Directorul general al Gazprom, Alexei Miller, a anunțat pe 3 septembrie, la Beijing, semnarea unui „memorandum cu caracter juridic obligatoriu” pentru conducta de gaze naturale Power of Siberia-2 (PoS-2). Ar putea fi un pas important în relația dintre Moscova și Beijing, dar există motive pentru a fi precauți în privința acestei interpretări, atrag atenția experții Atlantic Council. Partea chineză nici măcar nu a confirmat știrea.
Dacă Rusia și China și-ar uni forțele pentru finalizarea PoS-2, atunci capitalele occidentale nu ar greși dacă ar percepe acest lucru ca o dovadă a aprofundării cooperării economice, politice și poate chiar militare dintre țările lui Putin și Xi. Dar este puțin probabil ca gazoductul să avanseze – cel puțin nu cu mare urgență. Entuziasmul Moscovei pentru acest proiect nu este împărtășit de Beijing.
Cu toate acestea, anunțul Gazprom este important. În timp ce atenția mass-media este, în mod firesc, concentrată asupra potențialului de 50 de miliarde de metri cubi pe an (bcm/an) din PoS-2, Miller a anunțat și extinderea capacității primului gazoduct Power of Siberia (PoS-1) și a rutei din Extremul Orient, în total cu 8 bcm/an.
Dacă este adevărat, aceste volume suplimentare rezultate din extinderea capacității ar completa alte exporturi rusești de gaze naturale către China, care au loc deja direct prin conexiuni de conducte și Arctic LNG 2 și indirect prin Asia Centrală. În ansamblu, aceste extinderi mai mici se apropie de amploarea unui alt gazoduct PoS-1 în timp, chiar dacă nu într-un singur megaproiect.
Fie strategic, fie din neatenție, Beijingul și Moscova ar putea adopta o „abordare Moneyball” în ceea ce privește cooperarea în domeniul gazelor naturale: deși nu sunt în măsură să construiască un megaproiect, ar putea recrea volumele în ansamblu prin intermediul mai multor proiecte mai mici.
De ce Rusia își dorește conducta
La trei ani și jumătate de la începerea războiului Rusiei împotriva Ucrainei, economia rusă se dovedește a fi mai rezistentă decât se așteptau mulți, dar un megaproiect de conductă ar putea atenua provocările postbelice care se profilează.
Cele 50 de miliarde de metri cubi pe an de noi fluxuri de export din PoS-2 (58 de miliarde de metri cubi pe an, dacă acordurile PoS-1 și Far Eastern Route vor avansa) ar remodela piețele globale de gaze, ar submina exportatorii de gaze naturale lichefiate (GNL) – în special Statele Unite, cel mai mare exportator mondial – și ar bloca Beijingul și Moscova într-un angajament economic de treizeci de ani.
Moscova poate recurge la active nelichide și la rezerve ale băncii centrale de peste 200 de miliarde de dolari pentru a menține economia pe linia de plutire, după cum a remarcat recent Charles Lichfield de la Atlantic Council.
Cu toate acestea, datoriile economice pe termen lung ale Rusiei ar putea deveni mai pronunțate în perioada postbelică, chiar dacă va încheia un armistițiu în lunile următoare: se prevede că prețurile mondiale ale petrolului vor scădea. Forța de muncă rusă s-a redus permanent din cauza pierderilor de peste un milion de victime în război. Iar trecerea de la o economie de război se va dovedi dureroasă pentru întregi sectoare și regiuni, mai ales că firmele chineze care s-au extins în Rusia în timpul războiului vor complica tranziția.
Deși PoS-2 și celelalte acorduri privind gazele naturale nu vor rezolva provocările fundamentale ale Rusiei, acestea ar putea face ca acestea să fie mai ușor de gestionat. În mod semnificativ, Gazprom ar putea considera că chiar și anunțarea progreselor în negocierile PoS-2 i-ar putea conferi o pondere mai mare în negocierile postbelice cu cumpărătorii europeni.
Motivele pentru care China ezită
În timp ce Rusia este dornică, poate chiar disperată, să vândă gaze naturale Chinei, Beijingul pare să aibă o atitudine destul de ambivalentă. Deși China are nevoie de tot mai multă energie și există încă un interes ridicat pentru trecerea de la cărbune la gaze naturale în nordul țării, nu este clar dacă conducta va fi construită, din mai multe motive.
Până în prezent, nu au existat declarații oficiale din partea guvernului chinez sau a mass-media chineze cu privire la ceea ce se numește „conducta de gaze naturale din vest”. În timp ce mass-media rusă a promovat presupusa înțelegere, iar mass-media occidentală a raportat aceste concluzii, organele oficiale ale guvernului chinez și mass-media de stat au păstrat tăcerea până acum, sugerând că negocierile sunt încă în curs.
În plus, nu există informații publice despre termenii contractului, iar diavolul se ascunde în detalii. Deși termenii inițiali ai Power of Siberia nu au fost niciodată făcuți publici, imputarea prețurilor făcută de Serghei Vakulenko de la Carnegie Endowment for International Peace sugerează că Rusia a obținut cei mai proști termeni dintre toți partenerii chinezi ai conductei. În plus, puterea de negociere a Rusiei s-a deteriorat drastic de la semnarea PoS-1 în 2014.
Aprovizionarea globală cu GNL este mult mai competitivă în comparație cu gazul natural transportat prin conducte. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina a afectat grav capacitatea acesteia de a vinde către Europa, celălalt mare piață de export terestru. Iar noile tehnologii – multe dintre ele fabricate în China – reprezintă alternative din ce în ce mai viabile la gazul natural rusesc.
