Toată lumea știe multe lucruri despre consecințele scăderii nivelului de acoperire vaccinală, numai că excelăm prin inacțiune la acest capitol, avertizează Simin-Aysel Florescu, managerul Spitalului ”Dr. Victor Babeș”, adăugând că fără o lege a vaccinării, ratele nu vor crește. ”Cu toate lămuririle pe care le dăm și cu toate comunicările și politica de comunicare, individuală, de grup, în masă, în online, rezultatul este din ce în ce mai dezastruos și lucrul acesta este evident”, a avertizat ea.
Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Sănătatea – o componentă socială care devine domeniu de siguranță națională”, organizată în 8 aprilie de CursdeGuvernare.ro , la Parlamentul României – Comisia de Sănătate din Senat – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.
Cele mai importante declarații ale lui Simin-Aysel Florescu:
- Având în vedere subiectul întâlnirii de astăzi, cred că toată lumea este convinsă de faptul că bolile infecțioase ca probleme de sănătate au fost dintotdeauna o problemă de siguranță, chiar națională, iar pandemia de Covid a demonstrat acest lucru foarte clar.
- Câteva argumente care să vă convingă cu privire la importanța bolilor infecțioase ca problemă de siguranță (națională): noi avem de-a face tot mai mult cu o densitate foarte mare a populației în special în orașele mari. Asta înseamnă transmiterea accelerată de boli aerogene, digestive și nu în ultimul rând de boli cu transmitere sexuală, care reprezintă o problemă în creștere la nivel internațional și nu în ultimul rând o problemă legată de rezistența la antibiotic, de exemplu infecția cu neisseria gonorrhoeae.
- O altă problemă este abuzul de antibiotice generează antibiotico-rezistență. Acesta este un lucru îndelung dezbătut și cred că este foarte clar că, cel puțin din statisticile Organizației Mondiale a Sănătății, în următorii ani, în 2050, se estima că antibiotico-rezistența va fi una din problemele de top în ceea ce privește decesele, la nivel internațional, poate chiar printre primele 10 cauze.
- În tot acest tablou al bolilor infecțioase se adaugă tulburările climatice, care deja sunt observabile cu ochiul liber și nu cred că mai reprezintă o problemă de negație pentru cineva. Pentru că odată cu aceste tulburări climatice, din punctul nostru de vedere, al infecționiștilor, avem de-a face cu infecțiile emergente, care deja se desfășoară plenar în sudul Europei, Italia, Spania, Malta, Grecia – țări care se confruntă cu aceste infecții emergente cum ar fi boala Dengue (febra Dengue), infecția cu virusul Chikungunya… Sunt boli care sunt transmise vectorial și deja reprezintă un tipar în țările respective, cu transmitere locală.
- Toate aceste lucruri vin la pachet cu bolile aduse de către grupe mari de migranți sau imigranți din zone de război sau oameni care vin doar să muncească la noi și care ne aduc la noi și o serie de microorganisme cu care oamenii de pe la noi nu erau obișnuiți până acum și care pot să aducă chiar și boli care devin re-emergente, ele fiind eliminate de pe teritoriul României: difteria, poliomielita și altele cu care s-ar putea să ne confruntăm.
- Cu aceste boli re-emergente ne confruntăm și dintr-un alt motiv foarte important, anume nivelul scăzut de acoperire vaccinală. Este deja un lucru discutat și para-discutat peste tot. Toată lumea știe multe lucruri despre consecințele scăderii nivelului de acoperire vaccinală, numai că excelăm prin inacțiune la acest capitol. Îmi permit să o zic direct, iar toată lumea știe și își dă seama: excelăm prin inacțiune. Eu consider că fără o lege a vaccinării, în ciuda faptului că nu este un lucru dorit de foarte multă lume din multiple motive evidente, în primul dificultatea de a elabora o asemenea lege, nu o să reușim. Asta este. Cu toate lămuririle pe care le dăm și cu toate comunicările și politica de comunicare, individuală, de grup, în masă, în online, rezultatul este din ce în ce mai dezastruos și lucrul acesta este evident.
