VIDEO Radu Hanga, președinte, Bursa de Valori București: ETF-urile pot accentua polarizarea pieței de capital și favorizarea companiilor mari

23 aprilie, 2026

Creșterea popularității ETF-urilor și concentrarea fluxurilor de capital către companiile mari pot accentua fenomenul de polarizare pe piețele de capital, în detrimentul companiilor mici și inovative, a avertizat Radu Hanga, președintele Bursei de Valori București. Acesta a explicat că actualul model de investiții, în care tot mai mulți bani sunt direcționați către instrumente pasive care replică indicii bursieri, favorizează companiile deja mari și lichide, în timp ce firmele mici, aflate în faza de creștere, riscă să fie subfinanțate.

Explicațiile au fost oferite la Conferința ”Finanțarea Dezvoltării: (re)capitalizarea României și utilizarea tuturor instrumentelor de irigare financiară a economiei”, organizată de CursDeGuvernare – în paralel cu criza politică – la Parlamentul României, Comisia de Buget-Finanțe din Senat, în data de 22 aprilie. Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

„Banii care intră în companiile mari înseamnă performanță bună a companiilor mari… și atunci vedem un fenomen de polarizare a piețelor”, a declarat Hanga, subliniind că acest mecanism poate reduce interesul investitorilor pentru companiile emergente, unde potențialul de creștere este mai ridicat, dar și riscul mai mare.

Oficialul BVB a arătat că, în contextul dezvoltării ETF-urilor și al creșterii investițiilor instituționale, este necesară găsirea unor soluții pentru a asigura accesul mai bun la capital al companiilor mici și mijlocii, care reprezintă sursa principală de inovație și expansiune economică.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

O să mă întorc la tonul pozitiv pentru că, într-un fel sau altul, senzația negativă pe care o am eu e legată mai mult de contextul mare, contextul global în care ne mișcăm, și citeam aici, pe coperta CRONICILOR Curs de Guvernare: „Redesenarea lumii — vechea ordine globală nu mai funcționează. Am intrat în faza unei lumi multipolare.” Deci, practic, îngrijorările mele sunt legate mai degrabă de modul în care se redesenează lumea. Dacă mă uit la ce se întâmplă în România, pe de o parte merg la ce spunea Mihai, la prezentarea și întrebarea legată de suportul pentru companiile mici locale. Eu cred că dacă ne uităm la ecosistemul local, vedem o dezvoltare accelerată în ultimii ani — și Andrei Gemeneanu este unul dintre exemplele acestei dezvoltări.

Dacă ne uităm la structura de finanțare, bursa este undeva sus, în general, pentru companiile mai mari. Sigur, pentru ca companiile să ajungă la bursă e nevoie de tot eșafodajul de finanțare care să le ajute să ajungă acolo, și ne bucurăm să vedem că în ultimii ani s-a lucrat, se construiește foarte mult la eșafodajul acesta — și trebuie să spunem, în mare măsură cu suportul statului, pentru că în ultimii patru ani, cel puțin în cadrul PNRR, există un fond de 400 de milioane de euro alocat exact pentru investițiile în private equity. Și deși le spunem fonduri de private equity, sursele lor de finanțare vin în mare măsură din surse de genul acesta — guverne, instituții de finanțare internaționale — deci e un ecosistem care se dezvoltă. Sunt 20 de fonduri care au fost aprobate, nu știu dacă au fost trași toți banii, dar alocarea celor 400 de milioane cred că se apropie de final. Deci, practic, vedem că ecosistemul acesta care susține dezvoltarea companiilor locale se dezvoltă.

Revenind la bursă, performanța ne dă, aș putea spune, foarte multă încredere. Dacă ne uităm la ultimele două zile — spunem că suntem într-o criză, vedem ce se întâmplă la nivel guvernamental, retragerea sprijinului — probabil că dacă lucrurile astea s-ar fi întâmplat în urmă cu 10 ani, am fi văzut un dezastru la bursă. Acum ce am văzut? Am văzut o scădere de 1,7% ieri, în condițiile în care Germania a scăzut cu 1%, piața din Statele Unite la fel pe minus — deci într-un context global în care piețele s-au corectat. Astăzi, de la începutul zilei, vedem o creștere de aproape 1,7%, deci practic toată scăderea de ieri a fost anulată astăzi. Piața nu reacționează la ceea ce se întâmplă — sau piața ne spune că de fapt nu se întâmplă ceva extrem de periculos, adică e ceva peste care vom trece și care nu o să ne afecteze în măsura în care noi ne gândim că o să ne afecteze.

