VIDEO/Răzvan Rughiniș, prof. univ. Politehnica București, co-fondator al acceleratorului Innovation Labs: Obstacolele birocratice încetinesc succesul startup-urilor de software din România

12 martie, 2026

De multe ori, succesul companiilor de software românești se lovește de obstacole neașteptate din partea autorităților fiscale, atrage atenția Răzvan Rughiniș, profesor universitar la Politehnica București și co-fondator al acceleratorului Innovation Labs.

„De multe ori nu o să vă vină să credeți când vorbim despre companii de software… aceste exemple pozitive ajung adesea să se lovească de obstacole în care ANAF-ul nu înțelege ce înseamnă să fii o firmă de software care reprezintă valoarea creată”, a declarat Rughiniș.

Declarațiile au fost făcute la la Conferința CDG ”Inovația în economia românească – adecvarea companiilor la trendurile tehnologiei globale” organizată de CursDeGuvernare marți, 10 martie, la Senatul României.

Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

El a subliniat că, deși guvernul încearcă intervenții strategice și digitalizare, mediul de afaceri se confruntă cu fricțiuni care afectează crearea de valoare. „Un angel investor nu este doar un deținător de capital. Este cel mai des o expertiză care deschide uși pe care fondatorii n-ar putea”, a explicat el, adăugând că legislația și cadrul fiscal trebuie adaptate pentru a sprijini inovația și investițiile cu risc ridicat.

Rughiniș a prezentat exemple pozitive de succes, cum este compania Coda Intelligence, care după validarea în cadrul Innovation Labs a obținut finanțare europeană și a realizat un exit către o firmă americană, păstrând totodată centrul de inginerie în România.

Expertul a insistat că pentru dezvoltarea ecosistemului este esențial ca universitățile, INCD-urile, mediul de afaceri și autoritățile să colaboreze, reducând barierele birocratice și facilitând accesul la resurse și know-how pentru tinerii antreprenori și cercetători transformaționali.

„Trebuie să creăm contexte în care oamenii potriviți din ambele lumi să poată discuta și să exploreze. Crearea mecanismelor multiple pentru a transforma cercetarea și inovarea în valoare economică este provocarea generației noastre”, a concluzionat el.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

Cred că este o discuție mult mai aproape de realitate și cred că asta ne folosește mai mult decât să reafirmăm aceleași lucruri. Cred că trebuie să reafirmăm și niște ambiții. Este important. Dar să ne uităm și la realitatea în care ne aflăm astăzi. Cu bune și cu rele.

Și aici o să vin cu o completare la lucrurile bune. Mi-a plăcut foarte mult discuția despre combinația, mai ales în zona universitară, dintre educație și cercetare. Și voi da inclusiv exemple de produse ajunse în piață. Dar cred în această dualitate și cred că a investi în tineri cercetători, de multe ori, poate că nu se traduce direct într-o valoare de piață.

Am avut o revoluție extraordinară în 2007 cu iPhone în America, datorită unui număr vast de patente ieșite din finanțarea cercetării. Dar este adevărat că niciunul dintre acestea în sine nu poate fi legat de ceea ce a însemnat primul smartphone mass market. Dar dacă o să vă uitați, în spatele unui iPhone, veți găsi peste o sută de finanțări date de NSF, de Agenția de Finanțare a Cercetării, în Statele Unite.

Și din această cauză, câteodată poate se pierde importanța acestui demers de menținere a unei curiozități, a unei ambiții, a unei competențe de inovare. Pentru că cercetarea nu este la fel de ancorată în nevoile prezente. Ea se gândește un pic mai departe.

Și cred că avem nevoie de antreprenori care să răspundă la problemele prezentului. Dar, iarăși, trebuie să avem și o finanțare „high risk, high reward”, vorbea și domnul ministru Pâslaru, pe care să o judecăm cu alte metrici. Asta este important.

