Aproape nouă din zece români consideră că credința este importantă pentru o viață morală (89,4%), iar 88,6% preferă un trai modest, dar stabil, unuia prosper, dar incert, potrivit Barometrului Informat.ro – INSCOP Research, ediția a IX-a, realizat în perioada 1-7 aprilie 2026 pe un eșantion de 1.100 de persoane.
Studiul, dedicat valorilor umane în societatea românească, plasează stabilitatea ca valoare latent dominantă, structurând atitudinile față de economie, libertate și schimbare socială. „România apare ca o societate defensivă, nu aspirațională”, concluzionează autorii cercetării.
Un nivel ridicat de neîncredere socială marchează societatea: 74,9% dintre respondenți sunt de acord că majoritatea oamenilor încearcă să profite de ceilalți, iar 53,1% exprimă acest acord în mod total. Paradoxal, 80,7% cred că poți reuși în viață prin muncă, fără pile și relații — o meritocrație idealizată, slab susținută de experiența socială, conform analizei INSCOP.
Românii susțin simultan libertatea individuală (69,7% de acord) și ideea că prea multă libertate duce la haos (76,9% de acord), o ambivalență care, potrivit cercetătorilor, predispune la acceptarea rapidă a măsurilor restrictive justificate prin stabilitate.
În ceea ce privește religia, 68,4% cred că poți fi o persoană bună și fără credință, ceea ce indică o tranziție de la religiozitatea normativă la una culturală, mai ales în segmentele educate și urbane.
Cele cinci tipologii valorice: tradiționaliștii defensivi, pragmaticii de supraviețuire, individualiștii aspirațioanli, comunitarienii morali și moderații ambivalenți
Sondajul identifică cinci tipologii valorice în societatea românească: tradiționaliștii defensivi, pragmaticii de supraviețuire, individualiștii aspirațioanli, comunitarienii morali și moderații ambivalenți.
Tradiționaliștii defensivi — Trăiesc într-o lume percepută ca amenințătoare și imprevizibilă. Pun stabilitatea mai presus de orice, se ancorează în credință și ordine socială și privesc schimbarea cu suspiciune. Neîncrederea în ceilalți e ridicată, iar valorile sunt organizate în jurul protecției a ceea ce există deja.
Pragmaticii de supraviețuire — Au internalizat ideea că sistemul nu funcționează corect, așa că s-au adaptat. Declară că apreciază corectitudinea și munca, dar în practică consideră că te descurci mai bine prin flexibilitate și oportunism. Cel mai mare decalaj între valorile spuse și strategiile trăite.
Individualiștii aspirațioanli — Cred în merit, risc și mobilitate socială. Văd societatea ca imperfectă, dar reformabilă, și sunt motorul narațiunii despre progres personal. Fragilitate în crize: sub presiune, pot migra rapid spre nevoia de stabilitate și protecție.
Comunitarienii morali — Pun binele colectiv în centru și caută echilibrul între individ și comunitate. Moralitatea — religioasă sau nu — le ghidează alegerile. Oscilează între a susține statul protector și a crede în responsabilitatea individuală, fără să se fixeze ferm pe niciunul.
Moderații ambivalenți — Sunt de acord cu aproape tot, simultan. Vor libertate, dar și ordine. Apreciază tradiția, dar acceptă modernizarea. Nu din inconsecvență, ci din adaptabilitate — funcționează prin compromis contextual și pot fi mobilizați în direcții foarte diferite în funcție de moment.
Clivajul politic modernizare versus protecție
Directorul INSCOP, Remus Ștefureac, apreciază că clivajul politic real nu mai este stânga versus dreapta, ci modernizare versus protecție: „Niciun segment nu este pur ideologic. România nu este polarizată clasic, ci stratificată în funcție de combinații de valori, cu multă ambivalență.”
Cel mai puternic clivaj intern rămâne cel socio-demografic — între tineri și vârstnici, între persoanele cu educație superioară și cele cu educație primară, și între marile orașe și mediul rural.
Tineri vs. vârstnici
Tinerii sub 30 de ani sunt peste medie în a crede că e mai important să fii descurcăreț decât corect, că libertatea individuală primează față de regulile statului și că majoritatea oamenilor încearcă să profite de ceilalți. Persoanele peste 60 de ani domină la preferința pentru trai modest dar stabil (cel mai ridicat acord din toate grupele de vârstă) și la asocierea credinței cu moralitatea.
Educație superioară vs. educație primară
Cei cu studii superioare sunt peste medie la: acceptarea ideii că poți fi om bun fără religie, deschiderea față de adaptarea societății la vremuri noi, asumarea riscurilor pentru succes și opoziția față de afirmația că prea multă libertate duce la haos. Cei cu educație primară, în schimb, indică familia și relațiile ca valoare dominantă în societate (nu banii și statutul, ca restul) și cred într-o proporție mai mare că succesul vine prin muncă fără pile — o credință mai degrabă aspirațională, necorelată cu experiența.
București și orașe mari vs. rural
Locuitorii din București și urbanul mare sunt cei mai convinși că în România domină banii și statutul, sunt mai deschiși față de modernizare și mai sceptici față de ideea că prea multă libertate produce haos. Ruralul merge în direcție opusă la aproape toți itemii: mai mult tradiționalism, mai multă religiozitate normativă, mai puțină neîncredere generalizată în ceilalți — paradoxal, oamenii din mediul rural cred mai puțin că majoritatea profită de semenii lor, față de cei din orașe.
(Citește și: ”Sondaj INSCOP privind intenția de vot – AUR scade, dar rămâne lider detașat – creșteri marginale la partidele din coaliție”)
***
Urmărește-ne pe Google News
