ArcelorMittal a anunţat că renunţă la planurile de a converti două oţelării din Germania până la zero net emisii de carbon, deoarece costurile cu energia din această ţară sunt mult prea ridicate, transmite Reuters, citată de Agerpres.
Decizia ArcelorMittal, al doilea producător mondial de oţel, de a refuza subvenţiile publice de 1,3 miliarde de euro este cea mai recentă lovitură la adresa sectorului industrial german, care încă se resimte după renunţarea bruscă la gazele ruseşti care timp de decenii au alimentat fabricile ţării. De asemenea, sporesc îndoielile privind viabilitatea strategiei pentru tranziția la hidrogenul verde, lansată de precedentul Guvern.
Politicienii din Berlin sperau ca subvențiile să determine ArcelorMittal să convertească combinatele siderurgice din Bremen și din Eisenhuettenstadt pentru a folosi furnale alimentate cu hidrogen verde în loc de cocs. Hidrogenul verde poate fi produs din resurse energetice regenerabile, însă prețul este prohibitiv. Cel de al doilea producător de oțel la nivel mondial a decis să nu meargă mai departe cu planurile sale din cauza costurilor prea ridicate cu energia din Germania şi a incertitudinilor privind viitorul mix energetic.
Ministerul Economiei din Germania şi-a exprimat regretul privind decizia companiei.
„Este important faptul că banii nu au fost încă acordați. Aceasta înseamnă că nu sunt bani ce trebuie recuperaţi”, a informat un purtător de cuvânt al instituţiei pentru Reuters.
Pentru îndeplinirea obiectivelor de mediu, Germania a aprobat subvenţii în valoare totală de 6,9 miliarde de euro pentru proiecte din domeniul producerii oţelului, inclusiv suma pentru proiectul retras de Arcelor. Alte trei proiecte, ale Salzgitter Flachstahl, Thyssenkrupp Steel Europe şi Stahl-Holding-Saar, sunt în derulare, a precizat purtătorul de cuvânt.
„Industria oţelului din Europa este sub o presiune fără precedent pentru a-şi păstra competitivitatea. Şi asta înaintea costurilor suplimentare provocate de procesul de decarbonizare”, a afirmat şeful ArcelorMittal Europe, Geert van Poelvoorde.
Acesta a cerut Comisiei Europene să impună cote pentru importurile anumitor tipuri de oţel care ajung în Europa, spunând că cea mai urgentă problemă cu care se confruntă industria oţelului din Europa este concurenţa externă.
Cititi si: UE – consultări strategice pe viitorul siderurgiei, pe fondul iminentei impuneri de tarife de către SUA
***
Urmărește-ne pe Google News