- Ratele de vaccinare mai mari în anumite județe sunt explicate strict de calitatea medicilor de familie din respectivele județe. Sunt medici care au prescris, prescriu și vor mai prescrie în continuare până vor ieși la pensie și ei și după aia nu va mai prescrie nimeni. Și nu se va mai face vaccinarea. Are legătură directă. Dacă ne uităm la cauzele scăderii nivelului de vaccinare în țară, pe primul loc se află neprezentarea. Care nu e din cauză că nu au știut. Ci nu vin.
- În spitalul Victor Babeș avem de dinainte de pandemie, ca în toată România, epidemie de rujeolă. A scăzut în perioada pandemiei pentru că existau acele restricții de circulație care evident veneau cu o consecință plăcută, anume scăderea transmiterii acestor boli aerogene precum rujeola și Covid-ul, evident, dar odată cu reluarea circulației libere lucrurile s-au reluat și avem din nou rujeolă. Mai nou avem, din toamna anului trecut, în spitalul Victor Babeș, clustere familiale de tuse convulsivă, internate, din ce în ce mai multe.
- O să spuneți și ce dacă, sunt bolile copilăriei prin care trecem toți și ne facem imuni și suntem bine după aceea, dar nu este așa. Să mai dăm un argument pentru bolile infecțioase strategice: bolile copilăriei contează în primul rând din perspectiva complicațiilor și consecințelor pe copii și adolescenți și în afară de complicațiile de tip bronho-pneumonie, encefalită, pe care le tot recităm, o să vedem probabil și PES, paraencefalită sclerozantă subacută – având în vedere că primele cazuri de rujeolă au fost prin 2016-2017 și apoi și mai încoace, iar deja avem intervalul de 5-8-10 ani la care poate să apară primele cazuri de așa ceva. O complicație ireversibilă a rujeolei.
- La toate acestea, pentru că totul trebuie cuantificat, vedem costuri. Iar acestea sunt prin spitalizarea acestor cazuri, care ar putea să stea bine-mersi acasă, cu vaccin, și să nu aibă nicio problemă de sănătate. Vaccinarea în sine nu cred că este mai scumpă decât spitalizarea unor asemenea cazuri.
- De asemenea, absenteismul părinților de la locurile de muncă, câtă vreme trebuie să stea toată ziua pe lângă copii, prin spitale sau acasă, iar acest lucru se adaugă în plus la costuri.
- Demersurile care se impun: eu cred că trebuie impuse printr-o legislație, altfel nu ai cum, și nu trebuie să fie ceva punitiv, dar trebuie ceva care să orienteze părinții și respectiv adulții, pentru ei înșiși, de a-și preveni aceste boli și nu de a sta prin spitale cu tot felul de probleme legate de asta.
- Cu asta ajungem la spitale: asta înseamnă în primul rând personal în sistemul sanitar. Cu regret spun și sper să nu fie doar un lucru văzut de mine în practica curentă, dar acest personal medical din sistemul sanitar este insuficient numeric și mai ales calitativ. Deci ne întâlnim din ce în ce mai frecvent cu personal mediu, care deși este școlit la universități, unii dintre ei au mari probleme și mari deficite de instruire, de practică, practic de cunoștințe medicale. În din ce în ce mai multe cazuri, nici măcar studiile superioare nu certifică o competență profesională rezonabilă. Lucrul acesta este extrem de ciudat, ca să nu mă exprim altfel.
- Din păcate, medicii continuă să plece. Și vedeți, cred, din abordarea de la examenul de rezidențiat că cei care rămân în țară abordează specialități foarte puțin expuse riscului de malpraxis. Nu o să le numesc, sunt specialități onorabile, dar sunt alese pentru că, într-adevăr, chestia cu malpraxisul și hăituitul prin presă și peste tot al doctorilor este mai scăzut, versus specialități foarte grele și complexe care sunt alese la coadă și cei care le-au ales pleacă. Pleacă în alte părți unde pot să profeseze fără să fie hăituiți non-stop peste tot de mass-media, de autorități, să fie scoși și târâți cu cătușe, lucrurile incredibile.
