Gradul de umplere al depozitelor de gaze naturale din Uniunea Europeană a scăzut sub 30%, prețul de referință al gazelor este la maximumul ultimului an, iar QatarEnergy tocmai a invocat forța majoră pentru a închide cel mai mare terminal de GNL din lume. Situația pare a fi o rețetă perfectă pentru o criză gravă, iar șansele unei soluții pe termen scurt sunt extrem de mici, scrie Bloomberg.
Prețul de referință al gazelor naturale a crescut în UE cu 60% după ce Statele Unite și Israelul au început să bombardeze Iranul și potențialul de creștere este foarte mare în continuare. În plus, pe lângă faptul că QatarEnergy a oprit producția de GNL, refuzul companiilor de asigurări de a își asuma riscul navelor care trec prin Strâmtoarea Ormuz, combinat cu atacurile iraniene asupra navelor inamice considerate ținte legitime, a dus la perturbări ale traficului petrolierelor spre Europa.
Chiar dacă războiul s-ar încheia astăzi, Qatarul ar avea nevoie probabil de „săptămâni sau luni” pentru a reveni la un program și un ciclu normal de livrări de GNL, a declarat ministrul Energiei din Qatar, Saad al-Kaabi, pentru Financial Times într-un interviu publicat vineri.
Prețurile petrolului ar putea crește până la 150 de dolari pe baril în două până la trei săptămâni dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne interzisă pentru petroliere, a declarat al-Kaabi pentru FT.
Petrolul a trecut deja luni de 100 de dolari pe baril, în timp ce prețurile gazelor naturale din Asia și Europa au continuat să crească.
După o creștere săptămânală de 50% săptămâna trecută, prețurile de referință ale gazelor naturale din Europa au crescut cu încă 20% odată cu deschiderea de luni a bursei de la Amsterdam, Asia atrăgând majoritatea transporturilor de GNL cu destinație în afară de Europa, pe fondul unei concurențe reînnoite pentru aprovizionare.
O alternativă la aprovizionările din Golful Persic este gazul lichefiat american. UE și-a luat oricum angajamentul de a cumpăra GNL și petrol în valoare de 280 mld dolari până în 2028, parte a acordului comercial încheiat între UE și SUA vara trecută. Însă principala problemă nu se rezolvă pentru că prețul va crește în continuare.
Alternativele la gazul rusesc sunt mult mult mai scumpe
Gazele naturale lichefiate sunt din start mai scumpe decât cele transportate prin conducte. Acesta este unul dintre motivele pentru care industria UE a avut patru ani dificili după sabotarea Nord Stream și scăderea treptată a fluxurilor de gaze rusești către Europa. Sursele alternative de aprovizionare prin conducte din Africa de Nord și Azerbaidjan nu sunt la capacitatea de a înlocui fluxurile care veneau din Rusia. În plus, iarna aceasta a fost mult mai rece, ceea ce dus cererea de gaze din ultimii patru ani.
Bloomberg a atenționat că temperaturile din această iarnă din Europa situate sub media multianuală au determinat cel mai rapid ritm de golire a depozitelor europene de gaze din ultimii cinci ani. Decalajul dintre cerere și ofertă a fost atât de mare, încât importurile de GNL au fost la jumătate din volumele zilnice extrase din depozite. Mai mult, în ianuarie și februarie, diferențele de preț dintre perioada de iarnă și vară a fost nefavorabilă ceea ce nu a încurajat reumplerea timpurie a depozitelor de gaze.
Aceasta înseamnă că europenii trebuie să-și revizuiască planurile de refacere a depozitelor de gaze, precum și prognozele de preț. Reuters citează firma Kpler care estimează că Uniunea Europeană ar avea nevoie importuri de 67 miliarde metri cubi de GNL doar pentru a-și reumple depozitele de gaze. Aceasta cantitate este echivalentul a 700 de transporturi de GNL, ceea ce reprezintă 180 în plus (17 mld mc) față de anul trecut.