Dacă facem un pas în spate și ne uităm la contextul mai larg — de la începutul anului, asta este cifra de vineri, astăzi ar trebui să fim cam la fel în condițiile în care ieri am scăzut și astăzi am crescut, ca bursă — deci de la începutul anului, bursa românească, indicele crește cu 19,7%. Am aici o comparație: Statele Unite, S&P 500 și NASDAQ: 4,1%, 5,3%; China, plus 2%; Japonia, plus 16%. Deci din tabelul acesta selectiv pe care îl am în față, doar Coreea de Sud este peste România ca performanță de la începutul anului.

Dacă ne uităm la perioada și mai lungă, la un an în context regional, România este plus 82% — cea mai mare creștere din Europa Centrală și de Est. Dacă ne uităm la un orizont de 3 ani: 136% România, doar Budapesta este peste noi cu 150%; 5 ani, România 200%, Republica Cehă peste noi cu 240%. Deci, practic, România este în top dacă ne uităm la performanța pieței, ceea ce ne spune că România merge într-o direcție bună.

Mă uitam iarăși la comparația pe care o făceam — discuția legată de modelul polonez. Cred că și în Polonia, ca și în România, sunt lucruri bune și lucruri rele. Dacă ne uităm la status, la unde suntem acum: piața românească este a treia ca dimensiune în Europa Centrală și de Est. Deasupra noastră este doar Polonia. Într-adevăr, Polonia este cea mai mare piață ca dimensiune în Europa Centrală și de Est. Locul doi, Austria; locul trei este România, ca și capitalizare. Vorbeam despre alfabetizare financiară și despre faptul că numărul de investitori este într-un fel o măsură a acestei alfabetizări, pentru că, implicit, la fel cum atunci când scrii înseamnă că știi să scrii, atunci când investești înseamnă că ai învățat să investești.

Practic ne apropiem de 300 de mii de conturi deschise, în condițiile în care aveam la sfârșitul anului 2019 undeva la 53 de mii — atunci am avut minimul istoric, acum este un maxim istoric. Vedem o creștere de aproximativ 10.000 de conturi deschise în fiecare trimestru, deci vedem un ecosistem care se dezvoltă, care crește, cu sprijinul investitorilor instituționali, cu sprijinul fondurilor de pensii.

Cred că aici beneficiul este mutual, adică până la urmă performanțele acestea pe care le-a generat piața se regăsesc în performanțele fondurilor de pensii, pentru că creșterile de prețuri se reflectă în creșterea portofoliilor fondurilor de pensii și ale românilor care au bani economisiți acolo pentru pensii. Deci, practic, ne uităm la un ecosistem care se dezvoltă, care crește la nivel regional, și sigur rămân întrebările legate de lanțurile globale de aprovizionare care se scurtează. Și da, o întrebare e: lanțurile financiare vor rămâne lungi în lumea spre care ne îndreptăm sau se vor scurta și ele? Vom rămâne într-o lume globală din punct de vedere al circulației capitalurilor sau ne vom îndrepta către o lume care va deveni mai mică și din punct de vedere al modului în care banii circulă? Deci acesta e — ca să punctez — principalul motiv al îngrijorării mele: ce se va întâmpla la nivel global, ce se va întâmpla cu lumea globală, cu conectivitatea la nivel global și modul în care noi o să răspundem ca piață la schimbările acestea care se întâmplă. Și ceea ce îmi dă încredere e, cum spuneam, faptul că piața ne arată că facem ceva bine.

Intervenție Radu Crăciun: Eu aș mai adăuga faptul că contribuția fondurilor de pensii la bursă nu este legată doar de tendința de creștere, dar și de volatilitatea scăzută pe care o are bursa de la București — o volatilitate scăzută, mai scăzută decât alte burse regionale. Deci prezența unor investitori instituționali mari pe bursa locală are un efect stabilizator care a făcut ca, atunci când au fost căderi pe burse, să fie mai mici decât au fost pe alte piețe de capital.

