Beijingul încearcă să se prezinte, mai ales în fața statelor din Golful Persic, în actuala criză a Strâmtorii Ormuz, drept „persoana matură din încăpere”, în fața unei Americi noi și imprevizibile, scrie The Times într-o analiză, în care punctează însă că China nu are niciun interes în a consolida relațiile în zona cooperării militare.
Ce poate face un șeic într-o asemenea situație? – întreabă The Times. După ”furtună” și încheierea crizei și a războiului din Orientul Mijlociu, toată lumea va fi cu ochii pe ”direcția în care bate vântul” – cu cea mai mare atenție vor urmări situația statele din Golf, unde evoluția situației va avea efecte asupra întregii lumi.
Cum ar arăta o ”victorie” a Iranului
Conform The Times, dacă regimul de la Teheran supraviețuiește, își reconstruiește capacitățile de rachete cu rază lungă de acțiune și își păstrează uraniul îmbogățit, va fi clar cine a „câștigat” acest război și cine controlează Strâmtoarea Ormuz. În cazul improbabil în care regimul ar fi de acord cu o reducere a razei de acțiune a rachetelor sale și și-ar deschide porțile pentru inspectorii nucleari, s-ar putea trage o concluzie diferită.
Primul scenariu ar fi, de asemenea, o victorie pentru principalul sponsor al Iranului, China. Acest lucru ar transforma ceea ce este deja o durere de cap pentru statele din Golf într-o migrenă, scrie The Times. Tensiunea dintre a fi dependente de SUA în materie de securitate, dar de China din punct de vedere economic, ar deveni mai dureroasă și le-ar determina să se întrebe dacă au nevoie de un remediu.
China e principalul partener comercial al țărilor din Golf – SUA e principalul furnizor de securitate
În ultimul deceniu, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și alte țări s-au angajat într-o „acoperire strategică”. Ele înclină spre Statele Unite, dar au aderat la inițiativa chineză „Belt and Road”, care trece prin porturile din Golful Persic. Alianța Consiliului de Cooperare al Golfului, formată din șase țări, are acum mai multe schimburi comerciale cu China decât cu UE. China este cel mai mare partener comercial al Arabiei Saudite, într-o relație care depășește domeniul energetic și include achiziționarea de rachete balistice și drone militare chinezești de către Riad.
Conform The Times, când a izbucnit războiul pe 28 februarie, statele din Golf sperau că vor fi cruțate. Au încercat să convingă Washingtonul să nu deschidă focul și au refuzat permisiunea de a folosi bazele de pe teritoriul lor.
”Apoi au văzut câtă teroare era Iranul pregătit să dezlănțuie asupra lor. Aeroporturile, infrastructura energetică și stațiile de desalinizare au fost lovite, alături de centrele de date, clădirile rezidențiale și hotelurile. Numai Emiratele Arabe Unite au suferit peste 2.000 de atacuri cu drone și rachete balistice. Furia lor a fost atât de mare, încât se crede că, după primele două săptămâni, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au spus în particular Washingtonului că războiul ar trebui să continue până la căderea regimului. Acum se tem că americanii vor pleca acasă, lăsându-i să se confrunte cu un Iran beligerant care își va reconstitui armata și va trece la ofensivă pentru a-și recâștiga poziția de putere dominantă în Orientul Mijlociu”, scrie The Times.
Cum gândesc statele din Golf
În același timp, conform publicației britanice, statele din Golf nu își fac iluzii cu privire la intențiile Teheranului și au văzut cum apropierea lor prudentă de Iran și diplomația discretă nu au reușit să le salveze.
”În ultimele șase săptămâni, reputația lor de refugiu stabil pentru investițiile străine și turism a fost distrusă. Ele sunt de acord cu șeicul Jarrah Jaber Al-Ahmad Al-Sabah, ministrul de externe al Kuweitului, că regiunea a fost martora unui așa-numit model sistematic de subminare a stabilității regionale condus de Iran, care exploatează haosul și terorismul ca instrumente de influență. Înainte de masacrul israelienilor comis de Hamas pe 7 octombrie 2023, Iranul era în culmea gloriei. Milițiile sale din Liban, Siria, Yemen și Irak erau puternice, fabricile sale de rachete lucrau la capacitate maximă, iar țara se apropia de obținerea unei arme nucleare”, scrie The Times.
