Economia mondială a intrat într-o nouă etapă în care granița dintre politică economică și geopolitică devine tot mai greu de trasat, arată o sinteză publicată în numărul din iunie 2026 al revistei Finance & Development a Fondului Monetar Internațional (FMI), dedicat integral geoeconomiei.
După trei decenii în care globalizarea a fost construită pe ideea separării dintre comerț și securitate, analiza FMI notează că această paradigmă nu mai funcționează.
„Timp de trei decenii după căderea Zidului Berlinului, economia mondială a funcționat pe o premisă simplă: comerțul liber este benefic, iar politica externă și politica economică sunt domenii separate. Acea lume nu mai există”, se arată în material.
În centrul noii realități revine un concept mai vechi, dar readus în actualitate: geoeconomia — folosirea interdependențelor economice ca instrument de putere.
„Separarea dintre economie și securitate a fost mai degrabă o excepție occidentală decât o regulă globală”
Ideea are rădăcini în lucrările economistului Albert Hirschman, care observa încă din 1945 că schimburile comerciale nu sunt neutre din punct de vedere politic. „Beneficiile pot fi reciproce, fără a fi simetrice. Iar asimetria este mecanismul prin care se construiește puterea”, notează acesta, într-o idee reluată astăzi de cercetătorii FMI.
Pentru Josh Lipsky, de la Atlantic Council, ceea ce Occidentul redescoperă acum a fost de mult timp o realitate pentru alte regiuni ale lumii.
„Pentru cea mai mare parte a lumii aceasta este pur și simplu modul în care se fac afacerile”, afirmă el, subliniind că separarea dintre economie și securitate a fost mai degrabă o excepție occidentală decât o regulă globală.
Un punct de cotitură în această evoluție îl reprezintă, potrivit analizei, decizia G7 din 2022 de a bloca accesul la rezervele valutare ale Rusiei după invadarea Ucrainei. „A fost cea mai importantă decizie geoeconomică a deceniului de până acum”, se arată în material, care notează că această măsură a accelerat căutarea unor alternative la sistemele financiare dominate de dolar și euro.
Mecanismele prin care puterea economică se transformă în influență politică
În paralel, cercetători de la Yale, Stanford și Columbia descriu mecanismele prin care puterea economică se transformă în influență politică. Conceptul central este cel de „punct de sufocare” — acele segmente ale economiei globale unde dependența este atât de mare, încât alternativa devine dificil de construit.
„Inputurile sunt numite puncte de sufocare sau dependențe critice dacă hegemonul controlează o cotă de piață dominantă”, arată autorii, subliniind că diferențele mici în nivelul de control pot produce efecte disproporționat de mari asupra puterii de negociere. „Diferența dintre controlul a 95% și 85% dintr-un input este disproporționat de mare”, deoarece la 95% dependența devine aproape totală, în timp ce la 85% există încă alternative funcționale.
Această logică are însă un revers. Pe măsură ce statele încearcă să reducă dependențele, sistemul global riscă să devină mai fragmentat.
„Când o țară își reduce dependența față de sistemul global, sistemul însuși devine mai puțin atractiv pentru ceilalți”, avertizează analiza, sugerând posibilitatea unui cerc vicios în care decuplarea se autoalimentează.
Politicile geoeconomice implică pierderi de eficiență, reducerea accesului la piețe și efecte negative asupra inovației
Costurile acestei transformări sunt semnificative. Economistul Jeffry Frieden subliniază că politicile geoeconomice implică pierderi de eficiență, reducerea accesului la piețe și efecte negative asupra inovației.
„Restricționarea importurilor limitează accesul țării la bunuri produse mai eficient în altă parte”, arată acesta, în timp ce restricțiile comerciale și financiare pot afecta și credibilitatea internațională a statelor care le aplică.
În același timp, regulile comerțului global, construite după 1947 în cadrul GATT și ulterior al OMC, sunt tot mai des puse sub presiune de logica rivalității strategice. „Un tarif devine atractiv deoarece dăunează concurenților străini”, notează autorii, ceea ce transformă politica comercială dintr-un instrument economic într-unul geopolitic.
Interdependențele economice sunt mult mai profunde decât în timpul Războiul Rece
Analiza FMI subliniază însă că această nouă eră este mai complexă decât Războiul Rece, deoarece interdependențele economice sunt mult mai profunde. China, de exemplu, deține astăzi aproximativ 30% din producția manufacturieră globală, față de circa 16% în cazul Statelor Unite, ceea ce face imposibilă o separare simplă între blocuri economice.
În ciuda tensiunilor, concluzia experților Fondului nu este fatalistă. Logica economică a cooperării rămâne valabilă chiar și în context de rivalitate strategică.
„Rivalitatea geopolitică nu elimină argumentul economic pentru cooperare”, subliniază cercetătorii citați, sugerând că există încă spațiu pentru acorduri și coordonare internațională.
În viziunea FMI, provocarea centrală a momentului nu este alegerea între deschidere și izolare, ci găsirea unui echilibru între securitate și interdependență, astfel încât competiția dintre marile puteri să nu erodeze beneficiile economiei globale integrate.
(Citește și: ”Criza politică s-a transformat în criza încrederii în leu: Cum și de ce s-a depreciat cu -3,4% moneda națională. Panica populației și a firmelor creează riscul unei aterizări abrupte a economiei”)
***
Urmărește-ne pe Google News
