VIDEO/ Tolga Banyocu, director general adjunct, Aria Soluții Clienți, Garanti BBVA România: „Competențele digitale scăzute sunt criza care amenință economia României”

12 martie, 2026

Competențele digitale reprezintă „cea mai mare barieră unică pentru digitalizarea economică” a României, a avertizat Tolga Banyocu, director general adjunct la Aria Soluții Clienți, Garanti BBVA România.

„Competențele digitale rămân critic de scăzute la 32%, față de 60% în UE. Aceasta este cea mai mare barieră unică pentru digitalizarea economică. Și există o rezistență, așa cum am spus”, a explicat el.

Declarațiile au fost făcute la la Conferința CDG ”Inovația în economia românească – adecvarea companiilor la trendurile tehnologiei globale” organizată de CursDeGuvernare marți, 10 martie, la Senatul României.

Transmisia video integrală poate fi văzută AICI-VIDEO-INTEGRAL_LINK.

Prezentarea susținută la conferință poate fi descărcată AICI.

Banyocu a subliniat paradoxul României: adoptarea internetului mobil este de 92%, peste media UE, dar folosirea AI generativ rămâne redusă.

„Când vine vorba de AI, predomină «nu am nevoie». În 2027–2028 vom vedea disrupții serioase în mediul digital și în economia digitală, care vor necesita competențe digitale avansate. Dacă, ca populație, spunem «nu am nevoie să-l folosesc», nu există voință de adoptare – indiferent câtă educație sau training impui populației, vor rezista și vor rămâne în urmă”, a precizat el.

El a avertizat că această atitudine pasivă ar putea transforma criza de competențe într-o amenințare economică reală: „Dacă populația rezistă schimbării și noilor tehnologii, altcineva va prelua locurile de muncă. Mentalitatea asta trebuie să se schimbe considerabil.”

Banyocu a adăugat că e-guvernarea și adoptarea rapidă a tehnologiilor emergente, precum AI și fintech, sunt esențiale pentru competitivitatea României.

„E-guvernarea trebuie accelerată, infrastructura 5G trebuie să acopere întreaga țară, ecosistemul de inovație în AI trebuie susținut. Avem o forță de muncă educată în AI și IT, dar dacă nu o canalizăm corect, riscăm să pierdem oportunitatea unei economii digitale puternice”, a conchis el.

Redăm în continuare cele mai importante declarații (Notă// Discurs susținut în engleză, traducerea aparține redacției):

Când vorbim despre economia digitală, trebuie mai întâi să definim ce înseamnă aceasta. Vreau să subliniez, ca punct de pornire, că economia digitală, ca ecosistem, conform OECD, are trei dimensiuni. Una dintre acestea este că spațiul de activitate este reprezentat de rețele moderne de informații, deci acționăm nu în spațiul fizic, ci într-un domeniu virtual în ceea ce privește activitatea economică. Tehnologia informației și tehnologia comunicațiilor sunt motoarele principale, iar factorii cheie de producție sunt informația și cunoașterea digitalizate. Chiar dacă discutăm despre producție fizică — roboți, de exemplu — tot vorbim despre digitalizare și economie digitalizată, pentru că, la final, funcționarea lor necesită tehnologie informațională specifică, software.

Voi structura discuția pe patru dimensiuni: infrastructura digitală (broadband, 5G, centre de date cloud), activități de afaceri digitale (platforme e-commerce, fintech-uri), interacțiuni digitale (rețele sociale, e-guvernare, telemedicină) și competențe digitale, care reprezintă subiectul cel mai important despre care voi vorbi astăzi.

De ce contează? Pentru că vorbim despre o anumită creștere a PIB-ului. Sectorul digital crește de 2,5 ori mai repede decât economia în ansamblu, deci infrastructura digitală este motorul actual al creșterii economice globale. Productivitatea firmelor digitalizate este cu 20–30% mai mare în contextul actual, deci există câștiguri semnificative de productivitate. Automatizarea și inteligența artificială (AI) sunt estimate să adauge 15,7 trilioane de dolari la PIB-ul global până în 2030.

