VIDEO/Antonio Rădoi, PhD, director al Unității de Implementare a Reformelor, Autoritatea Națională pentru Cercetare: România a reușit să atragă doar 12 cercetători cu burse Marie Curie, deși ținta era de 50

13 martie, 2026

România a reușit să atragă doar 12 cercetători posesori ai certificatului Seal of Excellence, acordat pentru proiectele evaluate la Comisia Europeană în cadrul burselor Marie Curie, deși ținta inițială era de 50, a declarat Antonio Rădoi, PhD, director al Unității de Implementare a Reformelor din Autoritatea Națională pentru Cercetare.

„Motivele sunt clare: atractivitatea scăzută a sistemului de cercetare din România și lipsa de proactivitate a partenerilor instituționali, universități sau institute”, a explicat Rădoi.

Declarațiile au fost făcute la la Conferința CDG ”Inovația în economia românească – adecvarea companiilor la trendurile tehnologiei globale” organizată de CursDeGuvernare marți, 10 martie, la Senatul României.

Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

El a subliniat că România se menține pe ultimul loc în European Universities Scoreboard, ceea ce face ca cercetătorii să aleagă alte state UE, precum Spania sau Italia, chiar și pentru factori precum climă sau stil de viață. Rădoi a atras atenția asupra necesității unei viziuni coerente și a continuității în politica de cercetare, pentru a transforma potențialul inovativ în rezultate tangibile și a crește atractivitatea sistemului național.

„Trebuie să învățăm din greșelile trecutului și să construim mecanisme care să sprijine nu doar cercetarea fundamentală, ci și trecerea ei spre piață, prin parteneriate public-private eficiente și finanțări dedicate”, a adăugat oficialul.

El a mai precizat că succesul proiectelor depinde de coordonarea între ministere, universități și institute, precum și de menținerea resursei umane calificate în țară.

Redăm în continuare cele mai importante declarații:

În momentul în care mergi spre inovare, asociezi inovarea cu cercetarea. Așa cum Ministerul Finanțelor face politica financiară, Cercetarea face politica în cercetare, dar mijloacele financiare sunt alocate de la bugetul de stat, fondurile de coeziune, ADR-urile fac și ele inovare. Există multiple programe care abordează inovarea și putem spune că e multifațetară. Însă, nu există un pivot central care să aibă o viziune, care să coordoneze, care să poată beneficia de finanțare dedicată, astfel încât să țintească un anumit sector. Sectorul nanotehnologiilor, sectorul semiconductorilor, în sensul în care, dacă îți dorești să ai continuitate, să finanțezi beneficiind de menținere a resursei umane specializată, beneficiind de ceea ce tu ai acumulat pe parcursul acestor proiecte.

E un discurs amplu, însă mai mereu diavolul e în detalii. Și atunci politicile văzute la nivel macro sunt altfel. De ce Europa nu e atractivă, este un discurs. De ce România nu este atractivă și este complet diferit de abordările la nivel macro. Și o idee este să învățăm din greșelile pe care le-am făcut.

Noi acum ne îndreptăm spre închiderea PNR-ului. Când s-a scris și s-a aprobat PNR-ul, fondurile pe cercetare erau pe împrumut. Un împrumut cu o dobândă relativ foarte scăzută față de ceea ce cunoaștem pe piață.

Recent, de curând, Comisia ne-a mutat de pe împrumut pe grant. Ceea ce a fost un succes și o deschidere la negociere din partea Comisiei. Colegii de la MIPE ne-au sprijinit în acest sens. Și aici, când toată lumea se aliniază, obții rezultate. Dacă dialogul este suboptimal, în sensul în care economia își vede de treaba ei, sănătatea își vede treaba ei, Ministerul de Finanțe nu te bagă în seamă, MIPE merge pe calea lui, totul este divergent, nu reușești să ai o acțiune coerentă și de lungă durată.

