VIDEO/ Radu Gănescu, Președinte, Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC): „Programele de sănătate din România sunt depășite și ineficiente”

6 martie, 2026

Programele de sănătate din România, majoritar curative, nu mai corespund nevoilor pacienților în 2026, a atras atenția Radu Gănescu, Președinte al COPAC.

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”„Programele de sănătate – sursă de securitate națională”, organizată în 4 martie 2026 de CursdeGuvernare la Parlamentul României – în parteneriat cu Comisia pentru buget și Comisia de Sănătate din Senat – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.

„Acum ar trebui să avem pachete integrate pe patologii, care să ofere acces complet de la prevenție și screening până la tratament și servicii conexe, dar nu există”, a explicat el.

Gănescu a criticat distribuția inegală a fondurilor și subfinanțarea sistemului: „Există miliarde de lei în sistem, dar pacienții încă nu știu unde să meargă și ce să facă. Orice excepție trebuie să vină cu suport financiar, altfel devine o discriminare”.

El a subliniat necesitatea transferului resurselor către ambulatoriu și medicina de familie, pentru a reduce costurile și a crește eficiența sistemului de sănătate.

Redăm în continuare principalele declarații:

Aș vrea să punctez câteva lucruri din partea pacienților. Vorbim de programele de sănătate, care au fost înființate acum peste 30 de ani și se numesc programe curative. Noi am făcut programe de sănătate curative. Am făcut programe de sănătate să tratăm bolnavii. Și, marea majoritate a lor, nu fac decât un lucru – decontează medicamente. Restul, tot ce înseamnă pachet complet de acces la servicii medicale, începând cu prevenția, despre care s-a discutat foarte mult la această masă, și până la monitorizare și tot ce înseamnă investigații, se face separat, pe pachetul de bază al CNAS, conform contractului – cadru. Ceea ce duce, de multe ori, la disfuncționalități în sistem.
Faptul că acele programe nu mai sunt de actualitate în 2026 este o realitate pe care o știm cu toții. Noi, acum, ar fi trebuit să avem pachete pe patologii, care să onfere tot ce înseamnă accesul unui pacient, de la prevenție, screening, diagnostic, până la tratament, paliație, servici conexe. Ceea ce nu avem.
Avem în schimb asigurați care ar trebui să beneficieze de absolut orice sistem de sănătate din România, de la simpla vaccinare gripală, până la terapia genică, și, de fapt, nu beneficiază. De ce? Pentru că oferim pacienților mai mult decât putem să le dăm asiguraților.
Revin la discuția anterioară, despre excepții. Excepțiile nu sunt numai în România. Germania are excepții la plata asigurărilor de sănătate pentru soț/soție pentru asigurat, au excepție pentru șomeri, pentru persoane cu invaliditatea sau pentru persoane cu venituri mici. Ceea ce am avut și noi o anumită perioadă. După ce s-au schimbat aceste excepții, am fost foarte surprins să văd că în această instituție, Parlamentul, s-a revenit pentru a introduce noi excepții. Și, de fapt, ce am creat noi cu această discuție, este ca tocmai acele categorii care chiar aveau nevoie de anumite excepții, să fie acum discriminate, arătate cu degetul, și să se spună că din cauza lor nu se poate acoperi Fondul CNAS. Ceea ce este un atac direct asupra bolnavilor, asupra persoanelor cu venit minim, și asupra oamenilor cărora ar trebui să li se ofere un acces cât mai ridicat la serviciile de sănătate.
Ce am observat în ultima perioadă. Nu știu dacă vă aduceți aminte, exista acea taxă pe viciu, care se ducea la Fondul Casei, tocmai pentru a acoperi acele patologi și boli care apar în urma exceselor oamenilor. Din 2016 – 2017, această taxă pe viciu, care a crescut constant și care nu mai este transferată că Fond, se duce în bugetul de stat. Mie mi se pare absolut ridicol să spunem că nu avem bani, când se colectează foarte mulți bani ce ar trebui să ajungă în sistemul de sănătate. Problema noastră este că bugetul Sănătății ar trebui să fie unul mult mai mare, ceea ce s-a văzut în prezentare, decât ceea ce avem acum.
Revenind la ce avem noi acum. Mi s-a părut foarte interesant că ne raportăm la creșterea impresionantă a bugetului din 2018 – 2026, în condițiile în care, pe 3 martie, un coleg mi-a cerut să-l ajut cu o rudă pe care medicii dintr-un orășel l-au trimis la București, dar colegul meu nu știu unde să meargă cu acea rudă. Avem miliarde de lei într-un sistem de sănătate, dar pacienții încă nu știu unde să se ducă și ce să facă.
De fapt, asta-i marea problemă. Există o problemă cu modul în care se distribuie acești bani, cu faptul că orice excepție trebuie să vină și cu susținere financiară, și, în al treilea rând, cu faptul că vorbim despre subfinanțare și o distribuție inegală și de acces limitat, în condițiile în care avem asigurare. Așa apare nemulțumirea oamenilor.
Programele de sănătate decontează tratamente. Unde se fac tratamente? În spitale. Unde se cheltuiesc banii? În spitale. Când vom învăța să transferăm banii în ambulatoriu, în medicina de familie, cu siguranță și cheltuielile vor fi mai mici. Până atunci, cred că trebuie schimbat tot ce înseamnă sistem de sănătate și sistem de asigurări, pentru că nu are cum să mai fie eficient ceea ce s-a creat în anii 90.