Din punct de vedere al ocupării forței de muncă, sunt mai optimist. Se vorbește despre înlocuirea locurilor de muncă de către AI, dar cred că aceasta va fi o înlocuire lentă, dar sigură, și va genera mai multe locuri de muncă. IMM-urile care utilizează instrumente digitale își cresc veniturile de două ori mai repede. Fintech-urile și băncile digitale integrează populațiile fără acces la sistemul bancar în sistemul financiar, ceea ce reprezintă o democratizare a digitalizării și o introducere a tehnologiilor de machine learning și AI.

Se estimează că 1,7 miliarde de adulți la nivel global vor rămâne fără cont bancar, dar digitalizarea poate rezolva această problemă. Țările cu ecosisteme de inovare puternice și scoruri DESI mai mari (European Digital Economy and Society Index) atrag mai multe investiții străine și startup-uri. Situația României nu arată prea bine în acest moment, despre care voi vorbi în câteva minute.

Global, există 5,4 miliarde de utilizatori de internet, adică 67% din populația lumii; piața globală de e-commerce este de 6,3 trilioane de dolari; contribuția AI la PIB este estimată la 15,7 trilioane de dolari până în 2030; economia digitală globală este de 9,3 trilioane de dolari, adică 14,5% din PIB în 2024; există 3,5 miliarde de utilizatori de smartphone-uri la nivel mondial.

Dacă analizăm decalajul digital global în funcție de penetrarea internetului, Europa de Est are 81%, ceea ce este bine, America de Nord 93%, Europa de Vest 92%, deci suntem cu 11 puncte procentuale mai jos decât Europa de Vest. România are un caz specific, despre care voi menționa ulterior. Africa are cel mai scăzut nivel, 43%, iar restul țărilor se situează în jur de 75–80%.

Tocmai am vorbit despre indicele DESI. România se clasează pe locul 26 din 27 de membri UE în ceea ce privește scorul de digitalizare, ceea ce înseamnă că conectivitatea depinde de broadband fix și mobil, capitalul uman – care este de fapt cel mai slab scor KPI –, utilizarea internetului, integrarea tehnologiei digitale și serviciile publice digitale din e-guvernare, iar datele deschise reprezintă al doilea cel mai scăzut scor al României în UE.

Pot spune că am participat la multe conferințe și toți spunem același lucru: accesul la internet în România este, chiar și după standarde europene sau globale, unul dintre cele mai bune. Infrastructura – de la fibră optică la tehnologiile mobile – este printre cele mai bune. Accesul la internet în gospodării este aproape 95%. Utilizarea internetului în ultimele trei luni depășește 90%, iar utilizarea zilnică este 90%, pentru populația între 16 și 74 de ani. Deci nu avem o problemă de penetrare a internetului, însă avem o problemă privind modul în care îl folosim în România. Avem 95% dintre gospodării cu acces la internet, 93% folosesc internetul, 88% îl folosesc zilnic. Totuși, să ne uităm la situația concretă: doar 44% sunt cumpărători online; 33% sunt utilizatori de internet banking; doar 32% dintre români au competențe digitale de bază sau peste, iar aici, studenții noștri, deși educați, arată cel mai scăzut nivel din UE – suntem sub Bulgaria.

Aceasta este, de fapt, una dintre cele mai critice provocări: setul de competențe digitale. În 2021, România avea 28%, față de 54% media UE. România a avansat 4 puncte procentuale, ajungând la 32%, în timp ce media UE este de 60%. Aceasta înseamnă că forța de muncă nu este pregătită pentru reformele industriale, ceea ce limitează adoptarea fintech și a băncilor digitale, reduce angajamentul față de e-guvernare și restrânge transformarea digitală a IMM-urilor. Acesta este cel mai important aspect: în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, dacă nu ai competențe digitale acum, te confrunți cu riscul creșterii șomajului în sectoarele automatizate, care includ practic toate sectoarele.

În ceea ce privește activitățile online, românii folosesc mai ales rețelele sociale – peste media UE. E-guvernarea este în jur de 10%, cea mai scăzută, față de 53% în UE. Cumpărăturile online sunt 45%, față de 67% în UE. Deci suntem foarte jos la utilizarea internetului pentru nevoi concrete.

