VIDEO Bogdan Pleșuvescu, Director General Adjunct al Băncii Transilvania: România nu duce lipsă de capital. Duce lipsă de coerență

28 mai, 2026

Problema României nu este lipsa banilor, ci lipsa coerenței economice și a capacității de execuție, susține Bogdan Pleșuvescu, Director General Adjunct al Băncii Transilvania. „România nu duce lipsă de capital autohton, nu duce lipsă de capital în general. Dar România are o problemă cu coerența economică”, a spus Pleșuvescu, avertizând că fără această clarificare riscăm să discutăm permanent despre efecte, nu despre cauze.

Declarațiile au fost făcute la la conferința „Capitalul autohton al României – nivelul următor: marile companii competitive la nivel regional şi european și politicile economice de stimulare”, organizată marți, 26 mai de CursDeGuvernare, la Parlamentul României.

Diagnosticul său vizează direct mecanismul de funcționare al statului: există planuri, există strategii, există consultanți care stabilesc calendare, dar în momentul implementării coerența dispare, mai ales la schimbările de guvern. „Ne pierdem în execuție”, a rezumat el.

Pe fondul datelor bugetare prezentate de ministrul Finanțelor, Pleșuvescu a ridicat o întrebare despre sursa creșterii veniturilor statului: în ce măsură cele 15,5% în plus reflectă o bază fiscală mai largă și mai sănătoasă sau, mai degrabă, presiunea suplimentară pusă pe sectorul privat prin majorările de TVA și taxe. Reforma cheltuielilor bugetare, a sugerat el, nu a avansat în același ritm. La aceasta se adaugă o inflație de 10,7%, concentrată în servicii și consum, care erodează puterea de cumpărare într-o economie dependentă structural de cererea internă.

Soluția, în viziunea sa, trece prin industrializare, creșterea productivității și scalarea companiilor românești — mai întâi în țară, apoi regional. Banca Transilvania a parcurs deja acest drum: Pleșuvescu însuși a condus timp de cinci ani subsidiara din Republica Moldova, iar experiența l-a convins că oamenii trimiși în exterior devin pepiniera cea mai valoroasă pentru extinderile viitoare.

Gradul de intermediere financiară în România este de circa 40%, față de peste 100% în Europa, iar finanțarea bancară a sectorului non-guvernamental reprezintă 24% față de media europeană de 90%. „Trebuie găsite proiecte care să permită băncilor să finanțeze creșterea, nu să compenseze dezechilibrele”, a concluzionat Pleșuvescu.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

Mesajul meu vine în completarea a ceea ce a spus și domnul ministru Nazare și a ceea ce a spus și domnul Vulpescu, cu privire la faptul că România nu duce lipsă de capital autohton, nu duce lipsă de capital în general, pentru că avem și capital din afară, și capital autohton, dar România duce o lipsă sau are o problemă cu coerența economică.

Și aici cred că trebuie să punem punctul pe i, să ridicăm lucrul acesta la fileu, pentru că altfel riscăm ca întotdeauna să discutăm numai despre efecte și să nu discutăm despre cauze. Iar aceste cauze se transformă cumva și în ceea ce menționa mai devreme colegul de la Grampet, pentru că atunci când vorbim despre campioni regionali sau extindere regională, trebuie să ai în spate un sistem care să te ajute. Și nu mă refer numai la sistemul bancar, ci la un întreg ecosistem, pus la punct și stabilit de către guvernanți, astfel încât să ajute investițiile românești să se scaleze.

Pentru că, până la urmă, despre asta vorbim: scalarea investițiilor românești. Odată ce ai devenit campion în țară, să poți să te extinzi, să-ți lărgești baza de clienți, să-ți poți lărgi cifra de afaceri, să te extinzi în exterior. Iar asta, fără să ai un ajutor din partea zonei de guvernanță, este puțin probabil.

Și vedem că lucrurile acestea se întâmplă dacă vorbim despre Polonia, dacă vorbim despre Ungaria, dacă vorbim de Germania. Există întotdeauna proiecte guvernamentale care ajută companiile locale să se extindă în exterior. Iar noi, la momentul acesta, discutăm — și asta spunea și domnul Vulpescu — avem foarte mult know-how, avem foarte multă dorință de a face, însă ne pierdem în execuție.