Cred că, dincolo de competențele umane, foarte multă vreme au lipsit și, din păcate, încă lipsesc, anumite verigi al acestei finanțări a „deeptech”, a unor proiecte inovatoare transformaționale, în care, încă o dată, trebuie să ne asumăm un grad mai ridicat de risc. Iarăși, comparativ cu zona în care ne aflăm, Bulgaria avea primele fonduri de finanțare a acestor proiecte deeptech la nivelul anului 2011. Noi avem prima rundă a fondurilor de transfer tehnologic, ceea ce ar trebui să ocupe această perioadă de maturizare a produselor de tehnologie venite cu ambiții foarte mari, ceea ce, în limbaj european, este TRL3, un produs deja validat de comunitate academică, cu o valoare clară, dar care încă nu are un go-to market. Nu știe cum se producă o valoare economică, dar este disruptiv. Și de la un TRL3 tot drumul până la un TRL8-9, care înseamnă închiderea și validarea buclei economice, trebuie să există un sprijin pentru acești cercetători, care clar au o bună înțelegere a tehnologiei în profunzime, vin cu idei transformaționale, dar fără înțelegerea mecanicilor de a crea valoare economică, care nu înseamnă doar o companie. Foarte bine să facem o companie.

Poate să însemne o licență, poate să însemne o proprietate intelectuală. Lucruri pe care îmi pare rău să spun, noi ca români le înțelegem mai greu, cercetătorii o înțeleg și mai rău. Îmi pare rău că o spun din postura de cercetător, nu ca un element care am venit aici să judec, ci realmente vreau să fiu în sprijinul acestor cercetători cu ambiții mari, câteodată cu „blind spots”, care nu știu care sunt limitările lor.

Și tocmai că erau unor contexte comune în care să aducem această cercetare mai aproape de fondurile clasice de investiții mai aproape de un go-to-market. Avem nevoie de o punte de finanțare făcute de oameni care să înțeleagă oportunitatea extraordinar de mare pe care aceste finanțări ambițioase a unor deep-tech, a unor tehnologii ale viitorului.

Dar să faci încă o aplicație care să se refere la o nevoie prezentă este ușor de judecat de foarte mulți antreprenori din ecosistem. Să pui pariuri pe cum tehnologii și proprietatea intelectuală făcute în Europa, făcute în România, poate să creeze un impact global, o piață globală. Asta într-adevăr este, cred, o provocare pentru timpurile noastre.

Și asta este important să știm și unde ne aflăm, dar și să nu ne ferim de provocările vremurilor noastre. Eu cred că această provocare va trebui să vină și dinspre INCD-uri, adică și deschiderea INCD-urilor să găzduiască astfel de conversații, că până la urmă un dialog trebuie să fie mutual, dar și dinspre comunitatea de afaceri, și dinspre mediul politic. Vorbim despre o transformare inclusiv a unui spațiu legislativ.

Ne uităm la țări, cum este Suedia, care nu doar că a dat un măr mare de unicorni, vorbim astăzi de exemplele de inovare spectaculoase europene, de Spotify, toată lumea, și acum de Loveable, companii cu o amprentă globală și ar trebui să ne uităm și care au fost ingredientele din spate. Și acolo au fost nu doar prezența guvernului cu strategii de finanțare. A existat inclusiv o legislație a Angel Investors.

Noi trebuie să ne gândim cum transformăm întreaga societate, nu doar să avem această așteptare ca Big Daddy să vină și să ne bage în seamă. Guvernul are o sumedenie de lucruri, trebuie să aibă, cum spunea foarte bine domnul ministru Pâslaru, intervenții strategice. Foarte bine să discutăm despre specializări inteligente, smart specialization.

Și acolo cred că rolul guvernului poate să fie unul definitiv, determinant. Dar pentru a avea un ecosistem de inovare, cred că trebuie să există un cadru legislativ care să permită câtor mai mulți actori din societatea civilă să se implice. Și aici cred că și exemplul suedez, cel britanic, poate să fie unul de urmat.