Noi am avut o investiție pe care aproape că am ratat-o. O investiția nouă – cei care au obținut burse Marie Curie, ale căror proiecte au fost evaluate către Comisie. Li se acordă un certificat Seal of Excellence. Pe bază acestui certificat de excelență, pot obține finanțare în diferite state ale Uniunii. Însă, noi am avut o țintă relativ modestă, să atragem 50 de astfel de posesori de certificat de excelență. Am reușit să atragem 12. Motivele le știm. Atractivitatea scăzută a sistemului de cercetare din România.
Poate nici partenerii instituționali, și anume universitățile sau institutele, nu au fost proactive, în a căuta astfel de beneficiari. Dar aici ne uităm și la faptul că noi suntem ultimii în coada European universities scoreboard. Suntem ultimii. Aici avem constanță în a ne menține acest loc și atunci comparat cu Spania și Italia, evident că cineva alege Spania și Italia. Poate pentru climă, poate pentru mâncare.

Pe de altă parte am avut și mici succese. Într-o altă investiție, am reușit să atragem companiile mari. Și aici trebuie să vorbesc foarte mult despre întreprinderile mari pentru că, pe baza schemei de ajutor de stat, așa este mecanismul, statul dă un leu, privatul pune un leu. Și atunci am reușit să atragem pe cele cinci proiecte care vizau cele cinci misiuni europene două întreprinderi mari, MedLife și Orange. Ceea ce reprezintă un succes.

Și atunci de aceea aș dori să învățăm din greșeli și să continuăm ce am făcut bine, astfel încât să mergem pe această stradă. Singuri nu putem. Noi suntem autoritate. Înainte eram Ministerul Cercetării Inovării și Digitalizării. N-am avut nici continuitate din punct de vedere al unui parcurs instituțional. Frecventele schimbări înseamnă evident te oprești, continui cu altă echipă.

Domnul ministru Pâslaru menționa, de exemplu, atragerea cercetătorilor din diaspora. Au fost finanțate prin fonduri de coeziune, structurale cum au fost. Au venit colegi în țară cu promisiunea că va exista continuitate. Acele programe nu au continuat. Apeluri de cercetare au fost foarte rare, în acea perioadă, o dată cam la 3 – 4 ani.

Noi, ca stat, nu ne dovedim capabili nu să-i tragem pe românii din străinătate, nici să rămână aici, nici să continue. Și atunci, dacă vrei să faci inovare, trebuie să faci inovare nu neapărat mergând în parteneriat la nivel de liceu. Ideea este așa. Când tu ai un student la medicină în anul întâi, nu îl bagi în sală de operații. Îl iei și îl formezi. La fel și acel cercetător pe care tu îl crești ca student, îl crești prin diferite etape: de master, de doctorat. Și acolo intervin politici de tipul Triple Helix, acolo începe inovarea să miște și atunci poate schimbarea de paradigmă ar fi doctorate pe care industria să le susțină din punct de vedere financiar, dar statul să vină să susțină acest demers.
S-a vorbit foarte mult de credit fiscal. De vreo doi ani, noi am fost în dialog cu diferiți parteneri industriali și toți solicitau de la Ministerul de Finanțe. Până n-a venit OECD-ul să le spună: „Băieți, pilonul obligatoriu”, nu s-a mișcat nimic. Recent s-au aprobat. Pentru că trebuia.

Aveți idee cam câți cercetători sunt în România? Conform INS? Cercetători în esență, cei care au titulatura de cercetători, grad 1, 2, 3, sunt sub 10.000. Dacă discutăm pe proiecte europene, un antreprenor care trebuie să-și plătească salariile a antreprenor, nu prea se gândește foarte repede, adică, e reticent în a participa la astfel de proiecte. Dar, noi ne uităm și vedem. Care sunt campionii care au atras, nu la valoare, dar în măsura în care sunt proactivi și depun aplicații. Și ne uităm și vedem universitățile. Din anumite centre universitare. Și acolo putem identifica poli de excelență. În mod surprinzător și susținând efortul pe care îl fac universitățile, vin institutele naționale de cercetare de dezvoltare, care au atras cam aceeași sumă pe care universitățile au reușit să o atragă prin finanțării europene.

