricole si sistemul de irigatii a fost distruse fara ca sa raspunda cineva. Asa zisele programe de dezvoltare (submediocre) si ajutorare financiare (subventionare) dispuse de politica interna a tarii n-au reusit decat sa realizeze “praduirea” fondurile financiare alocate si sa demonstreze nimic altceva decat importanta “frectiei la piciorul de lemn sau influienta razelor de luna asupra galosilor de guma” in conditiile in care si industria alimentara romaneasca a fost falimentata din lipsa de politici si strategii nationale adecvate.
Asociatiile agricole existente in domeniul agrar (cu sau fara personalitate juridica) au realizat acumulari nejustificabile (sume in conturi, bunuri mobile si imobile) din terenurile nerevendicate si de la taranii carora le lucreaza pamantul in “arenda” si pe care in realitate ii deposedeaza in mod abuziv, motivand existenta secetei sau a calamitatilor, atat de subventiile acordate de catre stat pentru suprafetele in cauza cat si de recoltele obtinute pe terenurile respective.
Se procedeaza in mod “salbatic” sau “haiducesc” deoarece se ignora orice randuiala europeana in detrimentul celor ce detin terenuri agricole si sunt neputiinciosi.
Asa s-a ajuns ca in majoritatea zonelor rurale ale Romaniei sa se instaleze fara nici o rezistenta politica, civica sau populara “feudele primarilor”.
Potentialul agricol al Romaniei este valorificat in proportie de cel mult 40%. In acest domeniu ne situam ca natiune pe primul loc in UE la, suprafete arabile nelucrate (desi de-a lungul istoriei poporul roman a supravetuit datorita harniciei si intr-o anumita perioada istorica a fost granarul Europei) si la detinerea de atelaje pentru lucrat pamintul cu tractiune animala (BALIGOASA).
Circuitul economic al produselor agricole si alimentare in Romania este “manageriat,” in detrimentul statului si al cetatenului onest de cei ce apartin unor mafii sustinute de clasa politica care nu mai pot fi destructurate;
Situatia economico – sociala dezastroasa creata de politruci si guvernanti poporului roman in cei 33 ani trecuti de la evenimentele din decembrie 1989, in urma actiunilor de privatizare in cadrul “procesului de tranzitie”?, trebuie analizata, de catre reprezentantii responsabili ai societatii romanesti, loaiali si credinciosi binelui societatii, alaturi de experti, factori competenti si abilitati din punct de vedere legal si moral, luand la verifiecare fiecare caz in parte. In functie de concluziile rezultate sa se dispuna, conform bunelor practici si experiente pozitive din tarile UE, nationalizarea obiectivelor economice privatizate abuziv din punct de vedere al interesului public, pedepsirea celor care se fac vinovati de instrainare nejustificata si recuperarea pagubelor create.
Guvernarile postcomuniste, n-au intreprins programe ori strategii valoroase pentru progresul economico-social al Romaniei, acestea au constituit in majoritatea cazurilor „bolovani” legati de gitul natiunii pe care au afundat-o într-o mocirla de nedescris a incompetentei si imoralitatii. Romania dupa 1989, a fost condusa numai de GROPARI, nici daca era dominata de anarhie sau se afla in razboi cu toate statele lumii nu putea realiza o asemenea contraperformanta de regres economico-social.
Un răspuns
AGRICULTURA si TARANUL roman chinuit de o istorie intreaga au fost lasati
sa fie salvati de mila lui Dumnezeu si a U.E, deoarece cercetarea stiintifica, industria autohtona de utilaje agricole si sistemul de irigatii a fost distruse fara ca sa raspunda cineva. Asa zisele programe de dezvoltare (submediocre) si ajutorare financiare (subventionare) dispuse de politica interna a tarii n-au reusit decat sa realizeze “praduirea” fondurile financiare alocate si sa demonstreze nimic altceva decat importanta “frectiei la piciorul de lemn sau influienta razelor de luna asupra galosilor de guma” in conditiile in care si industria alimentara romaneasca a fost falimentata din lipsa de politici si strategii nationale adecvate.
Asociatiile agricole existente in domeniul agrar (cu sau fara personalitate juridica) au realizat acumulari nejustificabile (sume in conturi, bunuri mobile si imobile) din terenurile nerevendicate si de la taranii carora le lucreaza pamantul in “arenda” si pe care in realitate ii deposedeaza in mod abuziv, motivand existenta secetei sau a calamitatilor, atat de subventiile acordate de catre stat pentru suprafetele in cauza cat si de recoltele obtinute pe terenurile respective.
Se procedeaza in mod “salbatic” sau “haiducesc” deoarece se ignora orice randuiala europeana in detrimentul celor ce detin terenuri agricole si sunt neputiinciosi.
Asa s-a ajuns ca in majoritatea zonelor rurale ale Romaniei sa se instaleze fara nici o rezistenta politica, civica sau populara “feudele primarilor”.
Potentialul agricol al Romaniei este valorificat in proportie de cel mult 40%. In acest domeniu ne situam ca natiune pe primul loc in UE la, suprafete arabile nelucrate (desi de-a lungul istoriei poporul roman a supravetuit datorita harniciei si intr-o anumita perioada istorica a fost granarul Europei) si la detinerea de atelaje pentru lucrat pamintul cu tractiune animala (BALIGOASA).
Circuitul economic al produselor agricole si alimentare in Romania este “manageriat,” in detrimentul statului si al cetatenului onest de cei ce apartin unor mafii sustinute de clasa politica care nu mai pot fi destructurate;
Situatia economico – sociala dezastroasa creata de politruci si guvernanti poporului roman in cei 33 ani trecuti de la evenimentele din decembrie 1989, in urma actiunilor de privatizare in cadrul “procesului de tranzitie”?, trebuie analizata, de catre reprezentantii responsabili ai societatii romanesti, loaiali si credinciosi binelui societatii, alaturi de experti, factori competenti si abilitati din punct de vedere legal si moral, luand la verifiecare fiecare caz in parte. In functie de concluziile rezultate sa se dispuna, conform bunelor practici si experiente pozitive din tarile UE, nationalizarea obiectivelor economice privatizate abuziv din punct de vedere al interesului public, pedepsirea celor care se fac vinovati de instrainare nejustificata si recuperarea pagubelor create.
Guvernarile postcomuniste, n-au intreprins programe ori strategii valoroase pentru progresul economico-social al Romaniei, acestea au constituit in majoritatea cazurilor „bolovani” legati de gitul natiunii pe care au afundat-o într-o mocirla de nedescris a incompetentei si imoralitatii. Romania dupa 1989, a fost condusa numai de GROPARI, nici daca era dominata de anarhie sau se afla in razboi cu toate statele lumii nu putea realiza o asemenea contraperformanta de regres economico-social.