Cristian Grosu / Damage control – România de peste 2 săptămâni – guvernul de la capătul ceții

(Poate nu se cade, dar încep cu o paranteză – care nu are legătură cu subiectul editorialului, sau poate că are:
la 35 de ani de la căderea Zidului Berlinului și a comunismului în Europa de Est, plăcile tectonice ale politicii se reașează, în procesul configurării noii ordini mondiale multipolare:
România de află, geografic – adică geopolitic – între două astfel de plăci tectonice – pe falia de la Marea Neagră, dintre Asia autocrată și Europa civilizată. Asia, adică vecina Rusia, vrea o Românie a ei sau, cel puțin, o Românie cenușie. 4 ani a muncit Rusia, absolut științific și utilizând cele mai eficiente arme ale războiului hibrid asupra conștiinței sociale și beneficiind și de sprijinul unor servicii de informații româneși, să pregătească poporul român pentru ruperea de Europa civilizată.
Poporul român înțelege, pentru că el are un banc: ”Cum a salvat-o Bulă pe Alinuța de la viol? A convins-o”.
URSS-ul de la Răsărit mai are doar 10 zile la dispoziție să ducă – prin axa Georgescu-Simion – muncă de convingere cu Românica. Peste 2 săptămâni nu va mai fi viol. )

*

Pentru economia României și pentru mediul de afaceri, prima întrebare pe care o ridică alegerile din 18 mai e:

Ce (fel de) guvern vom avea? Asta pentru că despre guvern vorbim.

Astfel că trebuie să ne pregătim cu toții pentru câteva scenarii, pentru a intui ce fel de Românie vom avea peste 2 săptămâni:

1, În cazul că alegerile vor fi câștigate de Nicușor Dan:

Cel mai probabil, USR va fi cooptat la guvernare, viitorul guvern va fi sprijinit de PSD (care va face, cel mai probabil, parte din coaliție),
dar premierul ar putea fi de la PNL:
fie actualul premier interimar – Cătălin Predoiu – fie Ilie Bolojan.

În cazul că premier va fi Predoiu, soarta guvernului va fi scurtă: măsurile de readucere a deficitului în ținta de 7%, pe fondul unei economii aflate în cădere, vor fi atât de nepopulare, încât viitorul premier ar fi unul de sacrificiu.
Ar putea urma apoi un ”premier de construcție”, care să recableze economia  – după lunile de provizorat politic și de șantier fiscal-bugetar – la proiectele economice comune ale UE, care tocmai se configurează sub presiunea politico-tarifară a lui Donald Trump.

Nu se va putea guverna fără PSD, însă PSD are cea mai mare problemă a sa de la Ceaușescu încoace: electoratul său – cel mai sensibil și mai vulnerabil la narațiunile destabilizatoare ale Rusiei – a trecut pe axa Georgescu-Simion, iar marele partid al lui Ion Iliescu chiar nu mai știe cât electorat mai are de facto.

2, În cazul că alegerile vor fi câștigate de George Simion:

E foarte puțin probabil ca Simion să forțeze un guvern cu premier Călin Georgescu. Această narațiune e spusă acum pentru a conserva electoratul georgescian. Călin Georgescu ar putea primi cel mult o poziție de om din umbră, de eminență cenușie care să piloteze interesele rusești pe scena politică și guvernamentală din România.
E foarte puțin probabil, de asemenea, ca George Simion să forțeze alegeri anticipate:  chiar pus în fața perspectivei dizolvării, Parlamentul are destule pârghii de a îngusta spațiul de mișcare al lui George Simion.

Ce e cel mai probabil – potrivit reacțiilor din ultimele zile ale piețelor:

-, euro va urca spre 6 lei, sub presiunea retragerii nerezidenților din piața de obligațiuni

-, la deficitul comercial uriaș și la valoarea importurilor, inflația nu va mai putea fi controlată de BNR decât fie cu un preț de neplătit din buffer, fie prin creștrea dobânzii cheie la un nivel insuportabil pentru finanțarea economiei reale

-, dobânzile la care se împrumută statul pentru a-și finanța cheltuielile – de la cele curente la investiții, salarii, pensii, cofinanțări la fonduri europene etc – vor trece de 10%.

-, agențiile de rating vor urma percepția piețelor și vor turna gaz pe focul costurilor de împrumut, prin degradarea ratingului.

-, blocaj al investițiilor în economia reală – lumea se oprește să vadă ce se întâmplă și încotro se îndreaptă lucrurile.

Acesta e fondul pe care va urma să se constituie noul guvern:

a), Varianta cu PSD la guvernare:

în acest moment, Victor Ponta negociază cu ambele tabere, pentru a-și sfătui votanții să aleagă între George Simion și Nicușor Dan:
în ambele cazuri el speră la funcția de prim-ministru după ce tabăra pro-rusească din PSD (cea de pe timpul lui Liviu Dragnea) îl va fi debarcat pe Marcel Ciolacu,
în ambele cazuri Victor Ponta va avea o politică pro-rusească.
E, de fapt, formula ideală pentru ineresele Rusiei.

Într-o guvernare PSD-AUR-POT-SOS-Minorități cu Victor Ponta premier, postul de ministru de Externe va fi decisiv, alături de președinție.

Două probleme externe:
-, într-o astfel de situație, rămâne de văzut care va fi poziția Internaționalei Socialiste din care PSD face parte, în cazul că va intra la guvernare cu marele său inamic (cel puțin teoretic) ideologic.

