Marile dileme privind apărarea NATO împotriva dronelor, după incidentul din Polonia. Vigilența și determinarea

După ce aeronavele sale au interceptat drone în spațiul aerian polonez, în timpul nopții, NATO a încercat, miercuri, să-și liniștească cetățenii, afirmând că totul s-a desfășurat conform planului.
Dar analiștii citați de Reuters spun că incidentul a ridicat întrebări importante despre cât de bine este echipată Alianța pentru a face față unor astfel de amenințări.

Incidentul a reprezentat cea mai gravă consecință a războiului din Ucraina până în prezent pentru NATO, aeronavele sale angajând lupta cu dronele rusești. „Sistemele noastre de apărare aeriană au fost activate și au asigurat cu succes apărarea teritoriului NATO, așa cum sunt concepute să o facă”, a declarat Mark Rutte, secretarul general al NATO.

„Răspunsul rapid al NATO la încălcarea spațiului aerian polonez de către dronele rusești în timpul nopții este ferm. Felicitări celor care au intervenit, așa se face treaba!”, a spus și amiralul Giuseppe Cavo Dragone, șeful comitetului militar al Alianței.

Vigilența trebuie dublată de determinare

Incidentul din Polonia a stârnit îngrijorare. „Este o ilustrare foarte bună a faptului că trebuie să fim nu numai vigilenți, ci și mai hotărâți în acțiunile noastre”, a spus Peter Bator, fost ambasador slovac la NATO.

Deși motivul incursiunii rămâne neclar, Bator a spus că este „inacceptabil” ca dronele să poată intra în spațiul aerian al NATO, ceea ce înseamnă că Alianța a reacționat la o amenințare în loc să o descurajeze, așa cum ar fi trebuit să facă. Întrebat dacă ar fi fost acceptabil ca trupele străine să intre pe teritoriul NATO, Bator a răspuns:. „Nu este o mare diferență între drone și trupe”.

Bator a sugerat că NATO ar putea conveni cu Ucraina că va fi permisă lovirea dronelor rusești din interiorul Ucrainei care reprezintă o amenințare pentru alianță înainte ca acestea să intre în spațiul aerian al NATO.

Cu toate acestea, NATO funcționează pe bază de consens și nu există semne că o astfel de măsură ar primi sprijinul tuturor aliaților, unii dintre aceștia fiind extrem de reticenți să fie atrași direct în război.

În cazul incursiunilor anterioare, mai minore, ale dronelor sau ale resturilor provenite din războiul din Ucraina – în țări precum Polonia, Letonia și România – alianța a optat să nu răspundă militar.

Moscova a negat responsabilitatea pentru ultimul incident, un diplomat de rang înalt din Polonia afirmând că dronele proveneau din direcția Ucrainei. Ministerul Apărării din Rusia a declarat că dronele sale au efectuat un atac major asupra instalațiilor militare din vestul Ucrainei, dar că nu intenționa să lovească niciun obiectiv din Polonia.

Dronele scumpe au primit un răspuns scump

Incidentul a ridicat, de asemenea, întrebări cu privire la faptul dacă Alianța dispune de o structură militară adecvată și rentabilă pentru a face față amenințării relativ moderne reprezentate de vehiculele aeriene fără pilot.

Un purtător de cuvânt al armatei poloneze a declarat că o mare parte din drone erau de tip Gerbera – „drone extrem de ieftine, cu aripi fixe, fabricate din polistiren, cu o rază de acțiune de câteva sute de kilometri”, potrivit cercetătorului Fabian Hinz de la Institutul Internațional de Studii Strategice.

Răspunsul NATO a implicat armament de mare valoare, precum avioane de vânătoare F-35 și F-16, elicoptere Mi-24, Mi-17 și Black Hawk, precum și sisteme de apărare aeriană Patriot, potrivit oficialilor.

Forțele din Polonia, Olanda, Italia și Germania s-au numărat printre cele implicate în răspuns. Acest arsenal multinațional a fost aparent suficient pentru a face față celor 19 drone, dintre care unele au fost doborâte dacă autoritățile poloneze au considerat că reprezintă o amenințare.

Dar războiul din Ucraina a fost scena unor lupte intense cu drone, implicând adesea atacuri cu sute de drone simultan. Acest lucru reprezintă o provocare pentru unele dintre sistemele de apărare aeriană mai tradiționale ale NATO, care au fost proiectate pentru a proteja împotriva rachetelor și avioanelor pilotate.

„Sistemele occidentale de apărare aeriană nu au fost concepute având în vedere utilizarea pe scară largă a sistemelor UAV accesibile”, a declarat Hinz într-un comentariu trimis prin e-mail. „Doborârea lor cu ajutorul avioanelor pilotate, cum ar fi avioanele de vânătoare și elicopterele, este posibilă, așa cum s-a demonstrat, dar necesită un ritm ridicat de operațiuni dacă amenințarea este continuă”, a mai spus el.

Phillips P. O’Brien, profesor de studii strategice la Universitatea St Andrews din Scoția, a declarat că incursiunea dronelor a fost „o nimica toată în comparație cu ceea ce experimentează Ucraina în fiecare noapte”.
„Ar fi trebuit identificate ca posibile amenințări mult mai devreme și ar fi trebuit să se ia măsuri de apărare cu mult timp înainte”, a precizat O’Brien într-o postare pe Substack.

(Citește și: „UPDATE / Provocare majoră a Rusiei pe Flancul Estic al NATO: Drone rusești în spațiul aerian al Poloniei – SUA vorbesc despre ”un act de război” – UE: ”o provocare intenționată”. România are legislație de a se apăra de drone abia de câteva luni – AUR, SOS și POT au atacat-o la CCR”)

***