Dacă cercetarea din România ar avea fondurile de care are nevoie, institutele ar putea concura la salarii cu marile multinaționale, susține Octavian Buiu, director științific al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microtehnologie.
În prezent, având în vedere restricțiile bugetare, institutele pot face angajări doar dacă câștigă proiecte cu finanțare europeană, a adăugat el.
Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Capitalul uman: Educația – stringența economiei. Ce livrează sistemul de educație de la școală la universitate – pregătire, adecvare la economie, soluții la problema momentului”, organizată în 16 septembrie de CursdeGuvernare.ro, la ASE-Academia de Studii Economice din București. – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.
Redăm în continuare principalele declarații:
- Trăim o vreme în care schimbările profunde și neașteptate. Din perspectiva asta, cel puțin la nivelul institutului încercăm ca ceea ce construim să construim având în minte reziliența. Făcând cercetare, cercetarea în România este un sport periculos, dar e un sport care are alocat undeva la 0,18% din PIB – 2% este un procent care nu are nicio legătură cu realitatea din teren și care probabil nu va avea legătură în următorii ani, ar fi bine dacă va avea vreodată.
- Resursa umană care este disponibilă pentru a cheltui o dublare a procentului alocat din PIB nu prea există. Avem foarte puține perspective în a forma acei oameni care să lucreze în domenii legate de cercetare, cercetare de impact pentru economie, cercetare care să ducă România la un alt nivel. Sunt lucruri care ne împing de la spate. Nu este prima dată când România este împinsă de la spate, fără a avea o strategie pusă la punct vizavi de ce dorește, unde dorește să fie peste 5-10 ani ca valori, ca oameni, ca societate.
- Avem raportul Draghi care vorbește despre ce ar trebui să facă Europa la ora 23:59 ca să nu rămână complet pierdută în neant. Al doilea elemente pe buzele tuturor este aderarea la OCDE, care vine cu anumite obligații. Rămâne de văzut în ce măsură ne vom aduna să facem acele lucruri în legătură cu care ne-am exprimat voința, dorința că vrem să fim parte, de la dorință până la putință sunt gap-uri pe care trebuie să le acoperim.
- Eu am lucrat în zona de cercetare și în multinațională și în institute naționale și am avut 11 ani academici în Marea Britanie de unde m-am întors în speranța că voi putea să fac lucruri mai bune în țară și parțial am reușit.
- Pentru mine a sta față în față cu studenții a fost o plăcere și o experiență deosebită și am rămas cu această cu această atitudine față de toți studenții cu care interacționăm noi acum la institut. Institutul Național de cercetare-dezvoltare pentru Microtehnologie, fără să mă laud, este primul institut din perspectiva activității de cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul microtehnologiilor, microelectronicii, tehnologiilor semiconductoare. Noi coordonăm un proiect național care se numește Platforma Națională de Tehnologii Semiconductoare. Sunt vreo 27 de parteneri acolo, 21 sunt firme mici pe proiecte pe care și le-au definit dânșii. Asta are un buget destul de semnificativ legat de training, training pentru oamenii din firme, pentru studenți, avem UPB-ul ca partener. Dorim foarte mult ca studenții care sunt la licență, master, doctoranzi să beneficieze de trainingul pe aceste noi capabilități pe care le vom pune la dispoziție. Investiția va trebui să fie și sustenabilă. O facem pentru ei, dar o facem și pentru noi.
- Când am câștigat proiectul am avut o discuție cu domnul rector de la UPB care a înțeles foarte bine despre ce este vorba în proiect și despre faptul că suntem într-un moment în care anumite paradigme trebuie schimbate. Printre paradigmele care trebuie schimbate, pe domeniul de microelectronică este vorba despre cursuri. În urma acestor discuții, Facultatea de Electronică și Institutul au ajuns să discute despre curriculă, despre structura cursurilor și a modulelor care trebuie livrate studenților pentru a face conexiunea cu realitatea.
- Realitatea este că în mare parte zona de microelectronică de la noi a fost orientată către proiectarea de dispozitive având în vedere prezența că sunt câțiva mari producători prezenți, firme care au cunoscut un oarecare pas în spate în ultimele șase luni, cu reduceri de personal, reducerea unor planuri majore care existau de investiții în România, au fost reduse.
- România poate mai mult decât proiectare. România are o infrastructură de hardware pe care se pot învăța lucruri. Noi facem training pentru studenți pe care ni-i trimit colaboratorii noștri din Marea Britanie pentru că ei nu au sau costă foarte mult lucrul în camera albă, îi trimit în București să lucreze. Am putea face asta pentru toate universitățile din țara.
- Săptămânile trecute am avut niște discuții cu colegii de la Universitatea de Vest din Timișoara, apropo de Facultatea de Fizică. Fizica la nivel național are o problemă cu numărul de studenți, în mare parte pentru că nu există nimeni/nimic care să le spună: cunoștințele tale sunt valoroase pentru că există locuri în țara asta în care se mai pot face niște treburi. Institutul de laser, foarte bine poți învăța fizica făcând practică acolo sau venind în camera albă la noi în Voluntari. Lucrăm la chestiunile astea și sper ca în următoarele luni să vedem niște lucruri care se schimbă.
- Am făcut o școală de vară pentru tehnologie de microelectronică. Am avut 60 de aplicanți și a trebuit să renunțăm pentru că nu aveam capacitatea să luăm mai mult de 30. Dar erau studenți de anul III care au vrut să vină să învețe, șase dintre ei vor să-i angajăm, nu știu cum vom face având în vedere restricțiile.
- Povestea salariilor, o să o aduc în discuție pentru că am avut diverse experiențe, dar în principiu dacă cercetarea ar primi cât trebuie pentru cât de puțini suntem 10-12.000 de oameni, noi la institut am putea plăti un tânăr cu un salariu foarte similar cu ce se întâmplă la multinațională, pe aceeași calificare. Bătălia pentru resursă umană va fi groaznică la nivel mondial.
- Dacă câștig proiecte îl pot angaja pe fonduri europene. Dacă nu, nu știu cu l-aș putea angaja având în vedere restricțiile bugetare.
Parteneri:
Academia de Studii Economice din București
WISE Women in STEM and Empowerment
Asociația Cronica Europeană
***
Urmărește-ne pe Google News