Depozitarea gazelor pentru la iarnă va costa UE cu 10 mld euro mai mult
Aceste volume suplimentare de gaze sunt semnificative – mai ales având în vedere și prețul majorat de război. Chiar și în condiția în care care războiul din Orientul Mijlociu se încheie săptămâna aceasta, reluarea producției de GNL a Qatarului poate să dureze luni de zile. Cu alte cuvinte indiferent de situația din Orientul Mijlociu, UE va plăti o factură foarte mare pentru gazele importate, pentru că nu dispune de alternative.
Reuters a calculat că încărcăturile suplimentare ar crește factura de import de GNL a UE cu peste 10 miliarde de dolari, la prețurile actuale. Factura completă de reumplere a depozitelor ar putea ajunge la 40 de miliarde de dolari.
Înainte de 2022, Gazprom din Rusia furniza aproape 40% din consumul de gaze al Uniunii Europene în perioada de vârf a livrărilor. Până anul trecut, cantitatea scăzuse la mai puțin de 20%, iar tranzitul era asigurat de singura conductă operațională care mai funcționa, TurkStream. Însă UE a decis să suspende toate importurile de energie din Rusia începând cu 2027, inclusiv gazele venite prin conducte, cât și GNL. Până atunci, însă, cumpărătorii europeni se grăbesc să obțină cât mai mult GNL din Rusia, care a devenit al doilea cel mai mare furnizor de GNL, după Statele Unite. Situația oarecum ironică ar putea deveni și mai gravă, după ce președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat că duma de stat ia în discuție sistarea imediată a exporturilor de gaze către UE, redirecționându-le spre piața asiatică.
Problema UE este că, în afară de Rusia, nu există niciun producător de gaze suficient de mare pentru a servi drept sursă alternativă stabilă și sigură pentru aprovizionare. Ca alternative sunt promovate energiile eoliană și solară, dar care nu sunt ieftine, dacă se includ costurile cu capacitățile de generare de rezervă și cele cu stocarea în baterii.
În concluzie, Uniunea Europeană se confruntă cu incertitudini și riscuri mult mai mari decât cele cu care s-a confruntat în urmă cu patru ani după ce Rusia a invadat Ucraina.
Facturi umflate pentru industria chimică europeană
Pe măsură ce facturile la energie cresc puternic, combinatele chimice din Europa vor trebui să plătească anual cu aproximativ 3 miliarde de euro mai mult doar pentru gazelle naturale, în condițiile în care se vor păstra cotațiile în jur de 60 de euro/MWh și nu vor urca și mai mult.
Perspectivele tensionate pentru producătorii europeni de substanțe chimice au deja la o scădere a finanțării, crescând probabilitatea falimentelor în industrie. Din 2022, închiderile de fabrici din Europa au crescut de șase ori, iar investițiile în acest sector au scăzut cu peste 80%, potrivit unui raport al firmei de consultanță Roland Berger pentru grupul industrial Cefic.
Fiind o putere industrială a Europei, problemele sunt deosebite de grave în Germania, unde producția industrială a fost într-o tendință descendentă din 2017. Atenția publică s-a concentrat pe faptul că producătorii de automobile au rămas în urma concurenților chinezi. Cu toate acestea, fără aprovizionare cu substanțe chimice, structura industrială a Europei se va deteriora.
Inflația alimentară – efect al războiului din Iran
În prezent, Indicele Mondial al Prețurilor Alimentelor nu prezintă presiuni inflaționiste majore. Valoarea pentru februarie a crescut marginal la 125,3; cu toate acestea, trebuie ținut cont de pericolul de contagiune de la prețurile mult mai volatile ale petrolului și gazelor.
Însă cea mai recentă valoare a Indiceui Mondial al Prețurilor Alimentelor a fost publicată înainte de izbucnirea conflictului din Iran. Analizând evoluțiile recente ale prețurilor futures pentru mărfuri precum grâul sau porumbul, se observă o creștere mai accentuată în ultimele zile. Prețurile ridicate ale mărfurilor pe o perioadă mai lungă vor duce în final și la creșterea prețurilor alimentelor. Agricultura rămâne un sector cu un consum ridicat de energie, iar prețurile ridicate ale petrolului și gazelor naturale vor crește costurile de fertilizare și transport, ca efecte secundare.