Prin legislație care pentru acești angel investors să poată pierderile făcute în, pentru că este un sistem cu grad mare de risc. Toată lumea discută doar despre exituri și despre cazurile foarte favorabile. Mai puțin înțeles este riscul pe care fondurile și le asumă.

Și un fond e o instituție. Trecând mai jos la această democratizare a actului de creare de valoare, la zona aceasta de angel investors, la persoane care au o experiență. Un angel investors nu este doar un deținător de capital. Este cel mai des o expertiză care este adusă în sprijinul unor fondatori. De multe ori acești smart money deschid niște uși pe care fondatorii n-ar putea. Dincolo de bani care, fără îndoială, sunt ca benzina pe care o pui într-o mașină. Dar, de multe ori, un astfel de angel investors poate să dea și o direcție și o scurtătură, poate să dea multă valoare.

Creșterea numărului de angel investors, pe care Suedia, Anglia, a făcut-o printr-o legislație favorabilă care permite deducerea pierderilor din astfel de investiții din impozitele pe profit. Poate să fie un lucru la care și România să înceapă măcar să discute. Pentru că, încă o dată, a deschide un ecosistem, pentru a crea o mai mică presiune pe actorul public, care, trebuie să recunoaștem, în România, trebuie să răspundă la foarte multe urgențe. Și, foarte important, să încercăm să vedem și obstacolele structurale.

Și aici o să vin în rolul meu de fondator al unui accelerator de start-up-uri. Eu sunt de foarte devreme în această buclă de inovare. Și n-aș vrea să alimentez un zid al plângerilor, dar aș vrea să fiu totuși o voce pentru niște antreprenori la început de drum, care văd în interacțiunea cu autoritățile publice foarte multe obstacole, foarte multe fricțiuni.

De multe ori nu o să vă vină să credeți când vorbim despre companii de software. Și n-am uitat că exemplele o să le dau, dar le las la final. Exemple pozitive. Dar, credeți-mă, aceste exemple pozitive ajung adesea, în cazul unui succes care ar trebui celebrat, să se lovească de niște obstacole de neimaginat, niște obstacole în care ANAF-ul nu înțelege ce înseamnă să fii o firmă de software care reprezintă valoarea creată.

Și, de multe ori, tu, ca fondator de succes al unui start-up global, să trebuiască să dai justificări unui reprezentant al statului dintr-o poziție de suspiciunea de fraudă. Și asta este abordarea pe care statul român o are în fața unui plătitor de impozite. Deci, tu ești o companie încorporată în România care produce un produs global, plătește bani statului român, iar statul, prin reprezentantul său, și anume ANAF, vine și spune că tu speli bani.

Și am auzit de foarte multe ori această poveste. Deci, nu vine cu măcar poziția instatipic: „Ce se întâmplă la voi?” Să spunem, că vine cu o curiozitate. Pentru că, credeți-mă, ceea ce face ecosistemul de inovare este și o educare a aparatului de stat.

Mulți dintre oamenii aceștia care, încă o dată, nu vreau să-i condamn și nu este reavoință, este, practic, pur și simplu, o rutină pentru că, sunt convins, a existat foarte multă corupție în România. Nu vreau eu acum să o judec pe aceasta. Dar trebuie să creăm o nouă categorie de funcționari publici pentru care inovarea, crearea de valoare fiscalizată să fie celebrată.

Și noi astăzi ne aflăm adesea într-o poziție de adversitate în care trebuie să dăm explicații ca nu cumva să fim parte dintr-o rețea… Deci, încă o dată, dificultatea de interacție cu statul.

Iarăși, un lucru și mai simplu pentru niște startup-uri, care poate nu au un astfel de succes global, este fricțiunea inclusiv la transferurile de bani. Deci dacă noi ne uităm la lumea mare și ieșim din paradigma occidentală, ne place să credem că America și Europa sunt foarte avansate tehnologic. Nu are sens să vă spun cum este în China sau India sau Africa, despre ceea ce înseamnă taxarea platformelor de transfer de bani. Toate lucrurile acestea sunt infrastructuri la dispoziția oricărui cetățean care dorește să creeze un produs economic.

