Comparațiile dintre companiile petroliere americane si cele din Europa sunt nefavorabile celor din urmă cu o singură excepție. Există un sector unde BP, Shell, ToatlEnergies și Eni se situează înaintea concurenței de peste ocean: comercializarea GNL (gaze naturale lichefiate). Însă în ultimul timp, Exxon și Chevron fac eforturi să recupereze terenul pierdut.
Financial Times scrie că ambele companii care fac parte din categoria Big Oil doresc să-și extindă operațiunile de comercializare a GNL, în ciuda faptului că anterior considerau acest segment de afaceri prea riscant pentru a merita eforturile financiare.
„Vreau să cresc acum. Am nevoie de toți oamenii capabili”, a declarat un director executiv al companiei, citat de FT. „În interiorul Exxon, se spune că doar trei lucruri contează în momentul de față: Guyana, SUA și tranzacționarea GNL”, a adăugat un trader de gaze.
Momentul ales nu putea fi mai bun. În raportul anual din 2025 Shell prognozează că cererea pentru GNL este pe cale să explodeze în următorii ani. Până în 2040, această cerere urmează să crească cu 60%, potrivit Shell, impulsionată în primul rând de creșterea economică din Asia.
„Prognozele actualizate arată că lumea va avea nevoie de mai multe gaze pentru producția de energie electrică, încălzirea și răcirea locuințelor, industrie și transporturi, pentru a-și atinge obiectivele de dezvoltare și decarbonizare”, a declarat Tom Summers, șeful diviziei de tranzacționare a GNL din cadrul Shell.
În prezent, Shell este cel mai mare trader de GNL din lume. Ar putea, desigur, să-și promoveze propriile interese, însă nu este singura companie care prognozează o cerere tot mai mare de gaze naturale – și în special GNL. De exemplu Europa: majoritatea țărilor europene urmează să devină dependente de GNL pentru mai mult de două treimi din necesarul lor de gaze naturale.
Pe măsură ce Uniunea Europeană încearcă să renunțe complet la importurile de energie din Rusia și să le înlocuiască cu livrările din SUA, importurile totale de GNL pe relația SUA ale blocului vor crește aproape de 100% – cu condiția ca liderii europeni să reanalizeze legislația privind emisiile de metan și due diligence-ul lanțului de aprovizionare.
Între timp, Asia își confirmă statutul de „economie emergentă”. Economiile asiatice cresc – și cresc mai rapid decât, de exemplu, cele europene. Indonezia, de pildă, a anunțat la începutul acestui an că va amâna livrările de GNL destinate exportului pentru a asigura cererea internă, aflată în creștere. Țara este, de altfel, al șaselea exportator de GNL din lume. Pe măsură ce cererea de gaz lichefiat în Asia crește, marile companii energetice europene sunt gata să furnizeze resursele.
Shell a anunțat acum două luni că va adăuga o capacitate de GNL de 12 milioane de tone până în 2030. TotalEnergies intenționează să-și majoreze volumele de GNL tranzacționate cu 50% până în 2030. BP a început în acest an un nou proiect GNL în largul coastelor Senegalului și Mauritaniei, cu planul de a transforma cele două țări într-un hub important pentru tranzitul de GNL. Acum, și Big Oil din SUA intră în joc.
FT a dezvăluit că atât Exxon, cât și Chevron și-au numit recent noi directori pentru operațiunile de tranzacționare GNL – ambele direcții cu sediul în Asia, principalul motor al cererii. Companiile au început, de asemenea, să semneze contracte de livrare, fiecare de aproximativ 7 milioane de tone anual, potrivit surselor citate de Financial Times. Nu este o cantitate uriașă, dar reprezintă doar începutul pentru Exxon și Chevron.
„Dacă ne uităm în trecut, găseai un client, îi semnai contractul pentru întreaga livrare și aveai o navă care făcea curse dute-vino”, a declarat Peter Clarke, șeful diviziei GNL a Exxon, pentru FT. „Astăzi este complet diferit.” Într-adevăr, astăzi chiar și marii producători de GNL, precum BP și Shell, sunt deschiși să semneze acorduri comerciale cu alți producători, precum Venture Global – chiar dacă unele înțelegeri nu se mai materializează. Tranzacționarea GNL este o afacere extrem de profitabilă, iar marile companii petroliere știu să o valorifice.
Aceste evoluții din piață trebuie să fie o veste bună pentru marii consumatori de GNL. Cu cât competiția este mai mare între furnizori, cu atât prețurile vor fi mai bune pentru cumpărători – mai ales în condițiile în care oferta este pe cale să crească în următorii ani, pentru a răspunde ritmului rapid de creștere a cererii.
Agenția Internațională pentru Energie a scris într-un raport publicat în iulie că cererea de gaz lichefiat este pe punctul de a se accelera anul viitor, după o încetinire generală a cererii de gaze naturale în acest an, din motive economice. Uniunea Internațională a Gazelor, însă, estimează că cererea de gaz natural va rămâne stabilă și va crește cu 1,7% anul acesta, comparativ cu o creștere estimată de 1,5% anul trecut. În raportul său anual, publicat la începutul acestei luni, IGU a menționat că „tendințele observate sugerează că cererea globală de energie este așteptată să urmeze o traiectorie ascendentă în următorul deceniu, în special până în 2030.”
Exxon și Chevron sunt deja printre cei mai mari producători de gaz – și GNL – din lume. Totuși, după cum a spus șeful unei companii elvețiene de producție și tranzacționare a gazelor pentru FT, „Dacă ești doar într-un singur segment, ai doi-trei ani buni și apoi un an dezastruos.” „Dacă vrei să ai succes în GNL, trebuie să fii peste tot”, a adăugat Benjamin Lakatos, președintele MET Group.
Cititi si: Exporturi record de GNL ale SUA, prețuri în creștere și o problemă mare de transport: lipsa conductelor spre stațiile de lichefiere
***
Urmărește-ne pe Google News
