Moto: „Cea mai mare victorie este cea obținută fără luptă.” – (filosoful și strategul chinez Shun Tzu, Arta Războiului.)
Exact ceea ce chinezii fac, de ani de zile, în economiile unei Europe care se dezmeticește al naibii de greu, deși deja se închid fabrici și se pierd sute de mii de locuri de muncă, demantelate de dumpingul chinezesc.
Iar Shun Tzu mai are un principiu: „Tot războiul se bazează pe înșelăciune”. Astfel că în economiile și în societățile occidentale sunt activate, atunci când interesul punctual o cere, cozile de topor locale:
Săptămâna trecută, „netul” (rețelele sociale) au fost inundate de cereri privind eliminarea taxelor logistice impuse de statul român pentru coletele mai mici de 150 de euro (colete venite din statele non-UE – dar vizând, în principiu, companiile chineze). Taxa logistică în România e de 5 euro pe colet, iar ea funcționează tocmai fiindcă la acest tip de colete nu se percepe o taxă vamală protectoare.
Desigur, oricine are voie să protesteze împotriva oricărui preț: însă revoluționarii pro-Temu și pro-Shein au adus drept argumente o serie de minciuni pe are omul de rând (cumpărătorul, cel care comandă colete de sub 150 de euro cu mărfurile acestor două companii) nu are cum să le verifice.
Care sunt, în linii mari, NEadevărurile viralizate de contestatarii taxei:
1, Economia României pierde, prin aceea că firmele chinezești nu mai transportă marfa în România ci la Budapesta, iar taxa nu s-ar încasa, deci, aici.
2, Taxa oricum nu se colectează, tocmai pentru că numai 10% din zborurile cargo au ca destinație România.
3, Că aceste colete nu sunt purtătoare de TVA, deci statul ar înregistra pierderi fiscale.
4, Concluzia contestatarilor fiind: eliminați taxa pe coletele chinezești, pentru că ea distruge economia, nu aduce bani la buget, ne produce pierderi fiscale.
În realitate, lucrurile stau invers:
1, Indiferent în ce țară aterizează avionul din China, taxa se plătește, în baza unui AWB național (legat la autoritatea vamală europeană), pe care expeditorii chinezi nu au cum să-l ocolească (trebuie să-l trimită la o adresă precisă, într-o țară precisă)
2, Taxa e colectată de către serviciile poștale sau de curierat.
Implementarea taxei logistice de 25 RON pentru coletele din afara UE presupune un mecanism operațional care implică mai mulți actori. Fiecare colet supus acestei taxe trebuie să fie însoțit de informații privind declarația de origine, comunicate prin formalitățile vamale simplificate via declarația vamală H7, informații furnizate de furnizor, expeditor sau platforma digitală care facilitează vânzarea.
Operatorii poștali colectează taxa direct de la furnizorul mărfurilor, expeditor, platforma care facilitează vânzarea sau un intermediar logistic beneficiar direct al serviciilor poștale, colectarea taxei fiind o condiție pentru prestarea serviciilor poștale.
3, Taxa a fost impusă de România și Italia și urmează să fie implementată și de alte state.
Coletele sub 150 euro sunt scutite de taxe vamale conform legislației UE în vigoare. UE a agreat eliminarea acestei excepții, prin aplicarea unei taxe vamale de 3 euro/produs, începând cu 1 iulie 2026.
Taxele vamale sunt resurse proprii UE, nu venituri ale bugetului național român. Statul român nu pierde venituri fiscale prin implementarea taxei logistice, întrucât și în ipoteza în care s-ar colecta aceste taxe vamale, ele nu ar reveni României, ci s-ar constitui venituri la nivelul UE.
Taxa logistică (cea de 5 euro în România) este diferită de taxele vamale, la nivel european fiind agreată aplicarea unei asemenea taxe europene începând cu luna noiembrie 2026, parte din pachetul de reformă vamală.
4, Pentru coletele mici, TVA este plătită de consumatori la momentul plasării unei comenzi și apoi virată statului.
TVA se încasează în continuare în cazul coletelor cu valoare declarată sub 150 de euro, indiferent că acestea aterizează în România sau în orice alt stat membru UE.
Ca privire de ansamblu:
Pentru a evita taxele vamale ale Europei (cu exporturi în Europa la scară mare), China a inventat, prin Temu, Shein și, mai nou, Trendyol (în spatele căruia e tot China), „exportul” prin colete mici, cu mărfuri la preț de dumping, la o cantitate imensă, cât să destabilizeze industriile și e-commerce-ul european.
Și duce, în același timp, un lobby la nivel de state – de la guverne, la autorități de concurență, la politicieni, la influenceri, pentru a evita orice fel de taxă i-ar compromite prețurile de dumping cu care inundă piețele noastre:
anul trecut, 80 de milioane de astfel de colete (cu o valoare de sub 150 de euro) au avut ca destinație finală România.
Dincolo de diversiunea de săptămâna trecută, implementarea se așează în piața românească la nivelul jucătorilor operaționali: firmele de curierat – care colectează această taxă – și ANAF care, împreună cu autoritățile vamale europene monitorizează aplicarea.
Am vorbit, deci, și cu jucătorii:
Felix Pătrășcanu, de la Fan Courier și Lucian Baltaru, de la Sameday.
Pentru ambii, taxa Nu are o problemă de protejare a pieței (și economiei) românești, ci una de organizare: pentru firmele de curierat – cele care colectează taxa – problema e una de atenție la cash-flow și de încă un to do în beneficiul statului. Dar taxa se colectează, banii iau calea Bugetului național – deci România nu pierde, așa cum ”influențării” își viralizează argumentele de dezinformare pură. (De altfel, unul din principiile lui Shun Tzu este „hrănește-ți întotdeauna armata din terenul dușmanului”).
În aceeași cheie, vorbește avocatul Gabriel Biriș: pentru fluența și simplificarea colectării acestei taxe de către firele de curierat, e nevoie de o OPANAF cu norme de aplicare mai clare – un LINK AICI).
*
Există 2 feluri de afaceri cu China:
1, cel al unor importuri transparente, un comerț „normal”, fie la nivelul UE, fie la nivelul statelor obligate să respecte normele UE.
2, Și celălalt fel de „afaceri”: războiul economic și comercial pe care China îl poartă cu întreg Occidentul – invadând piețele europene cu prețuri de dumping, colonizând economiile europene și folosindu-se de cozile de topor locale – până când comerțul și industriile naționale vor păți ce a pățit, în ultimii 5 ani, industria auto europeană (pilonul unor puternice economii) sub asaltul mașinilor chinezești.
În România, Temu, Shein și Trendyol au ajuns deja la circa 45 (patruzecișicinci)% din piața de e-commerce – sub ochii îngăduitori ai autorităților: ca și cum un roi rusesc de drone ar invada Bucureștiul, dar „noi nu reacționăm, pentru că dronele vin dintr-o țară non-UE”.
Un asemenea roi de mici drone comerciale – de astă dată chinezești – operează acum în economia românească (și europeană), iar vitejii noștri patrioți îi atacă pe cei care nu se supun.
***
Urmărește-ne pe Google News