Execuția durează foarte mult, avem planuri, avem strategii, plătim tot felul de consultanți care să ne stabilească traseul și calendarul, însă, în momentul în care se pune problema de implementare, de a executa și de a livra, ducem o lipsă foarte mare de coerență și de interes, mai ales atunci când apar aceste schimbări de guverne.

Datele pe care Ministerul Finanțelor le-a anunțat, domnul ministru le-a anunțat, din nou sunt îmbucurătoare, arată, în sfârșit, așa cum ziceai și tu, că acea inerție își produce rezultate, însă trebuie să ne întrebăm dacă este suficient. Dacă nu cumva această consolidare fiscală sau acest mod în care au crescut veniturile statului nu au crescut numai din zona care era destul de stresată, zona antreprenorială, zona privată, pentru că acolo a fost cea mai mult afectată de creșterea TVA-ului, creșterea taxelor, și acum zona aceasta de creștere a veniturilor statului se vede nu cumva numai din zona respectivă.

Cred că reforma ar fi trebuit dusă până la capăt, nu ar fi trebuit oprită numai în zona aceasta de afectare a mediului privat și ar fi trebuit cumva să acopere mult mai rapid — și aici iarăși vorbim de execuție — și zona bugetară, care, la momentul acesta, aduce zona aceasta de cheltuieli din ce în ce mai mari.

Iar lucrurile, pe lângă partea de deficit, care pare la acest moment că este pe un trend îmbucurător, mai trebuie să ne uităm și la zona de inflație. Iar când vorbim despre inflație, vorbim despre 10%, 10,7%, și se duce mai mult în zona de servicii și în zona de putere de cumpărare sau de scădere a consumului. Deci lucrurile acestea trebuie analizate împreună. Și o economie care a funcționat exclusiv atâția ani doar din zona de consum, în momentul în care îți scade acest consum, trebuie să te uiți: ok, cu ce înlocuim?

Logic, ar trebui să ne uităm spre zona de industrializare și foarte bine se menționa adineauri, pentru că există nevoie de proiecte, există nevoie de o retehnologizare, există nevoie de investiții în partea de creștere a productivității și investiții în partea de expansiune. Iar aici vine capitalul autohton, capitalul bancar, care, din fericire pentru România, zona aceasta de bănci este una dintre zonele cel mai bine reglementate și cele mai performante în toți acești ani, ulterior Revoluției, și o zonă foarte bine stabilizată, care a finanțat în continuu economia României.

Întrebarea este ce trebuie să facă acum sistemul bancar și capitalul autohton pentru a finanța dezvoltarea, nu doar pentru a compensa eventualele dezechilibre din economia României. Pentru că, dacă ne uităm la intermedierea financiară, în România suntem undeva la, cred că în 2024, suntem undeva la 40% și ceva grad de intermediere financiară, pe când în Europa este peste 100% gradul de intermediere financiară.

Dacă trebuie să ne uităm la cât finanțează băncile sistemul non-guvernamental, vorbim de undeva la 24%, pe când media în Europa este 90%. Deci trebuie cumva găsite aceste proiecte care să permită băncilor, și nu numai băncilor, ci și celorlalți participanți la capitalul autohton, să finanțeze aceste proiecte, astfel încât creșterea gradului de intermediere financiară să însemne investiții nu în menținerea status quo-ului , ci în creștere, în dezvoltare, în scalarea businessului respectiv, atât în țară, cât și în străinătate.

Iar asta este principala dificultate a băncilor la acest moment, de a identifica aceste proiecte într-un mod în care să le poată finanța. Pentru că, spre deosebire de alți finanțatori, băncile au un sistem foarte bine reglementat de evaluare a riscurilor, a activității financiare a unei companii, de verificare a business-planurilor respectivei companii, de a face diverse stress-test-uri și de a investi, a aloca capital sau fonduri, a aloca credite doar în acele proiecte pe care le consideră viabile.

