VIDEO/ Sandra Alexiu, Președinte, Asociația Medicilor de Familie București-Ilfov: „Deficitul de medici de familie și acoperirea scăzută a vaccinării, amenințări pentru securitatea națională”

6 martie, 2026

Sandra Alexiu, Președinte al Asociația Medicilor de Familie București-Ilfov, avertizează că asistența medicală primară în România este în declin, iar acoperirea vaccinală redusă la 45–50% reprezintă o problemă de securitate națională.

Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”„Programele de sănătate – sursă de securitate națională”, organizată în 4 martie 2026 de CursdeGuvernare la Parlamentul României – în parteneriat cu Comisia pentru buget și Comisia de Sănătate din Senat – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.

Alexiu subliniază că un sfert dintre medicii de familie sunt deja pensionați, iar jumătate urmează să se pensioneze în următorii 10 ani, ceea ce lasă multe localități fără acces la prevenție și monitorizarea bolilor cronice. De asemenea, lipsa unor instrumente digitale eficiente împiedică aplicarea programelor de prevenție existente.

„Este nevoie ca autoritățile să colaboreze cu medicii care lucrează în teren pentru a transforma strategiile teoretice în soluții concrete pentru sănătatea populației”, a spus Alexiu.

Redăm în continuare principalele declarații:

În ultima vreme, e un festival de dezbateri și nu întotdeauna medicul de familie ajunge acolo – cineva, oricine care să reprezinte colegii mei, în condițiile în care noi suntem nu doar prima stație, dar și cei mai apropiați de pacienți – poate omul cu care un pacient conversează cele mai importante probleme ale lui, poate și cele mai mărunte, dar care ajung pe urmă la probleme grave.

Am acceptat să vin aici și pentru că se discută de securitatea națională. Pentru că, în ultimele două săptămâni, am afirmat în toate intervențiile mele – după publicarea raportului celor de la Salvați Copiii care au preluat acoperirea vaccinală raportată de Institutul de Sănătate Publică în toamnă – că din cauza acestei acoperiri vaccinale România se confruntă, după părerea mea, cu o problemă de securitate națională.

Și aș vrea să fie luată foarte în serios această chestiune, de către toată lumea, din niște motive foarte serioase. Acoperire vaccinală înseamnă să fii sigur că niște oameni care nu pot fi vaccinați din motive de sănătate, foarte concrete – de exemplu sunt cu cancer sau cu transplant – să fie protejați prin vaccinarea tuturor celor din jur. Ori noi nu mai putem face asta, la momentul ăsta, în România, pentru că acoperirea vaccinală optimă pentru așa ceva este 95%, iar noi suntem la 45-50%. Cam cum este Ucraina la ora actuală, când este în război de câțiva ani.

Este o situație realmente de securitate națională pentru că din punct de vedere al bolilor, în acest moment, noi trebuie să începem să ne gândim foarte serios să pregătim viitorii medici să trateze niște boli despre care habar nu avem. Sunt boli pe care nu le-am văzut de mult sau unii nu le-am văzut deloc – le-am văzut doar în poze sau în filme de arhivă. Pentru că eu nu cred că mai găsim poze sau filme cu poliomielită, decât alb-negru, cel puțin din ce am căutat eu în bazele de date.

Va trebui să luăm foarte în serios cazurile de tuse convulsivă, care deja sunt destul de multe raportate în România. Nu mai zic de rujeolă pentru că la rujeolă deja suntem campionii Europei, campioni în sensul negativ, bineînțeles. Așa că în ceea ce privește zona asta de acoperire vaccinală suntem totalmente pierduți. Și asta va veni cu o restrângere directă pe bugete. Pentru că aici s-a vorbit foarte mult de bani: ne confruntăm cu niște boli care consumă resurse foarte mari și care dau afectare pe termen lung, care scot oamenii din producție și vor trebui cumva ajutați. Vorbim de niște boli care se transmit în egală măsură la oameni de toate vârstele – deci care vor acoperi dintr-o dată familii întregi de diverse vârste și partea de povara a bolii despre care discutăm din punct de vedere financiar va fi uriașă, și va trebui prevăzută în bugetele noastre foarte curând. Deja vorbim, dar vorbim cu jumătate de gură – dar avem cazul de pareză, de paralizii, din cauza rujeolei, avem cazuri de tuse convulsivă care deja sunt raportate și așa mai departe. O să vedem rabie, o să vedem difterie, o să vedem tetanos și o să vedem și alte lucruri cu care nu avem cum să ne luptăm, decât măcar să încercăm să le depistăm.