Răspuns Radu Hanga: 100% de acord cu tine. În perioada în care eram și eu în industria de asset management, unul dintre fondurile pe care le administram se numea BT Classic și acest fond avea o expunere de aproximativ 20% în zona de acțiuni și am constatat pe termen lung că funcționează foarte bine ca un stabilizator. Și fondurile de pensii cred că sunt undeva la 25-30% expunere pe zona de acțiuni. Deci un fond care urmărește disciplinat o expunere de genul acesta, în mod natural se ajustează și compensează volatilitatea pieței.

Adică atunci când stai la 20% expunere pe acțiuni, când piața crește, expunerea ta crește și te forțează să vinzi — te forțează într-un fel să acționezi împotriva pieței. Atunci când piața crește excesiv, îți ajustezi poziția ca să îți reduci expunerea. În momentul în care piața scade, îți scade expunerea și tu intri în piață ca să cumperi. Deci cu siguranță fondurile de pensii, ca investitori instituționali raționali, compensează într-un fel și emoția pe care o aduce investitorul individual. Pentru că lichiditatea și hiperactivitatea sunt mai mult caracteristice investitorului individual, care reacționează emotiv la lucrurile pe care le vedem întâmplându-se în fiecare zi.

Și atunci un jucător rațional poate de fiecare dată să contrabalanseze emoția pe care o generează investitorul individual care reacționează în piață. Deci sunt forțe care se compensează una pe cealaltă și fac ca piața să funcționeze într-un mod echilibrat. De acord cu tine.

Intervenție Cosmin Păunescu: Nu puteam să ratez ocazia să îi pun întrebarea într-un cadru formal domnului președinte, legat de succesul ETF-urilor. Nu voi cere un comentariu privind impactul asupra lichidității și o posibilă supraevaluare în timp a constituenților respectivului indice, pentru că sunt destule studii și nu sunt rezultate neapărat concludente — nu știm ce se va întâmpla. Ideea este dacă sunt companii din România interesate să ajungă în structura indicelui, dacă se interesează care sunt criteriile, dacă ar vrea să ajungă mai devreme în indice datorită unui potențial succes prin intermediul investitorilor în ETF, și dacă investitori instituționali solicită ETF-uri sectoriale mai multe la BVB — avem vreo două sectoare, financiar și energie — și dacă este interes și pentru alte sectoare.

Răspuns Radu Hanga: Răspunsul e da.

O să mă duc în altă parte, pentru că subiectul acesta pentru mine e un subiect care e preocupant și o să vă spun și de ce. Poate că sunteți familiarizați cu ideea de ETF-uri ca instrumente de investiție. ETF-urile în general copiază niște indici, adică replică structura unor indici, și e un trend tot mai mare pentru investitori să investească prin intermediul acestui gen de instrumente.

Deci ca urmare răspunsul este da, pentru că investitorii își pun banii tot mai mult în genul acesta de instrumente. Ca și companie, vrei să fii în structura indicilor în care investesc fondurile respective. Eu aș puncta mai degrabă dezavantajul și o să merg către discuția legată de susținerea companiilor mai tinere, mai mici.

De regulă, companiile mai tinere, mai mici sunt off-benchmark, nu sunt în indici. Implicit, o companie care abia s-a listat la bursă nu intră în indice — trece printr-un proces până ajunge să fie parte dintr-un indice. Și atunci procesul acesta prin care tot mai mulți bani ajung în ETF-uri face ca cererea să se auto-susțină exact pentru companiile mari, cele care sunt în indici, și să existe un interes mai scăzut pentru companiile care sunt off-benchmark, pentru cele care nu sunt în indice.