Îngrășăminte permit culturilor să atingă randamentele de care depinde populația globală de astăzi. Fără ele, recoltele de grâu, porumb și orez ar scădea dramatic.
Închiderea Strâmtorii Ormuz amenință nu numai exporturile de petrol și gaze, ci și fluxul fizic de îngrășăminte pe bază de azot și a materiilor prime pentru fabricarea lor. Efectul imediat ar fi întârzierile în transporturile de amoniac, uree și GNL. Acestea ar duce la întârzierii administrării acestora în perioada optimă, cu efecte negative asupra producției.
Livrările de îngrășămintele ar putea fi oprite complet sau ar putea deveni prohibitiv de scumpe din cauza costurilor mai mari de transport plus asigurări mai scumpe. Iar impactul mai profund se va manifesta în lunile următoare la fermele din întreaga lume. În emisfera nordică, achizițiile de îngrășăminte accelerează iar prețurile sunt deja în creștere la începutul campaniei de primăvară.
Dacă transporturile nu ajung la timp, fermierii se confruntă cu alegeri dificile, cum ar fi cum să plătească prețuri mult mai mari, să reducă cantitatea administrată la hectar sau să modifice mixurile de culturi. Din cauza modului în care culturile răspund, chiar și reduceri modeste ale utilizării azotului pot produce scăderi disproporționate ale recoltei.
Acest lucru s-ar putea traduce în pierderi de milioane de tone de cereale. Consecințele s-ar răspândi în lanțurile globale de aprovizionare, inclusiv pe piețele de furaje, producția de carne, biocombustibili și, în cele din urmă, la prețurile cu amănuntul ale alimentelor.
Vești proaste din Germania – Început slab de an pentru industrie
Producția industrială din Germania a început anul pe minus, scăzând în ianuarie cu 0,5% față de decembrie, după ce în ultima lună din 2025 se contractase cu -1,0% lunar. Scăderea din ianuarie a fost provocată în principal de producția mai slabă din industria metalurgică și farmaceutică. Pe parcursul întregului an 2025, producția industrială a scăzut cu 1,2%.
În același timp, în ianuarie comenzile noi din industria prelucrătoare s-au prăbușit, scăzând cu peste 10% comparativ cu decembrie.
Datele industriale din această dimineață toarnă apă rece asupra optimismului manifestat prematur. De fapt, datele sugerează că agitația sticlei de ketchup va dura puțin mai mult înainte ca impactul complet să se vadă în expansiunea activității industriale. Deocamdată, se anticipează un prim trimestru slab, în contracție. Optimiștii spun că aceasta este încă faza de acumulare a efectului sticlei de ketchup, cu regresii temporare. Îmbunătățirea sentimentului economic, creșterea numărului de comenzi față de vara trecută și scăderea treptată a stocurilor de produse finite ar fi fost de bun augur pentru industria germană – dacă nu norii de furtună nu s-ar profila la orizont, se arată într-o notă ING Bank.
Perspectiva modest optimistă pentru industria germană a intrat din nou în ceață. Chiar dacă nu suntem (încă) în 2022, când creșterea prețurilor la energie în urma stimulentelor fiscale din timpul pandemiei a alimentat mai întâi un val de inflație și apoi o spirală ascendentă salarii-prețuri, creșterea prețurilor la energie subminează industria germană. Trebuie ținut cont că așa-numitele industrii mari consumatoare de energie reprezintă aproximativ 17% din valoarea adăugată brută per total industrie și angajează în jur de un milion de persoane.
Per total, datele din această dimineață confirmă că o redresare industrială este mai greu de obținut. Așteptările privind comenzile noi de la vară și aproximativ 200 de miliarde de euro de stimulente fiscale pentru apărare și infrastructură pentru acest an sunt încă argumente puternice pentru a ajuta redresarea industrială. Chiar dacă după datele statistice de astăzi, precum și prețurile în creștere ale petrolului arată că cu siguranță nu va o sarcină ușoară.
Cititi si: A crescut dependența României de importurile energetice – În 2025 importurile de electricitate au urcat cu 32% iar cele de gaze naturale cu 75%
***
Urmărește-ne pe Google News