-, jaloanele și reformele cerute prin PNRR sau condiționalitățile fondurilor europene: există riscul de-a avea soarta Ungariei care, de când i s-au tăiat banii europeni, a coborât la mulți indicatori sub România.

b), Varianta cu actuala coaliție PSD-PNL-UDMR-Minorități (în care probabil că USR nu va intra)

Fără o majoritate guvernamentală, aceasta ar fi o soluție de coabitare.
E greu de spus cine se va risca cu un premier într-o astfel de situație, mai ales că readucerea sub control a stabilității și echilibrelor macroeconomice vor presupune măsurile fiscal-bugetare de care vorbeam mai sus.

Problema: cu actuala coaliție și cu corecțiile fiscal-bugetare, opoziția AUR-POT-SOS va urca la 50% intentie de vot la alegerile viitoare.

c), Varianta guvernului minoritar cu sprijin de la celălalt partid mainstream în parlament:

e puțin probabil că PSD ar fi dispus la un guvern minoritar – problema de identitate a partidului e cea mai mare de la PCR încoace – poziția de sacrificiu l-ar lăsa fără electorat pur și simplu, cum a pățit în ultimul deceniu SPD-ul german.

S-ar putea face un guvern minoritar PNL, cu USR si UDMR – cu sprijin de la PSD, cam cum a funționat guvernul Tăriceanu –  cu un premier liberal hârșit în politică și obișnuit ”să încaseze”, un om cu autoritate în ultimele 2 decenii pe scena politică din toate părțile – bazându-se pe un anume nivel de înțelegere al propriului electorat:

Asta ar putea fi o variantă tip damage control, până se calmează spiritele inclusiv în societate, până se recapătă controlul bugetar și fluxul curent al relațiilor politice.

Într-un atare caz, se vor negocia la sânge ministerul de Externe, ministerele instituțiilor de forță – precum și avantaje de poziționare politică și afaceri pentru dura aripă pro-rusescă din PSD.

*

În toate cazurile de mai sus, Economia și mediul de afaceri vor avea de navigat prin ape tulburi – mai ales că și contextul economic internațional va contribui la dezechilibrele locale.

Economia – adunarea, reorganizarea

Principalul deziderat al economiei românești în cele mai complicate variante de mai sus este să se păstreze ce s-a construit în ultimii 35 de ani, pentru a nu luneca în modelul rusesc de economie:

Mediul de afaceri din România trebuie să se organizeze și să fie capabil de ”o putere de foc” la fel de mare, poate chiar mai mare, decât cea pe care a exercitat-o Rusia cu toate armele posibile asupra societății, clasei politice și administrației românești în ultimii 5 ani.

Înființarea unui organism privat de ”ghid de guvernanță economică” – un Think-thank format din marile companii românești,  care să monitorizeze procedurizat orice pas al politicilor economice și să reacționeze în timp real la derapaje – ar putea deveni un reper pentru întreaga economie, în ceața ce va urma după derapaje.

E drept – și în ecosistemul marilor companii există tentaculele intereselor geoeconomice rusești – ca unul știu că rapoartele privind imixtiunea rusă la alegerile din 2024 sunt mult mai detaliate decât apa de ploaie desecretizată de CSAT, îi văd pe finanțatorii lui Călin Georgescu scoțând pe ici pe colo capul prin presă: da, există și businessuri românești cărora le-ar merge mult mai bine după metoda de business rusescă. Dar încă mai putem spera că ele sunt o minoritate.

Asta pentru că Rusia și-a atins, până acum, o parte din obiectivele din România:

Suntem într-o criză politică si guvernamentală care ne împiedică să fim la masa discuțiilor esențiale din UE în acest moment privind viitorul Europei și al României (ca Polonia, de exemplu – care are relații excepționale și cu SUA și cu UE, pentru că e previzibilă),
ne paște ”bulgarizarea”  – vecinii noștri de la sud nu reușesc să iasă de 4 (patru) ani din criza care-i împiedică politicile de dezvoltare,

Și cu toate acestea, încă mai avem în mână toate cărțile:

Acum Nu suntem în risc de incapacitate de plată,
acum Încă putem să ne redresăm macroeconomic,
acum Încă putem să ne reîntoarcem la planurile noastre  economice și de dezvoltare inteligentă,
acum Încă mai putem rămâne pe falia lumii civilizate,
înainte de-a renunța, prin vot democratic, la democrația occidentală ca să alegem democrația asiatică.

PS:
Dl. George Simion și-a schimbat discursul: are deja votanții săi pe potriva comportamentului și mesajelor sale din ultimii 4 ani (”Te agresez sexual, scroafo!”), acum se îndreptă spre ”lumea bună”: mediul de afaceri și cei care nu se regăsesc în ”suveranismul” preparat în laboratoarele de la Moscova. Dar comportamentul structural său e foarte asemănător cu cel al lui Victor Ponta: nu există situație în care să poți băga mâna în foc că e de bună credință.
Măsurile anunțate de George Simion azi privind viitoarea fiscalitate pentru companii nu se deosebesc cu nimic de delirul populist pe care-l anunța Marcel Ciolacu pentru votanții persoane fizice anul trecut chiar pe vremea asta. Am văzut ce-a ieșit, abia de-acum urmează să vedem cum vom plăti.  

PS2:
Legăturile și conexiunile lui George Simion cu Trump? Cam ca alea ale lui Liviu Dragnea (mai țineți minte poza cu Dragnea la Trump?) – o mână întinsă printre chelneri, în timp ce ”dady” cerea acasă ieșirea României din NATO și din Occident.

(Citește și: ”Cristian Grosu / Președintele celei mai complicate situații de la Revoluție încoace”)

(Citește și: ”Cristian Grosu / Planul B”)