A doua chestiune la fel de importantă pentru partea de securitate națională e legată strict de prima și se referă la asistența medicală primară, care după părerea noastră e în cădere liberă în România. Pentru că nu mai sunt medici, în primul rând. Pentru că un sfert din medicii de familie din acest moment sunt deja pensionați, cu acte. Jumătate dintre medicii de familie suntem decrețeii care se pensionează în maximum 10 ani, iar restul sunt tineri care sunt cu un picior în România și altul în altă direcție – găsesc asistență medicală serioasă undeva unde își pot desfășura activitatea în mod firesc și unde familiile lor au o șansă.

În spatele acestor cifre care sunt foarte reale este o situație în care, la ora actuală, România, sunt foarte multe localități care nu mai au deloc medic de familie. Deci nu sunt acoperite cu asistență medicală primară, nici vorbă de programe de prevenție și nici vorbă de programe de vaccinare – nimeni nu are cine să facă. Legislația caravanelor abia acum a început și va mai trece mult până când vom putea acoperi cu caravane, dacă asta se intenționează, locurile deficitare, iar caravanele vin și pleacă. Nu pot asigura o asistență permanentă. Am trecut de la a spune că nu o să mai avem medici în rural la prezentul care este evident și nu vom mai putea discuta de prevenție, nu vom mai putea discuta de monitorizarea pacienților cronici, de depistarea lor din stadii incipiente.

În ceea ce privește prevenția, despre care sigur că vorbim în ultima vreme foarte mult: da, arată foarte bine, avem strategii votate, nu e prima strategie – au mai fost strategii. Sunt programele de prevenție trecute în pachetele Casei Naționale, într-adevăr, cum a vorbit domnul președinte al Casei mai devreme, însă finanțarea asistenței medicale primare e tot aceeași. Deci noi facem mult mai multe lucruri din aceeași bani.

Valorile în funcție de care suntem plătiți sunt practic aceleași, iar nivelul de finanțare corectă, cum ar trebui să fie, cum este într-un sistem care funcționează normal, cu asistență medicală primară de calitate, trebuie să pornească de la 12% din UFN-ul ASS. Ori, noi suntem departe de această cifră – suntem undeva probabil sub jumătate la ora asta. Prin urmare nu putem aduce medici și asistență medicală primară pentru că ei ne sunt luați de alte țări.
Mă îndoiesc că vom putea să îi ținem forțat, cu ideile care circulă în zona asta, și nici nu vom putea să îi folosim pe cei care mai sunt, pe de o parte pentru că îmbătrânesc, iar pe de altă parte pentru că sunt plătiți prost. Sunt destul de prost trataț și în media și imaginea lor nu este destul de bună, și sunt blamați și cei care încă mai sunt și care își fac treaba la ora actuală – sunt blamați pentru această acoperire vaccinală. Nimeni nu pare vinovat decât noi pentru toate lucrurile astea.
Or, în condițiile în care discutăm de programe de prevenție despre care există câteva postări pe Facebook și câteva anunțuri în televiziune – la acele scurte la care nimeni nu se uită, toată lumea se duce și își face o cafea – nu putem să educăm populația să vină la programe de prevenție în condițiile în care nu există nimic, pasul următor în care ar putea simți pe pielea lor că dacă nu faci prevenția la timp atunci costurile ar putea fi decontate diferit pentru că nu permite legislația lucrul ăsta.