Pot să detaliez puțin situația sectorului financiar global în România: tehnologiile emergente transformă sectorul bancar – inteligența artificială, open banking, plățile în timp real. Nu știu cât suntem obișnuiți aici cu activitățile financiare, dar ceea ce pot spune este că introducerea noilor bănci și digitalizarea în sectorul financiar, mai ales în fintech, va crește de la 30 miliarde $ în 2025 la 83 miliarde $ până în 2030.

Băncile se confruntă cu provocări serioase din partea industriei fintech. Open banking va reprezenta o îmbunătățire majoră, permițând accesul fintech-urilor la conturile băncilor. Plățile în timp real – de la telefon la telefon, cont la cont și chiar transfrontaliere, fără limită de valută – sunt tehnologii de ultimii patru ani, care forțează băncile să acționeze.

Finanțarea integrată (embedded finance) înseamnă servicii financiare integrate în servicii non-bancare: de exemplu, dacă vrei să cumperi o mașină, pe site-ul magazinului apar imediat soluții financiare digitale. Cloud banking și blockchain sunt contribuții suplimentare.

Creșterea neobăncilor este importantă: acestea nu au sucursale fizice, acționează 100% digital. Revolut are 65 milioane clienți global, iar Nubank 93 milioane. Serviciile lor sunt fără fricțiuni – deschiderea unui cont este 100% digitală, sub 7 minute, în timp ce la o bancă tradițională durează câteva zile. KYC și onboarding-ul, cele mai dificile în reglementările actuale, sunt acum AI-driven și biometrice.

În România, mai ales în bankingul de retail, s-au făcut progrese majore prin introducerea neobăncilor și prin deschiderea unor sucursale digitale de către băncile mari. România are astfel una dintre cele mai puternice poziții în UE în sectorul financiar. Pe partea de retail banking, sunt bune investiții și oportunități, însă digitalizarea sectorului comercial rămâne insuficientă. Pe termen lung, piața financiară globală poate ajunge la 1,5 trilioane $, iar piața neobăncilor la 5,5 trilioane $ (conform raportului McKinsey). Aceasta înseamnă că 10–15% din economia globală bancară va trece prin sistemul neobanking. Introducerea AI va economisi, din perspectiva costurilor, aproximativ 500 miliarde $.

Viziune pe termen lung: piața financiară globală poate ajunge la 1,5 trilioane de dolari (conform unui raport McKinsey), iar piața neobanking-ului este proiectată să ajungă la 5,5 trilioane de dolari. Asta s-ar putea să nu spună prea multe fără un punct de referință, dar pot spune că 10–15% din sectorul bancar global va trece prin sistemul neobanking. Introducerea AI-ului va genera economii de costuri de circa 500 de miliarde de dolari. Din perspectiva neobăncilor sau a banking-ului digital, raportul cost/venituri (cost-income ratio) este maxim 30–35% (incluzând capex și opex), în timp ce la o bancă tradițională ca a noastră este așteptat să fie 55–60% – o provocare uriașă, o problemă majoră pentru sustenabilitate și competitivitate în acest mediu fără investiții adecvate.

În ceea ce privește adoptarea tehnologiilor emergente, mai ales în România, vreau să vorbesc puțin din perspectiva economiei digitale: doar 17,8% dintre români folosesc AI generativ, comparativ cu 32,7% în UE (date Eurostat 2025). Când îi întrebăm pe români de ce nu folosesc AI generativ, răspunsurile sunt destul de dramatice: 38% spun „nu am nevoie, nu-mi trebuie”, 27% spun că nu știau că există, 19% că nu știu cum să-l folosească, iar preocupările legate de securitate sunt doar 11%, restul fiind alte motive minore. Deci, 57% folosesc internetul lucrurilor (IoT), dispozitive conectate – mai ales entertainment smart (TV, boxe, electrocasnice conectate) – sunt buni la asta pentru că e „la modă”, cred eu.