Revenind în discursul din societate cu acest INCD-ul, institutele naționale de cercetare-dezvoltare. Ce sunt ele, de ce avem nevoie de ele? Dacă nu le-am fi avut, am fi pierdut jumătate din fondurile europene pe care România le atrage. De ce? Pentru că acolo avem infrastructură, avem resursa umană. INCD-urile sunt principalii angajatori în cercetare. Apoi, avem institutele Academiei Române și universitățile. Raportat la funcția pe care o are fiecare, institutele performează. Le lipsește însă mecanismul.

Q&A

Întrebare: Pentru că citim despre proiecte pe cercetare, la un moment dat a fost o singură tentativă să depunem și noi pe robotică și ne-am oprit, pentru că noi facem pe zona de roboți de servicii și acolo se cerea să ai pe cineva cu doctorat pe roboți de servicii. Nu are nici o universitate specializată pe roboți de servicii.

Răspuns: Cine a făcut ghidurile? Știți ce spuneau colegii? Când cineva de la economie face un ghid de inovare, credeți că ne întreabă? Credeți că întreabă colegii, deși suntem peste drum?

Întrebare: Auzim de proiecte de cercetare, avem mulți cercetători, întrebarea mea este unde este go-to market? Am înțeles că facem și cercetare fundamentată, dar mai facem și niște bani?

Răspuns: Omul politic când vine, spune eu îți dau bani, vreau rezultate. Trebuie să înțelegeți următorul lucru. Când tu investești într-un sistem de educație, nu toți sunt olimpici. Nu toți ajung să aibă bacalaureatul. Oamenii se mai pierd pe drum. Dacă statul român vine și-ți dă un leu, cât îți cere să îi dai? Un leu mai mult, cel puțin. Păi e corect? Păi atunci înseamnă că dacă eu bag în educație un leu, toți trebuie să-mi iasă olimpici?

Moderatoarea: Nu. Dar se fac calcule câți bani îți produc cei educați. Așa se fac calculele la nivel european, mondial.

Răspuns: Produce knowledge, produce educație. O puteți cuantifica?

Moderatoarea: Da, pentru că oamenii ăia se întorc în economie. Despre asta este vorba. Pentru că noi ne-am obișnuit să dăm granturile pentru subvenționare. Din punctul meu de vedere, granturile de cercetare pentru unele dintre universități sunt subvenții. Nu sunt pe cercetare reală care să producă un efect care ție să-ți aducă bani înapoi. Și, din nou, pot să înțeleg că o parte din bani sunt pe cercetare fundamentală. Că am mai întrebat și mi s-a spus că trebuie să fie să mai și învățăm.

Răspuns: Știți procentul pe apeluri care includ cel puțin un partener privat în proiectele de cercetare finanțate? 42% dintre proiectele pe care statul, prin Agenția Națională de Cercetare le finanțează, sunt alocate către proiecte de tip proiect experimental demonstrativ, soluții, proiect transfer la operator economic. Adăugați POCIDIF-ul și atunci efortul se dublează.

Moderatoarea: Da. Dar din nou, spuneți-mi o firmă care a făcut un produs care a ieșit pe piață și se vinde?

Răspuns: Ce finanțăm noi prin planul național? Ideea este de felul următor. Este acel gap pe care noi ca stat încercăm acum și printr-o reformă a PNRR avem ca subiect o agenție de inovare, o centrală de inovare. Pentru că noi finanțăm fundamental, demonstrativ, pre-market, dar nu suntem capabili să oferim acel 1 plus 1 antreprenorului. Pentru că ne lipsesc fie legislația, fie accesul al infrastructură. Știți câte spin-off-uri are România înregistrate? Sub 10. De ce? Nu avem legislație.