- Pe de altă parte, din punct de vedere managerial, știți problema cu gărzile: gărzile medicilor sunt plătite în continuare la nivel de 2018, plata gărzilor, iar chestia care s-a făcut în urmă cu ceva timp, anume partajarea contractului de gărzi de contractul pe loc de muncă este un lucru foarte rău pentru că a dat naștere ideii că poți să nu faci gărzi dacă nu vrei. Că asta este. Și pe lângă toate greutățile existente creează o presiune suplimentară în acoperirea liniilor de gărzi cu medici. Este un lucru evident și deja mai mult decât săritor în ochi. Atât în spitalele mici de provincie, cât și în spitalele mari. Nu mai este nimic neobișnuit să nu ai cu cine să faci linie de gardă. Noi, în spitalul Victor Babeș, câteodată ajungem să tragem la sorți ca să acoperim liniile de gardă.
- Să nu uităm și de faptul că un spital funcționează și cu spital administrativ – acesta nu poate să nu existe într-un spital. Câtă vreme acest personal este subnormat și plătit mult sub nivelul de activitate pe care îl prestează, lucrurile vor merge prost și nu vorbim de niște servicii inofensive. Vorbim despre achiziții, tehnic, financiar, deci sunt niște servicii fără de care poți să ai și un catralion de doctori și de asistenți și tot nu va funcționa decât sub formă de spital de campanie. Altfel nu are cum să funcționeze așa ceva.
- Practic normarea și plata personalului sanitar, atât sanitar, cât și administrativ, ar trebui modificat prin legi, clare, în domeniul acesta. Legi care să le aducă la un nivel real al anului 2025, să nu mai calculăm legi la 2018.
- Înțeleg că există restricții financiare, toată lumea vede ce se întâmplă, dar sănătatea este domeniu strategic și trebuie prioritizat pentru că nimic nu va funcționa cu o populație bolnavă.
- Este un lucru evident, intrăm într-un cerc vicios. Nu dăm că nu avem, dar faptul că nu dăm pentru că nu avem se duce la oameni care nu mai pot.
Întrebări:
Moderator: Cât de bine sunt pregătiți studenții. Sigur, din lege se poate rapara sau se încearcă rezolvarea problemelor din sistem, dar care este perspectiva pe termen scurt și mediu să venim cu o soluție reală, să vedem îmbunătățire în ceea ce privește personalul calificat. Poate un import de forță de muncă chiar și în ceea ce privește studenții din afară?
Dr. Simin Aysel Florescu: Vreau să precizez că mă refeream în primul rând la asistenții medicali. Aici este o bubă foarte mare, din punctul meu de vedere, din ceea ce văd că ne vin noile generații de asistenți, chiar și asistenți de cei 3 sau 4 ani de UMF și care au probleme – nu știu cu ce diferă față de vehicle școli de asistente. Nu prea diferă de nimic.
(…)
Este un domeniu pe care îl vedem foarte fragil în acest moment. În ceea ce privește însă studenții la medicină și viitorii doctori, lucrurile nu stau chiar așa. Aici lucrurile sunt mult mai bine din punctul acesta de vedere. Problema nu este în gradul lor de competență pe care și-l câștigă în perioada rezidențiatului, ulterior ca specialiști – asta depinde foarte mult de centrul unde se formează. Dar nivelul studenților și al medicilor nu este unul atât de scăzut – noi avem medici foarte buni.
Problema nu este că nu sunt ei buni, problema este că nu știm să îi ținem, iar dacă pleacă ei de unde la noi nu erau buni dar sunt foarte buni în spitalele din Vest – în spitalele mari și serviciile mari unde ajung șefi de secții și așa mai departe, poziții pe care le dobândesc prin competență –, nu văd de ce nu ar fi buni aici.
Iar importul nu știu dacă reprezintă o soluție dar s-ar putea să fie o evoluție inevitabilă, în acest context.
Declarațiile au fost făcute în cadrul Conferinței CDG ”Sănătatea – o componentă socială care devine domeniu de siguranță națională”, organizată în 8 aprilie de CursdeGuvernare.ro , la Parlamentul României – Comisia de Sănătate din Senat – înregistrarea integrală poate fi văzută AICI-LINK.
Partener instituțional:
Comisia pentru Sănătate a Senatului, Parlamentul României
Partener principal:
Parteneri:
Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente
Urmărește-ne pe Google News