Dar cea mai semnificativă omisiune din raport ar putea fi finanțarea, care a reprezentat un punct cheie în negocierile privind primul gazoduct Power of Siberia: Gazprom a insistat inițial pentru o plată anticipată mare din partea Chinei pentru a ajuta la finanțarea secțiunii rusești, dar Beijingul s-a opus. Drept urmare, Gazprom a fost nevoit să finanțeze singur porțiunea internă, în timp ce China National Petroleum Corporation, companie de stat, a finanțat secțiunea chineză.
Deși economia chineză este mult mai mare decât în 2014, finanțarea PoS-2 se va dovedi probabil mult mai dificilă. În primul rând, conducta este mult mai lungă (1.400 km) și mai mare (50 miliarde de metri cubi pe an) decât predecesoarea sa, ceea ce implică cheltuieli de capital mai mari, costuri de finanțare mai mari și perioade de recuperare mai lungi, mai ales că este puțin probabil ca proiectul să fie finalizat înainte de 2030.
Dacă proiectul va avansa, Rusia va suporta probabil cea mai mare parte a riscului de finanțare, deoarece China nu are motive să accepte condiții mai puțin avantajoase decât înainte. În cele din urmă, conducta ar putea deveni un activ blocat din cauza incertitudinilor din relațiile sino-ruse sau a progreselor tehnologice.
Dacă Beijingul încheie acordul pentru PoS-2, atunci va paria efectiv împotriva dezvoltării a două tehnologii pe care dorește să le domine: pompele de căldură și bateriile.
PoS-2 ar deservi în principal nordul Chinei, unde cererea este concentrată în industrie și încălzire, nu în producția de energie electrică. Datele privind cererea de gaze la nivel provincial în China sunt rare, dar Administrația Națională a Energiei din China raportează că industria, gazul urban (încălzire) și energia electrică reprezintă 41%, 34% și, respectiv, 18% din consumul la nivel național, iar centralele electrice pe bază de gaze naturale din China sunt în mod covârșitor concentrate în sud și est.
China a instalat deja pompe de căldură alimentate cu energie electrică cu o putere totală de peste 250 gigawați, iar guvernul central a publicat planuri de extindere a industriei. Trecerea de la cărbune la energie electrică (și chiar trecerea de la gaz la energie electrică) va limita perspectivele de creștere ale gazului natural pentru încălzire.
Cererea chineză de gaze naturale în industrie va fi, de asemenea, probabil supusă presiunilor, deoarece analizele recente arată că vehiculele electrice cu baterii fac progrese chiar și în sectorul vehiculelor grele. Acest lucru ar putea limita cererea viitoare de camioane alimentate cu GNL, care au devenit un factor din ce în ce mai important al cererii chineze de gaze naturale.
Având în vedere că China va înregistra foarte probabil progrese suplimentare în domeniul chimiei bateriilor de nouă generație, vehiculele alimentate cu energie electrică – și nu cu GNL – ar putea înlocui din ce în ce mai mult vehiculele grele alimentate cu motorină în orașele din nordul Chinei.
Implicații pentru factorii de decizie din SUA și Europa
PoS-2 se confruntă cu provocări economice, financiare și politice semnificative, poate chiar insurmontabile. Anunțul făcut de Miller săptămâna aceasta ar trebui interpretat în mare măsură ca un semnal al disperării crescânde a Gazprom, nu ca un semn că proiectul conductei va avansa.
Totuși, acordul este important, chiar dacă vor fi realizate doar proiectele mai mici, în valoare totală de 8 miliarde de metri cubi pe an. Acest volum, echivalentul a 6 milioane de tone pe an sau 0,8 miliarde de picioare cubice pe zi, este aproximativ de dimensiunea unui proiect mic de GNL. În plus, China și Rusia au stabilit un model de semnare a unor acorduri mai mici în domeniul petrolului și gazelor, care pot fi semnificative în mod cumulativ.
Astfel de acorduri mai mici includ un contract de 10 miliarde de metri cubi pe an semnat în februarie 2022 pentru ruta Rusia-China din Extremul Orient. Dar unele exporturi au loc indirect și sub radar, inclusiv acordul din 2023 între Rusia și Uzbekistan pentru importul a 2,8 miliarde de metri cubi pe an, care ar putea crește până la 10 miliarde de metri cubi pe an până în 2030.
Într-adevăr, exporturile nete ale Rusiei către țările Comunității Statelor Independente – care include Belarus și statele din Asia Centrală – s-au dublat de la începutul războiului pe scară largă al Rusiei în Ucraina, crescând cu 13 miliarde de metri cubi pe an. Este important de menționat că exporturile Rusiei către Asia Centrală pot susține transporturile regiunii către China, deși această relație nu este una unu la unu.
În ceea ce privește petrolul, China a semnat în februarie 2022 un acord pentru 100 de milioane de tone de țiței rusesc pe o perioadă de zece ani; de asemenea, săptămâna aceasta a cumpărat încă 2,5 milioane de tone pe an.
În concluzie, deși rămâne de văzut cât de departe va ajunge proiectul Power of Siberia-2, Rusia și-a asigurat deja volume semnificative de export de petrol și gaze prin proiecte mai mici, în mare parte de la cumpărători chinezi.
(Citește și „Marii dictatori ai lumii preiau comanda luptei împotriva Occidentului: China și Rusia și-au prezentat viziunea despre noua ordine economică și de securitate globală. „Multilateralismul autentic” – invocat atât de Xi Jinping, cât și de Vladimir Putin”)
***
Urmărește-ne pe Google News
