China a devenit un actor-cheie în confruntarea tot mai intensă dintre Iran și Statele Unite, în contextul în care protestele de masă și colapsul economic pun presiune pe Republica Islamică din interior, potrivit unei analize Deutsche Welle (DW).
La începutul lunii ianuarie, demonstrațiile pe scară largă provocate de dificultățile economice, nemulțumirile politice și presiunea externă susținută au reprezentat una dintre cele mai grave provocări interne cu care s-a confruntat conducerea Iranului în ultimii ani.
Tulburările au dat rapid naștere unei confruntări regionale tot mai acute, președintele Donald Trump ordonând desfășurarea unui număr mare de trupe militare americane în Orientul Mijlociu și emițând avertismente prin care cerea Iranului să-și reducă programul nuclear și dezvoltarea rachetelor balistice.
În timpul protestelor, China ar fi ajutat autoritățile iraniene să implementeze o întrerupere a comunicațiilor la nivel național, scriu jurnaliștii de la Deutsche Welle.
Sâmbătă, pe fondul tensiunilor crescute cu Washingtonul, mass-media de stat iraniană a raportat că Iranul intenționează să organizeze exerciții navale comune cu China și Rusia la mijlocul lunii februarie în nordul Oceanului Indian.
De la economie la securitate
De ani de zile, China este unul dintre cei mai importanți parteneri economici și diplomatici ai Iranului, oferind o ieșire crucială în contextul în care Teheranul s-a confruntat cu sancțiuni severe din partea SUA și a rămas pe lista neagră a Grupului de Acțiune Financiară Internațională. Aceste restricții au limitat sever accesul Iranului la sistemul financiar global și l-au făcut dependent de China pentru comerț și sprijin politic.
Relația a căpătat o dimensiune de securitate mai accentuată de la războiul de 12 zile dintre Iran și Israel din iunie 2025. În lunile care au urmat, Iranul și China ar fi extins acordurile de cooperare în domeniul securității menite să îmbunătățească schimbul de informații și coordonarea împotriva amenințărilor externe percepute.
Hamidreza Azizi, analist de securitate pentru Orientul Mijlociu la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (SWP) din Berlin, avertizează însă împotriva supraestimării angajamentului Beijingului de a apăra guvernul iranian. El a afirmat că implicarea Chinei în Iran și în regiunea mai largă rămâne în mare parte pragmatică.
„China nu a apărut ca un apărător puternic al Iranului după războiul de 12 zile cu Israelul și este puțin probabil să o facă în cazul unei posibile intervenții militare a SUA”, a declarat Azizi.
Relația Iranului cu China este modelată în primul rând de confruntarea cu Washingtonul. Deși sancțiunile SUA au apropiat Teheranul de China, ele au limitat și investițiile chineze și capacitatea Chinei de a-și extinde amprenta economică în Iran.
Această prudență este evidentă în special în diferența uriașă dintre comerțul Chinei cu Iranul și comerțul său cu alte țări din Golf. În 2024, comerțul total al Chinei cu cele șase țări membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului, inclusiv Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, a atins aproximativ 257 miliarde de dolari (217 miliarde de euro), potrivit unui raport al think tank-ului Asia House din Londra.
Comerțul bilateral al Chinei cu Iranul a reprezentat doar o fracțiune din această sumă, totalizând mai puțin de 14 miliarde de dolari în același an, potrivit datelor guvernului chinez
„Axa revizionistă” strânge rândurile
În SUA, parteneriatul dintre Iran și China este adesea citat ca parte a ceea ce a fost descris ca „Axa revizionistă”. Termenul se referă la alinierea strategică, militară și economică crescândă dintre China, Rusia, Iran și Coreea de Nord – uneori abreviată CRINK – care are ca scop contestarea ordinii globale conduse de SUA.
Oficialii europeni și ai NATO au remarcat, de asemenea, această convergență. Șeful NATO, Mark Rutte, vorbind la reuniunea din Parlamentul European din 26 ianuarie, a spus: „Este de necontestat că, în acest moment, Rusia, China, Coreea de Nord și Iranul se aliniază din ce în ce mai mult”. El a adăugat că, deși parteneriatul „nu este încă bine structurat”, aceste țări sunt din ce în ce mai dispuse să conteste influența occidentală.
În cercurile politice americane, această perspectivă a dat naștere uneori ideii că slăbirea Iranului ar putea contribui la limitarea puterii Chinei.
Potrivit lui Azizi, o astfel de gândire a contribuit la o abordare mai conflictuală față de Teheran și a fost un factor-cheie în apropierea Iranului de China și Rusia.
„Dar adevărul este că Iranul are nevoie de China mai mult decât China are nevoie de Iran”, a spus analistul Hamidreza Azizi. „Așadar, a crede că exercitarea de presiuni asupra Teheranului va afecta China este o greșeală. Supraestimarea importanței acestei alianțe ar fi o eroare de calcul atât pentru guvernul iranian, cât și pentru SUA”, a adăugat el.
(Citește și: „Liderul suprem al Iranului, mesaj pentru SUA: „Nu vrem să atacăm nicio țară, dar națiunea iraniană va da o lovitură puternică oricui o atacă și o hărțuiește”. Franța cere Teheranului „concesii majore” pentru a evita un atac american”)
***
Urmărește-ne pe Google News