Deci oamenii se duc, așa cum aglomerează UPU ca să facă lucrurile repede, așa se va întâmpla în continuare. Și vă spun din poziția unui medic care a depistat acum trei săptămâni o pacientă cu durere de burtă, care la ecografie avea ascită, și care a venit într-un stadiu terminal al unui cancer uterin, cu metastaze peste tot și ascită, și care a murit în trei săptămâni. Pentru că așa vine pacientul român la medicul de familie, în stadiul final – din motive de educație, din motive de finanțe personale, din o mulțime de lucruri pe care le are de făcut, dintr-o prioritizare deficitară să zicem, pentru că sănătatea e lăsată la sfârșit. Așa încât cred că ar trebui să mergem un pic mai departe de zona asta în care ne întâlnim și dezbatem și să reușim să vorbim și despre lucrurile nu doar care ne dor și care ne frustrează, ci de lucrurile care se pot face, concret.

Pentru asta, aș dori foarte tare ca, în contextul lucrurilor pe care le-am spus, să propun pentru toți cei care creează strategii, toate comitetele care gândesc documente, proiecte de legi, vă rog și rugăm de ani de zile: chemați pe cineva care lucrează concret într-un cabinet. Este o diferență uriașă între ceea ce se face la nivel de birou și cee ace chiar se întâmplă la mine la țară, eu sunt medic de familie în județul Ilfov.
Pot să dau exemple cât de cât reale din viață și pot să combat oricând mitul că dacă ești practician nu ai viziune globalizatoare. Pot să combat acest lucru, avem viziune globalizatoare, avem Societatea Națională la care am făcut o mulțime de documente… Avem acces la colegii din toată țara, și din urban și din rural, știm exact ce se întâmplă peste tot – dar dacă nimeni nu ne întreabă ne trezim cu o mulțime de proiecte care nu se pot face practic.
Și pot să vă dau un exemplu simplu, că tot am vorbit de HPV: avem în contractul cu casa de asigurări posibilitatea, în programele preventive pe care le lăudăm zilnic la televizor, să facem testare HPV de cel puțin trei ani. Dar nu putem să facem asta pentru că nu există această bifă în sistemul informatic. Deci eu nu pot să iau analiza, s-o bag în biletul de trimitere, pentru că nu există practic făcută această modificare.
Nu pot să fac examenele preventive la nou născut pentru că nu mi le decontează nimeni, deși există în contractele noastre de 20 și ceva de ani, pentru că nou-născutul nu este preluat și validat în sistemul informatic cu CNP decât după două luni – motiv pentru care nu pot să emit un bilet de trimitere ca să îi fac o ecografie dacă e nevoie, pentru că el nu există în sistemul informatic. Adică eu sunt sigură că se poate găsi o soluție între unul cu o viziune globalizatoare și financiară și unul care lucrează în ultimul rând, într-o discuție practică la masă, dacă dăm și noi feedback cu ce se întâmplă în realitate.

Nu cred că este o SF ce spun. Un pic mai multă aplicare în zona practică ar fi utilă ca lucrurile să și meargă. Nu e suficient doar să blamezi pe cineva, ci să cauți cauzele pentru care nu se pot face aceste lucruri și să încercăm să facem pasul următor.

În chestiunea cu vaccinarea noi, la ora actuală, simțim o foarte mare presiune pentru că suntem lăsați singuri în fața unei populații care nu mai vrea să se vaccineze. Și vă rog să înțelegeți: nu noi suntem de vină. Noi vaccinăm de când existăm.
Eu am 32 de ani vechime în cabinetul în care lucrez și sunt același om care vaccinează din prima zi – nu mi s-au schimbat cu nimic, nici partea de comunicare – poate s-a schimbat în mai bine și a trebuit să învăț niște lucruri confruntându-mă cu asta – dar nu am început să zic nu (vaccinării). Nu de la mine vine problema. Eu am nevoie de ajutor acum din partea unei societăți care vede că este ceva stricat dar nu face nimic decât discută fără o chestiune practică.