Ceea ce generează un fenomen pe care îl vedem acum și pe piețele din vest și pe piața din România. Banii care intră în companiile mari înseamnă performanță bună a companiilor mari. Adică vedem că companiile mari devin tot mai mari, companiile mici devin tot mai mici. Logica investiției se schimbă. De ce investim în companii mici? Pentru că ne așteptăm ca ratele de creștere să fie mai mari în companiile mici. Sigur, acceptăm că acolo riscul este mai mare. În momentul în care logica aceasta se dă peste cap — și creșterile devin mai mari la companiile mai mari, unde riscul este mai mic, și creșterile sunt mai mici la companiile mici, unde riscul este mai mare — începem cu atât mai mult să nu investim în companiile mici și să investim tot în companiile mari. Și atunci vedem un fenomen de polarizare a piețelor. Discutăm de Magnificent 7 în Statele Unite, discutăm și în piața europeană de polarizare, de creșterea valorii companiilor mari.

Și aici mă întreb și eu care e soluția. Mă uitam — și ți-aș întoarce întrebarea, Radu. Mă gândesc, pentru că și la noi vedem același fenomen. Într-un fel, fondurile de pensii fac același lucru: te forțează, prin dimensiune, să investești în principal în companiile mari. Și atunci întrebarea e: cum facem să ajungă bani inclusiv de la fondurile de pensii și în companiile mici? Cum facem ca fondurile de pensii, pe de o parte să investească direct, pe de altă parte să funcționeze și ca alocatori care să aloce bani poate în instrumente sau în fonduri ce se uită sub radarul lor, în companii mai mici, pentru a le asigura finanțarea? Pentru că, cum spuneam, uitându-te la inovație, uitându-te la viitor, inovația și viitorul de multe ori vin de la companiile mai tinere, mai mici, mai dinamice.

Intervenție Radu Crăciun: Într-adevăr, ceea ce spui tu este corect și vestea proastă este că fenomenul ăsta nu va face decât să se înrăutățească, pentru că pe măsură ce fondurile de pensii devin din ce în ce mai mari, în termeni relativi, o investiție într-o companie mică va fi din ce în ce mai nesemnificativă. Și atunci întrebarea este: merită să îmi iau o expunere de 0,0X% în condițiile în care diligența și analiza, evaluarea, presupune același efort ca pentru o companie mai mare?

Deci, din punctul ăsta de vedere, nu avem o corelație directă între mărimea companiei și efortul de analiză pe care îl depui. Și cred că răspunsul la întrebarea ta este crearea unor vehicule de tip fonduri care au un portofoliu de întreprinderi mici — fonduri care pot fi fonduri de private equity, fonduri care pot fi fonduri deschise — și care pentru fondurile de pensii s-ar constitui într-un vehicul de investire inclusiv în zona asta, care sunt de acord că are mare nevoie, dar care ar avea și un beneficiu de diversificare, pentru că, așa cum ai zis tu, firmele mici sunt și mai riscante.

Deci ar atinge multe din obiectivele pe care fondurile de pensii ar putea să le aibă: lichiditate, investirea unor sume semnificative și managementul adecvat al riscului. Deci nu cred că o să vedem investiții directe în firme foarte mici, dar aștept să văd manageri care să creeze fonduri cu un portofoliu diversificat de întreprinderi mici.

Intervenție Andrei Gemeneanu: Trebuie să ne gândim la faptul că în piețele de capital dezvoltate, pentru industria de private equity, piața de capital — așa-numita listare publică sau IPO-ul — este o rută foarte importantă de exit. În România, în momentul de față, și într-adevăr, după cum spunea Radu Crăciun, lucrul ăsta se va accentua în perioada următoare, există o discrepanță de mărime între capitalul fondurilor de pensii locale, care continuă să crească — dacă înțeleg bine, Radu, sper să nu greșesc, vorbim de până la 10 miliarde suplimentar în fiecare an în perioada următoare — iar de cealaltă parte a situației avem piața de private equity, în care fondurile sunt mici.

Dau doar un exemplu extrem ca să ilustreze acest punct. Ultimul fond de private equity ridicat de KKR, care este unul dintre cei mai reputabili manageri de private equity la nivel global, a fost de 23 de miliarde de dolari, iar în piața din România vorbim de cele mai mari fonduri — cum probabil că suntem și noi — care sunt undeva în zona de 100, 100 plus milioane de euro. Deci dacă nu vom crește mărimea fondurilor de private equity, care vor putea investi și în companii mai mari, care odată crescute vor putea intra în range-ul de valoare interesant pentru piața de capital, pentru bursă, vom crea un dezechilibru care se va accentua în timp.