După mai bine de două decenii, România a ajuns la o anumită stabilitate macroeconomică similară (iar în unele cazuri, superioară) celei din țările dezvoltate ale
3. Despre PIB potenţial, output gap şi alte mărimi neobservabile Economiştii au devenit obsedaţi de indicatorul numit creştere economică, atât în perioada premergătoare crizei, cât
1. Importanţa ciclurilor financiare Una din întrebările fundamentale care frământă opinia publică şi la care economiştii sunt chemaţi să răspundă este „De ce actuala criză
Gândurile de mai jos mi-au fost inspirate de lectura eseului ”Încotro se îndreaptă capitalismul românesc”, ai cărui autori, Daniel Dăianu și Bogdan Murgescu, au avut
Probabil că, dintre preţurile administrate, cele aferente energiei sunt cele mai sensibile, atât din punct de vedere economic (dată fiind competitivitatea prin preţ a majorităţii
Continuăm analiza efectelor unei politici monetare laxe – caracterizate printr-o rată real-negativă a dobânzii – întorcându-ne atenţia asupra echilibrului extern. Pentru ţările europene acest echilibru
Dezbaterea contemporană privind rolul politicii monetare în combaterea şi depăşirea crizei economice şi financiare este puternic influenţată de lumea anglo-saxonă, care produce circa 90 la
Textul de mai jos constituie o încercare de explicare, pentru publicul românesc avizat, a principalelor provocări cu care se confruntă proiectul european în general şi zona euro în particular, privite dintr-o
Textul de mai jos constituie o încercare de explicare, pentru publicul românesc avizat, a
Textul de mai jos constituie o încercare de explicare, pentru publicul românesc avizat, a principalelor provocări cu care se confruntă proiectul european în general şi
Textul de mai jos constituie o încercare de explicare, pentru publicul românesc avizat, a principalelor provocări cu care se confruntă proiectul european în general şi zona euro în particular, privite dintr-o perspectivă mai largă (economică, dar şi istorică, politică, culturală). Abordarea pe care am ales-o este
Creşterea economică este prezentată adesea ca un panaceu al tuturor problemelor de care suferă economia mondială. Este convenabil, atât pentru politicieni, cât şi pentru populaţie,
Modelul creşterii pe baza unor deficite relaxate a fost utilizat pe scară largă în democraţiile occidentale în ultimele decenii, întrucât aduce atât dividende politice (
Climă, litoral, munte, deltă, peisaje arhaice şi o infrastructură care ar fi trebuit să funcţioneze ca unsă.
Atunci de ce avem deficit pe turism, în ani în care miza stă pe exporturi?
A existat /există o strategie pe turism, sau secretul ar putea sta în strategii complementare pe alte sectoare pentru care turismul să fie doar capătul lanţului? Investiţiile: unde sunt? Şi de ce 200 de kilometri mai la sud de România lucrurile stau mai bine?
Agricultura: această Cenuşăreasă a Economiei.
Realitatea sta pe cifre necrutatoare:
* avem de două ori mai mult teren arabil pe cap de locuitor decat media din Uniunea Europeana.
* cu toate acestea, 28% din populaţie (cea activă din mediul rural) produce 6% din PIB.
* ”an agricol bun” înseamnă, în România, anul în care hazardul meteorologic hotărăşte să fie ploaie. În anul 2011, acelaşi hazard a salvat PIB-ul şi şi a scos România din recesiune.
* un milion de hectare de arabil zac nelucrate.
Repararea bilanţurilor în toate cele trei sectoare (guverne, bănci comerciale, populaţie) va fi îndelungată, dureroasă şi costistoare. Dar nu există alternativă la ea. În acest context, politicile neo-keynesiene de stimulare a cererii constituie cel mult un paleativ.
E clar că modelul de creştere adoptat de România în 2007-2008, cu Investiţii Străine Directe (ISD) care se duceau în principal în sectoarele neexportabile (non-tradables), cu remiteri ale lucrătorilor români din străinătate care finanţau consumul celor rămaşi acasă şi cu deficite bugetare mari, cauzate tot de un consum în exces – nu mai este posibil.
