Controlul armamentului nu mai poate fi o chestiune bilaterală între Statele Unite și Rusia, a avertizat secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio (foto), după cetratatul New START privind controlul armelor strategice ofensive a expirat, pe 5 februarie.
Prima variantă a tratatului fusese semnată în 1991, iar New START în 2010 – toate documente prevăzând impunerea unei limite la numărul de focoase nucleare pentru SUA și pentru Rusia.
„Susținătorii controlului armamentului și multe voci din mass-media au încercat să prezinte expirarea ca un semn că Statele Unite inițiază o nouă cursă a înarmării nucleare. Aceste îngrijorări ignoră faptul că Rusia a încetat să pună în aplicare New START în 2023, după ce a încălcat termenii acestuia timp de ani de zile. Un tratat necesită cel puțin două părți, iar Statele Unite au avut de ales între a se angaja unilateral sau a recunoaște că o nouă eră necesită o nouă abordare. Nu același START, ci ceva nou. Un tratat care să reflecte faptul că Statele Unite ar putea să se confrunte în curând nu cu unul, ci cu doi rivali nucleari, Rusia și China”, a transmis Rubio, într-un articol publicat pe Substack.
Potrivit șefului diplomației americane, extinderea rapidă și opacă a arsenalului nuclear al Chinei de la intrarea în vigoare a tratatului New START a făcut ca modelele anterioare de control al armamentului, bazate pe acorduri bilaterale între Statele Unite și Rusia, să fie depășite.
„China și-a mărit stocul de arme nucleare de la puțin peste 200 la peste 600 și este pe cale să aibă peste 1.000 de ogive până în 2030. Un acord de control al armamentului care nu ține seama de acumularea de arme a Chinei, susținută de Rusia, va reduce fără îndoială siguranța Statelor Unite și a aliaților noștri”, a mai spus Rubio.
Apel la negocieri multilaterale
Secretatul de Stat american a precizat că apelul SUA la negocieri multilaterale privind controlul armamentului nuclear și stabilitatea strategică reflectă principiile enunțate anterior de președintele Donald Trump.
„În primul rând, controlul armamentului nu mai poate fi o chestiune bilaterală între Statele Unite și Rusia. După cum a precizat președintele, alte țări au responsabilitatea de a contribui la asigurarea stabilității strategice, în special China. În al doilea rând, nu vom accepta condiții care să prejudicieze Statele Unite sau să ignore nerespectarea angajamentelor în vederea încheierii unui acord viitor. Am stabilit clar standardele noastre și nu vom face compromisuri pentru a obține controlul armamentului de dragul controlului armamentului”, a punctat Marco Rubio.
„În al treilea rând, vom negocia întotdeauna dintr-o poziție de forță. Rusia și China nu ar trebui să se aștepte ca Statele Unite să rămână pasive în timp ce ele se eschivează de la obligațiile lor și își extind forțele nucleare. Vom menține o forță de descurajare nucleară robustă, credibilă și modernizată. Dar vom face acest lucru în timp ce vom urmări toate căile posibile pentru a îndeplini dorința sinceră a președintelui de a avea o lume cu mai puține arme de acest gen”, a adăugat el.
Marco Rubio a mai spus că SUA sunt conștiente de faptul că negocierile multilaterale vor fi unele de durată.
„Acordurile anterioare, inclusiv New START, au necesitat ani de negocieri și s-au bazat pe decenii de precedente. De asemenea, acestea au fost încheiate între două puteri, nu între trei sau mai multe. Cu toate acestea, doar pentru că ceva este dificil nu înseamnă că nu ar trebui să îl urmărim sau să ne mulțumim cu mai puțin. Nimeni nu înțelege mai bine decât președintele Trump că acordurile dificile sunt adesea singurele care merită încheiate”, a adăugat șeful diplomației americane.
Câte focoase nucleare au SUA, Rusia și China
Statele Unite dețin aproximativ 5.277 de focoase nucleare, care pot fi lansate de pe rachete, submarine și avioane, potrivit organizației ICAN, care a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2017. Rachete balistice intercontinentale sunt amplasate în silozuri din Montana, Dakota de Nord și Wyoming. În 2024, Statele Unite au cheltuit aproximativ 56,8 miliarde de dolari pentru construirea și întreținerea forțelor sale nucleare.
Statele Unite au efectuat 1.030 de teste nucleare între 1945 și 1992, majoritatea în Nevada și Insulele Marshall, dar unele dintre ele deasupra insulelor Malden și Kiritimati, Alaska, Colorado, Mississippi, New Mexico și Oceanul Atlantic.
Rusia deține aproximativ 5.459 de focoase nucleare, pe care le poate lansa de pe rachete, submarine și avioane. În 2024, Rusia a cheltuit aproximativ 8,1 miliarde de dolari pentru construirea și întreținerea forțelor sale nucleare.
Fosta Uniune Sovietică a testat 715 arme nucleare între 1949 și 1990, la poligonul de testare Semipalatinsk din actualul Kazahstan și pe teritoriul actualei Rusii și Ucrainei.
China deține aproximativ 600 de arme nucleare, pe care le poate lansa de pe rachete, submarine și avioane. Între 1964 și 1996, a efectuat 45 de teste nucleare pe teritoriul său. În 2024, China a cheltuit aproximativ 12,5 miliarde de dolari pentru construirea și întreținerea forțelor sale nucleare.
Franța este cea mai mare putere nucleară europeană. Deține aproximativ 290 de focoase nucleare, pe care le poate lansa de pe submarine sau rachete lansate de pe avioane. Submarinele sale au baza în peninsula Île Longue, la sud de Brest, în regiunea Bretania din Franța.
În 2024, Franța a cheltuit aproximativ 6,9 miliarde de dolari pentru construirea și întreținerea forțelor sale nucleare. Între 1960 și 1996, a efectuat un total de 210 teste nucleare în Algeria și Polinezia Franceză.
De la START I, la START II, la New START – ce au prevăzut tratatele
Tratatele privind reducerea armelor strategice, cunoscute sub numele de START I și START II, au fost acorduri pentru reducerea numărului de arme nucleare cu rază lungă de acțiune din Statele Unite și fosta Uniune Sovietică. START I a fost semnat în 1991, fiind urmat de încheierea tratatului START II, în 1993.
Tratatul START II a fost oficial înlocuit de Tratatul privind reducerea armelor strategice ofensive (SORT), care a fost convenit de președinții George W. Bush și Vladimir Putin la summitul din noiembrie 2001 și semnat la summitul de la Moscova din 24 mai 2002. Ambele părți au convenit să reducă numărul de ogive nucleare strategice operaționale de la 2.200 la 1.700 până în 2012.
New START era ultimul pilon rămas al controlului bilateral al armelor nucleare între Statele Unite și Rusia. Semnat în 2010, acordul limita fiecare parte la 1.550 de focoase nucleare strategice amplasate pe rachete balistice intercontinentale, rachete balistice lansate de pe submarine și bombardiere grele.
(Citește și: „Tratatul New START expiră joi – Rusia anunță SUA că e pregătită pentru noua realitate a unei lumi fără limite în materie de control al armelor nucleare”)
***
Urmărește-ne pe Google News