Cele 3 evenimente majore care au remodelat Orientul Mijlociu
Trei evenimente au schimbat această situație: în primul rând invazia eșuată a Rusiei în Ucraina a dus la retragerea majorității forțelor ruse din Siria care îl susțineau pe președintele Assad.
Al doilea a fost atacul Hezbollah/Hamas asupra Israelului de la 7 octombrie 2023. Răspunsul israelian a determinat miliția Hezbollah să-și retragă majoritatea luptătorilor din Siria pentru a consolida frontul intern în Liban. Grupurile de opoziție siriene, văzând că drumul spre Damasc era deschis, au avansat. Garda Revoluționară Islamică, realizând că jocul s-a terminat, a fugit în Iran, în timp ce Assad a zburat la Moscova. Coridorul Iranului către Marea Mediterană, de la Teheran, prin Bagdad, Damasc și Beirut, a fost întrerupt.
Actul 3 a fost realegerea președintelui Trump, un om care s-a opus Iranului toată viața sa, mai arată The Times. Încă din 1987, el a publicat anunțuri pe o pagină întreagă în marile ziare americane, afirmând că Iranul reprezintă o amenințare la adresa intereselor americane și că SUA ar trebui să fie plătite pentru protejarea aprovizionării cu petrol din Golful Persic. În primul său mandat prezidențial, el a retras SUA din acordul nuclear cu Iranul.
Totodată, The Times punctează faptul că, în 2025, americanii s-au alăturat Israelului în Războiul de 12 Zile împotriva Iranului, iar anul acesta, susținând că Teheranul intenționa să construiască o bombă nucleară, Trump a lansat Operațiunea Epic Fury.
Un Iran înarmat nuclear ar însemna o Arabie Saudită înarmată nuclear
Războiul a distrus armata iraniană, i-a epuizat arsenalul și i-a afectat capacitatea de a fabrica rachete noi. Cu toate acestea, în starea actuală a lucrurilor, toate acestea vor putea fi reconstruite dacă regimul actual rămâne la putere. Teheranul ar putea, de asemenea, să concluzioneze că cea mai bună apărare împotriva unui alt atac este obținerea clandestină a armelor nucleare cât mai repede posibil.
Acest lucru ar lăsa statele din Golf între ciocan și nicovală. Răspunsul Arabiei Saudite ar putea fi acela de a-și căuta propria armă.
O altă reacție ar putea fi consolidarea relațiilor cu China, în speranța că Beijingul va reuși să țină Iranul în frâu.
The Times mai arată în analiza sa că Beijingul dorește să creeze o lume în care SUA să nu mai fie puterea dominantă. Văzând oportunitatea de a reduce dominația americană în regiune, China îl poziționează pe președintele Xi ca fiind „adultul responsabil” din cameră, în contrast cu imprevizibilitatea președintelui Trump.
Cu toate acestea, sistemele de apărare americane au fost cele care au protejat statele din Golf atunci când Iranul a început să tragă, iar o îndepărtare rapidă de SUA le-ar lăsa fără apărare.
Interesele Chinei în regiune sunt în primul rând economice, iar Beijingul nu dorește să se implice militar acolo. De asemenea, îi lipsesc echipamentele și infrastructura necesară pentru a le instala. SUA au baze în toată regiunea care găzduiesc sisteme avansate de radar și de apărare antirachetă, precum sistemele Patriot și Thaad. Mai multe țări din Golf sunt desemnate „aliate majore non-NATO”, ceea ce înseamnă că pot achiziționa echipamente americane interzise altor țări.
(Citiți și: ””Redesenarea Lumii” – au apărut CRONICILE Nr. 71. Sumarul, titlurile, autorii, coperta”)
(Citiți și: ”Blocada SUA în Ormuz a intrat în vigoare: Trump amenință că scufundă navele iraniene de atac – portavionul Abraham Lincoln e la 200 km de coasta Iranului – NATO refuză să se alăture, șefa diplomației UE cere coaliție maritimă internațională”)
(Citiți și: ”Negocierile SUA-Iran, eșec al primei runde – JD Vance a părăsit Islamabadul după 21 de ore de discuții. Ce spun americanii, iranienii și Pakistanul”)
(Citiți și: ”Președintele Trump anunță că SUA vor impune o blocadă a Strâmtorii Ormuz – Marina SUA a început deminarea zonei”)
***
Urmărește-ne pe Google News