Mugur Isărescu vorbeşte despre o lume care va arăta, din punct de vedere economic, altfel. Traian Băsescu vorbeşte despre limitele capitalismului. Laureaţii Nobel în economie,
După mai bine de două decenii, România a ajuns la o anumită stabilitate macroeconomică similară (iar în unele cazuri, superioară) celei din țările dezvoltate ale
3. Despre PIB potenţial, output gap şi alte mărimi neobservabile Economiştii au devenit obsedaţi de indicatorul numit creştere economică, atât în perioada premergătoare crizei, cât
1. Importanţa ciclurilor financiare Una din întrebările fundamentale care frământă opinia publică şi la care economiştii sunt chemaţi să răspundă este „De ce actuala criză
Gândurile de mai jos mi-au fost inspirate de lectura eseului ”Încotro se îndreaptă capitalismul românesc”, ai cărui autori, Daniel Dăianu și Bogdan Murgescu, au avut
Probabil că, dintre preţurile administrate, cele aferente energiei sunt cele mai sensibile, atât din punct de vedere economic (dată fiind competitivitatea prin preţ a majorităţii
Continuăm analiza efectelor unei politici monetare laxe – caracterizate printr-o rată real-negativă a dobânzii – întorcându-ne atenţia asupra echilibrului extern. Pentru ţările europene acest echilibru
Dezbaterea contemporană privind rolul politicii monetare în combaterea şi depăşirea crizei economice şi financiare este puternic influenţată de lumea anglo-saxonă, care produce circa 90 la
Textul de mai jos constituie o încercare de explicare, pentru publicul românesc avizat, a principalelor provocări cu care se confruntă proiectul european în general şi zona euro în particular, privite dintr-o
Textul de mai jos constituie o încercare de explicare, pentru publicul românesc avizat, a
Textul de mai jos constituie o încercare de explicare, pentru publicul românesc avizat, a principalelor provocări cu care se confruntă proiectul european în general şi
Textul de mai jos constituie o încercare de explicare, pentru publicul românesc avizat, a principalelor provocări cu care se confruntă proiectul european în general şi zona euro în particular, privite dintr-o perspectivă mai largă (economică, dar şi istorică, politică, culturală). Abordarea pe care am ales-o este
Creşterea economică este prezentată adesea ca un panaceu al tuturor problemelor de care suferă economia mondială. Este convenabil, atât pentru politicieni, cât şi pentru populaţie,
Modelul creşterii pe baza unor deficite relaxate a fost utilizat pe scară largă în democraţiile occidentale în ultimele decenii, întrucât aduce atât dividende politice (
Climă, litoral, munte, deltă, peisaje arhaice şi o infrastructură care ar fi trebuit să funcţioneze ca unsă.
Atunci de ce avem deficit pe turism, în ani în care miza stă pe exporturi?
A existat /există o strategie pe turism, sau secretul ar putea sta în strategii complementare pe alte sectoare pentru care turismul să fie doar capătul lanţului? Investiţiile: unde sunt? Şi de ce 200 de kilometri mai la sud de România lucrurile stau mai bine?
Agricultura: această Cenuşăreasă a Economiei.
Realitatea sta pe cifre necrutatoare:
* avem de două ori mai mult teren arabil pe cap de locuitor decat media din Uniunea Europeana.
* cu toate acestea, 28% din populaţie (cea activă din mediul rural) produce 6% din PIB.
* ”an agricol bun” înseamnă, în România, anul în care hazardul meteorologic hotărăşte să fie ploaie. În anul 2011, acelaşi hazard a salvat PIB-ul şi şi a scos România din recesiune.
* un milion de hectare de arabil zac nelucrate.
Repararea bilanţurilor în toate cele trei sectoare (guverne, bănci comerciale, populaţie) va fi îndelungată, dureroasă şi costistoare. Dar nu există alternativă la ea. În acest context, politicile neo-keynesiene de stimulare a cererii constituie cel mult un paleativ.
E clar că modelul de creştere adoptat de România în 2007-2008, cu Investiţii Străine Directe (ISD) care se duceau în principal în sectoarele neexportabile (non-tradables), cu remiteri ale lucrătorilor români din străinătate care finanţau consumul celor rămaşi acasă şi cu deficite bugetare mari, cauzate tot de un consum în exces – nu mai este posibil.
Mugur Isărescu vorbeşte despre o lume care va arăta, din punct de vedere economic, altfel. Traian Băsescu vorbeşte despre limitele capitalismului. Laureaţii Nobel în economie,