Avem 92% adoptare a internetului mobil, peste nivelul UE, dar când vine vorba de AI, predomină „nu am nevoie”. De ce contează asta? În anii următori, 2027–2028, vom vedea disrupții serioase în mediul digital și în economia digitală, care vor necesita competențe digitale avansate. Dacă, ca populație, spunem „nu am nevoie să-l folosesc”, nu există voință de adoptare – indiferent câtă educație sau training impui populației, vor rezista și vor rămâne în urmă. Asta reprezintă o amenințare majoră pentru situația economică viitoare: dacă populația rezistă schimbării și noilor tehnologii, altcineva va prelua locurile de muncă. Mentalitatea asta trebuie să se schimbe considerabil.

Asta e imposibil fără ajutorul guvernului. De exemplu, e-guvernarea este cel mai mare levier neexploatat al României: doar 10% dintre români folosesc servicii e-guvernare, față de media UE de 47%. De ce contează? Un român obișnuit (nu vorbesc de timp pierdut la notari, ipoteci etc.), dacă are relații cu statul – plăți, obținere documente, depunere acte – petrece în medie 13 ore pe an. Înmulțește cu populația activă (să zicem 5 milioane de persoane relevante) – sunt 65 de milioane de ore pierdute anual. Asta e o valoare economică pierdută semnificativă pentru țară. În țările europene medii e cam 2 ore – aproape de 5 ori mai bine. Trebuie rezolvat, pentru că reduce corupția, fricțiunea birocratică. De exemplu, dacă vrei să investești în România, să înființezi o firmă, să depui acte – durează zile, uneori luni, pentru că unele companii se chinuie să deschidă cont bancar mai mult de o lună ca să-și dovedească existența, acționarii etc.

Pe de altă parte, știu țări care acceptă documentație digital, doar o încarci online – ești deja conectat pe KYC și AML, verificări cu alte instituții la nivel global sau UE. În SUA, de exemplu (extrem), notarii sunt online: mergi pe un site de notar și rezolvi. Asta e fricțiune generală în țară, plus rezistență internă din instituții care vor să-și păstreze „teritoriul”. Fără aceste schimbări, anumite investiții străine directe (FDI) nu vor fi posibile ani de zile.

E critic pentru România să atingă țintele EU Digital Compass 2030. Dacă România crește economic cu 2–3% pe an (și digitalizarea e obligatorie pentru asta), iar UE crește cu 1–1,2% medie anuală (fără condiții extreme ca război, COVID etc.), ca să ajungem la media UE ar trebui să așteptăm până în 2050. E un gap major. Din păcate, sub condițiile actuale, gap-ul persistă. Totuși, ca inginer, cu experiență în finanțe și planificare strategică de mulți ani, spun că asta e o oportunitate acum, datorită noilor tehnologii: dacă adoptarea e rapidă, putem recupera, implementa, inova soluții foarte repede, fără investiții masive în capex sau opex.

Din principalele constatări, o să rezum doar esențialul. România a închis dramatic decalajul la accesul la internet. Acum avem sub 1% diferență la utilizarea internetului. Suntem campionii mobili în UE, cu 92% adopție a internetului.

Totuși, competențele digitale reprezintă o criză majoră. Competențele digitale rămân critic de scăzute la 32%, față de 60% în UE – aceasta fiind cea mai mare barieră unică pentru digitalizarea economică. Și există o rezistență, așa cum am spus.

Există un decalaj și la banking online: doar 33% folosesc internet banking. Noi inovăm mult, ca bancă facem investiții serioase, de exemplu, dar nu vedem – cu excepția populației tinere – o adopție reală. Populația este acum împărțită în două: vârsta mediană este în jur de 42 de ani, populația rurală vs. urbană e aproximativ 50%–50%, circa 19 milioane de oameni în total, poate 8–9 milioane ar putea fi bancabili, și doar 30% din toată populația asta este capabilă să folosească aceste servicii digitale. Tocmai asta influențează intenția instituțiilor ca a noastră de a aduce investiții în țară.

Vă dau un exemplu – l-am mai dat și înainte. În 2007–2008 am introdus pentru prima dată sistemele contactless în România, dar nu le-am putut vinde. În 2012 am adus creditarea online, dar nu exista intenție de utilizare, din cauza lipsei de încredere. Grupul a zis atunci: „OK, așteptăm, nu mai facem investiții digitale aici”. Dacă vă uitați la BBVA sau Garanti în Turcia, veți vedea că ei au fost pionierii tehnologiilor digitale în sectorul financiar. Acesta e doar un exemplu de la noi.