Din cauza aceasta, în toate aceste spații economice, numărul cetățenilor implicați în activități economice, care se gândesc activ: „cum pot eu să fac un ban, cum pot eu să creez o valoare, care să mi se întoarcă ca o sursă de venit” este mai mare. Noi creăm bariere pentru cetățeni. Modul de la cum pornești o firmă până la modul cum tai o factură este foarte complex.

Nu sunt infrastructuri care să etapizeze. Dacă ești un mic business, până la o anumită valoare a cifrei de afaceri pe an, să fie pur și simplu o platformă în care, pe baza unui identificator gen CNP, toată chestia asta, toată contabilitatea, toată componenta legală să fie făcută doar de agenția statului. Aceasta ar permite accesul unui număr mai mare de cetățeni la activități economice, ar scade presiunea pe stat de a asista diverse grupuri vulnerabile.

Trecând către exemple, am avut chiar din Inovation Lab studenți de master care au venit cu un prototip, mai ales că noi am avut competența aceasta. În zona de securitate cibernetică, noi avem o bună tradiție în România și pentru că suntem un pic paranoici venind din comunism. Cred că lumea în care trăim este o lume în care avem nevoie de mai multă securitate. Adică, digitalizarea creează și responsabilitatea unor servicii de securitate. Iar o astfel de companie, dăm de exemplu Coda Intelligence, după ce au reușit să fie validați de noi, s-au dus cu sprijinul nostru mai departe către o finanțare europeană și în 2024 au reușit să facă un exit către o companie americană, având în continuare tot ce înseamnă centru de inginerie în București.

Eu cred că asta este și un lucru care face diferența. România are resursă mai ales tehnică și noi în general știm să ieșim pe piețele internaționale. Găsirea unui parteneriat între competențele noastre specifice și parteneri externi poate să creeze o creștere mult mai rapidă. Sunt și alte companii în diverse etape, dar cum spuneam, aș vrea să avem așteptările potrivite. Noi creăm acum prima generație de antreprenori care trebuie să se întâlnească cu creatorii de proprietate intelectuală. Trebuie în primul rând să nu existe acest disconfort și neîncredere.

Noi suntem într-o etapă în care, îmi pare rău să o spun, universitățile sunt într-un spațiu de confort din care este greu să scoatem cercetători. Antreprenorii adesea sunt într-un spațiu de prejudecată față de întreg sistemul. Și iarăși, eu nu spun că ar trebui să o pornim acum cu 100 de mii de cercetători. Dar măcar să creăm unele contexte de tatonare, în care oamenii potriviți din ambele lumi să poată să discute și să exploreze. Cum foarte bine a fost menționat, crearea de mecanisme multiple pentru a crea valoare economică este provocarea generației noastre.

Moderatoare: Ai văzut că a zis domnul ministru că se va face un punct unic de contact, cândva, vreodată. Deci se poate!

Noi suntem aici și ca să punem presiune în continuare. Cred că există o deschidere mai bună, mai ales a actualei guvernări și către procese de digitalizare. Eu aș vrea să fiu și un pic obiectiv. Noi avansăm, facem pași care reduc corupția și creează valoare. Dar vedem că în spatele tuturor acestora este un proces de digitalizare.

Însă asumarea unui proces de digitalizare, dar cum foarte bine zicea domnul ministru, care să nu reproducă birocrația. Pentru că digitalizarea poate să fie un factor de progres, dar poate să fie și un nou nivel prin care diverse autorități să pună presiune și mai mare pe cetățeni, pe antreprenori și așa mai departe. Atâta vreme când noi digitalizăm și reușim, într-adevăr, să avem mai mulți cetățeni implicați în crearea de valoare, asta mi se pare provocarea cea mai importantă. Cred că vom ieși din această cursă de cerc vicios în care ne aflăm.