„Le arăți rușilor filmări cu soldații lor murind în Ucraina. Se enervează — și sprijinul pentru război crește. Le apelezi la umanitate cu imagini ale copiilor ucraineni uciși de bombe rusești. Dau din umeri. Încerci cu fapte despre crime de război. Nimic.
Dar le spui că infractori sunt eliberați din închisori pentru a se alătura armatei? Că fiii lor ar putea fi violați de alți soldați? Că infracționalitatea crește acasă în timp ce ei mor în Ucraina?
Acum le-ai atras atenția”, scrie publicația Euromaidan Press, într-o amplă analiză pe tema mesajelor gândite de echipele ucrainene de operațiuni psihologice pentru a convinge poporul rus că războiul trebuie încheiat.
Specialiștii ucraineni în propagandă au petrecut trei ani descoperind ceea ce propagandistul britanic Sefton Delmer a aflat luptând împotriva naziștilor: faptele nu înving propaganda autoritară. Interesul propriu da.
„Oamenii văd cadavrele rușilor morți și reacționează: «Ei bine, mă duc să-i apăr»”, spune Peter Pomerantsev, autorul volumului How to Win an Information War, descriind cercetările ucrainene privind încercările eșuate de propagandă.
El a petrecut ani studiind atât dezinformarea sovietică, cât și încercările occidentale de a o contracara. Cea mai recentă carte a sa îl readuce în atenție pe Sefton Delmer, un geniu uitat care a condus operațiunile britanice de „propagandă neagră” împotriva Germaniei naziste.
Ceea ce Delmer a înțeles — și ceea ce Ucraina redescoperă — este că propaganda autoritară nu funcționează prin logică. Funcționează prin permisiune.
Strategia câinelui-porc interior
Delmer o numea apelul la „câinele-porc interior” — acea parte a naturii umane care este egoistă, lacomă și caută o scuză să-și salveze pielea.
În timp ce BBC transmitea apeluri nobile la democrația germană, posturile lui Delmer le spuneau germanilor că e în regulă să fie corupți, pentru că ofițerii lor furau tot oricum. De ce să mori pentru acești nemernici?
„Dar el nu ar fi spus niciodată asta direct,” explică Pomerantsev.
Programele lui Delmer prezentau soldați furioși din cauza corupției, dând detalii picante despre ceea ce mâncau oficialii naziști în timp ce trupele flămânzeau. Mesajul era indirect, dar clar: fiecare se gândește la el însuși. Și tu ar trebui să faci la fel.
Dar geniul lui Delmer nu stătea doar în conținutul senzaționalist. Operațiunile sale ofereau informații cu adevărat utile germanilor — avertismente despre ce districte urmau să fie bombardate, actualizări despre orașe lovite, astfel încât soldații să poată obține concediu garantat pentru a-și ajuta familiile.
Programele se prezentau ca emisiuni germane, astfel încât ascultătorii să nu aibă probleme dacă erau prinși. Îi tratau pe germani ca pe oameni, chiar și atunci când îi subminau.
„Emisiunile lui erau pline de pornografie, agresivitate, multă culoare. Erau cu siguranță mai mult decât BBC-ul. Erau foarte tabloide și chiar remarcabile,” explică Pomerantsev.
Dar metoda lui Delmer era mereu indirectă: „Povestește despre oameni care dezertează și spune mereu, «cât de îngrozitor, acești trădători dezertează», oferind detalii despre cum o fac — cu intenția ca alții să fie tentați să dezerteze.”
Paralele cu Rusia de azi
Paralelele cu Rusia de astăzi sunt izbitoare. Cercetările ucrainene au descoperit tipare similare:
„Mai multe grupuri de cercetare au găsit același lucru — că mesajele cele mai eficiente sunt despre creșterea ratei criminalității în Rusia, pentru a submina dorința oamenilor de a-și trimite familiile la război,” notează Pomerantsev.
Mesajele despre criminalitate funcționează pentru că ating exact ce apreciază susținătorii lui Putin:
- Ordinea și stabilitatea – creșterea infracționalității sugerează că „mâna forte” a lui Putin eșuează
- Siguranța personală – poveștile despre infractori în armată amenință direct familiile
- Competența elitelor – haosul militar reflectă eșecul guvernului în ansamblu
„Oamenii care susțin cel mai mult războiul sunt foarte autoritari. Ei vor mâna forte a lui Putin. Ei vor ordine,” explică Pomerantsev. „Ideea că haosul crește din cauza războiului le subminează întreaga viziune asupra lumii.”
De ce faptele nu prind
Delmer a lucrat cu primul profesor de psihanaliză de la Cambridge pentru a înțelege psihologia nazistă. Ei au identificat trei elemente care fac propaganda autoritară eficientă:
- Identificarea cu liderul – lideri care normalizează agresivitatea, sadismul și narcisismul, creând ceea ce Pomerantsev numește „un carnaval al sentimentelor rele”
- Identitate colectivă toxică – un sentiment de superioritate bazat pe supremație
- Pseudo-agency – iluzia controlului atunci când oamenii de fapt nu au niciunul
„Cu cât avem mai puțin control asupra vieții noastre, cu atât avem nevoie de mai multă propagandă,” îl citează Pomerantsev pe Delmer.
Problema resurselor
Problema este că Ucraina știe ce funcționează, dar nu are resursele pentru a o face la scară mare, notează publicația.
„Delmer avea sprijinul unui stat care i-a permis să experimenteze,” subliniază Pomerantsev. „Avea o echipă de sute de oameni care lucrau într-un vast domeniu din afara Londrei. A reușit să convingă guvernul să-i ofere cel mai puternic emițător radio din lume.”
Ucraina nu se bucură de aceleași resurse.
Ce ar funcționa dacă ar exista resurse?
Pomerantsev conturează punctele sensibile care chiar îi îngrijorează pe cei de la Kremlin:
- Ratingul lui Putin – care s-a prăbușit sub 60% în timpul operațiunii ucrainene de la Kursk
- Stabilitatea economică – slăbiciunea rublei, creșterea creditelor neperformante, criza de credite în creștere
- Compensațiile militare – familiile soldaților care nu primesc plata, ceea ce creează resentimente
- Loialitatea elitelor – neîncredere tot mai mare între diferitele centre de putere
- Fiabilitatea Chinei – anxietate profundă că Beijingul ar putea abandona Moscova
„Orice tentativă de a descuraja Rusia trebuie legată de sentimentul lor de control,” argumentează el.
„Cred că, în esență, era un proiect profund anti-autoritarian, pentru că, stimulând oamenii să gândească și să acționeze pentru ei înșiși, le dădea o cale de a sparge psihologia autoritară”, spune Pomerantsev despre munca lui Delmer.
Naziștii au folosit limbajul nobleței și al sacrificiului pentru a permite genocidul. Delmer a folosit limbajul lăcomiei și al interesului propriu pentru a stimula gândirea individuală.
(Citește și: ”Valentin Jucan (CNA): România e atacată în haită. E o schimbare a mecanismelor de propagandă, se doreşte reorientarea românilor către ieşirea din UE”)
***
Urmărește-ne pe Google News