Deci rezistența asta trebuie să înceteze, adaptarea trebuie să fie foarte, foarte rapidă. E-guvernarea trebuie pusă la punct. De exemplu, în Belgia am văzut tehnologii – în special wallet digital: dacă vrei un credit ipotecar, documentele tale ipotecare sunt în wallet-ul de pe telefon. Mergi la bancă, schimbi informații și obții ipoteca; notarii sunt online, tranzacția se face în câteva minute, nici măcar o zi întreagă.

Aici, eu am lucrat în retail banking și în departamentul de credite: în medie durează mai mult de o lună pentru un credit ipotecar. Și nu e doar din cauza aprobării băncii – e și din cauza documentației pe care clientul trebuie s-o aducă. Mergi la Cadastru, mergi la Cartea Funciară, nu există acces la drum, nu știu ce… Sunt o mulțime de obligații și complicații. Toate astea trebuie rezolvate din perspectiva servirii clienților, a oamenilor, ca să trăiască o viață mai bună și sustenabilă – și astfel intenția lor de a încerca și testa aceste soluții să fie încurajată.

Pentru că e o problemă culturală. Dacă există rezistență într-un anumit domeniu cultural, ea se transmite înapoi către tineri, prin „vorba-n gură”, se răspândește. Schimbarea vine din cultură, din interior. Nu putem doar impune, pur și simplu.

În toate panelurile, în toate conferințele, apare o întrebare majoră: cum vom introduce internet banking-ul la populația rurală? Adică, nu putem merge la cârciumă, știți voi. Nu putem lua o tabletă și să mergem într-un sat și să le zicem „uite, ăsta e internetul și îți rezolvă toate problemele”. Nu merge așa. Deci nu e doar responsabilitatea celor care aduc tehnologia, ci trebuie să vină și din interior. Și asta, desigur, vine prin educație, prin programe naționale.

Ce spun eu este că inteligența artificială, astăzi, democratizează și creează oportunități pentru toată lumea, mai ales acum, pentru că încă este ieftin de folosit. Știu că e foarte scump de rulat la scară mare, dar asta nu e pe umerii noștri. Ca utilizator, e foarte ieftin să-l accesezi, să-l cumperi. Acum poți fi oricine. Dacă ai 35 de ani, lucrezi în sectorul bancar-financiar și vrei să nu pierzi ocazia, acum ai șansa să devii arhitect. Pentru că acum poți: universitățile, de exemplu, caută talente, caută abilități de desen etc. Poate ai avut imaginație, dar nu puteai desena. Acum ai o unealtă care face posibil asta. Apoi poți testa cu o aplicație de inginerie civilă – stabilitate, calcule statistice etc. – și poți crea lucruri extraordinare.

Asta e o oportunitate uriașă pentru generația viitoare. Sistemul educațional, așa cum îl știm, este foarte arhaic – toată lumea spune asta. Dacă vă uitați la Ken Robinson, el a spus-o cel mai bine. Probabil majoritatea dintre noi cunoaștem TED Talk-ul lui. Deci, dacă vrem să schimbăm lucrurile, acum e o mare oportunitate, mai ales în România.

Ce propun eu este ca, începând de la 12 ani în sus, să introducem tehnologii digitale și AI. E-guvernarea trebuie accelerată. Vorbim despre integrări AI și conformarea cu Digital Compass 2030 – directivele sunt deja stabilite, trebuie doar să le urmăm. Strategia de digitalizare financiară, cadrul reglementar pentru open banking și, din perspectivă reglementară, trebuie încurajat. Serviciile cloud, banking as a service – prudența e suficientă, trebuie să împingem mai mult. Infrastructura 5G trebuie să domine pe toată geografia României, nu doar în zonele urbane. Ecosistemul de inovație în AI trebuie păstrat și susținut. Avem aici o forță de muncă educată, foarte bună în AI și IT, cu skill-set individual de calitate. E concentrată, dar dacă o canalizăm bine, poate genera un ecosistem economic puternic aici.