Întrebare Radu Crăciun, moderator:

Vreau să te întreb două lucruri. Unu: din perspectiva unei bănci, cum ar trebui să arate o companie care vrea să se extindă regional, pe care Banca Transilvania să fie dispusă să o finanțeze, din perspectiva acestei extinderi regionale? Care ar fi cerințele, să zicem minime, pentru ca ea să fie eligibilă pentru o finanțare, pentru o extindere regională? Și, de asemenea, aș fi fost interesat să știu — pentru că, până la urmă, Banca Transilvania nu este doar un finanțator, este chiar ea subiect al extinderii regionale, pentru că ați decis să intrați și în alte țări — cum a fost această experiență pentru voi și dacă vi se pare că, până la urmă, ca cea mai mare bancă din România, dacă vedeți și alte oportunități pentru a merge în direcția aceasta. Deci care e compania, să zic, ideală din punctul acesta de vedere pentru finanțare și care a fost experiența voastră?

Răspuns:

În primul rând, din punctul acesta de vedere, o companie ideală pentru finanțare trebuie să fie o companie care a demonstrat deja în România că, pe segmentul ei, pe nișa ei, este performantă. Adică nu poți să pleci din România, să obții o finanțare în România pentru extindere dacă tu nu ai ceva solid, foarte bine realizat, implementat în România.

Apoi trebuie să ai o structură de guvernanță corporativă foarte bine pusă la punct, transparentă, în care procesul decizional să fie foarte clar reglementat și un business plan nu pe termen scurt, ci un business plan coerent, în care să existe un plan de investiții, un raționament în spate pentru a face respectivele investiții, fie că le faci pe orizontală sau pe verticală. Important este să existe această expunere de motive: de ce vrei să faci respectiva investiție.

Iar în portofoliul nostru de clienți avem astfel de companii pe care le finanțăm, fie că vorbim de domeniul turistic, fie că vorbim de domeniul de producție, fie că vorbim despre consum. Avem clienți care beneficiază de finanțare din partea Băncii Transilvania tocmai pentru a se extinde și a-și extinde businessurile în afara granițelor țării, fie că vorbim de Italia, fie că vorbim de Spania, Germania, Ungaria. Avem astfel de exemple.

E adevărat, nu la nivelul pe care îl vedem în Polonia sau nu la nivelul pe care îl vedem de businessuri care sunt finanțate de companiile din Germania sau din Austria, dar este un pas și credem că lucrurile acestea se vor multiplica pe măsură ce vor exista mai multe exemple de succes din zona antreprenorilor români care își doresc să se extindă în afara țării.

Privitor la a doua întrebare, apropo de ce spuneați, cu oameni din bancă care merg în exterior, chiar eu am fost unul dintre acești oameni care au condus banca din Republica Moldova timp de 5 ani, cât am fost acolo. Este un lucru care îți asigură două aspecte. Primul aspect este legat de faptul că, în momentul în care oameni din România, din businessul din România, se duc în businessul din exterior și participă la achiziția și la dezvoltarea și transformarea acelui business achiziționat din afara granițelor României, această sinergie, această transformare și implementarea proiectelor și a culturii organizaționale se realizează mult mai rapid, pentru că există oameni din local care merg acolo și care cunosc deja compania locală și asigură acest transfer de know-how cât mai rapid.

Și un lucru mult mai important, care se va vedea în timp — și cu asta întotdeauna am spus și insist acest mesaj — acei oameni care merg în afara granițelor țării și participă la astfel de transformări în afară, deci sunt expuși la această muncă de expat, viață de expat, sunt, de fapt, baza de extindere a businessului românesc pe viitor, pentru că ei vor dobândi niște cunoștințe și niște abilități pe care cei care rămân în România nu le dobândesc. Și ei reprezintă pentru organizație în sine o pepinieră foarte, foarte bună pentru următoarele dezvoltări. Deci, împreună cu oamenii pe care, de exemplu, din Republica Moldova, oamenii în care am investit acolo, o parte dintre ei au rămas, o parte dintre ei din Moldova au fost aduși în Banca Transilvania și crescuți în Banca Transilvania, iar ei vor fi folosiți cel mai probabil pentru extinderile viitoare la care ne vom gândi.

Comentariu Radu Crăciun, moderator:

Într-adevăr, îmi amintesc, pe vremea când lucram în ABN AMRO, în banca ABN AMRO, exista un pool de directori care erau directori doar în țări din afara Olandei. Deci nu se amestecau, erau cei care erau directori în Olanda și era pool-ul celălalt de directori, care aveau această experiență multiculturală și internațională, pe care puteau să o folosească în diferite alte țări.

Transmisia video integrală a conferinței poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.