Urmărește-ne pe Google News
7 februarie, 2023
1.Continua acelasi primitivism al ,,politicii industriale„ si creditatii spalatoriiolor si fermelor de subzistenta, caracteristic legii din 1990 privind infiintarea SRL-urilor postdecembriste.
Situatia nici nu poate fi schimbata in sensul unor afaceri cu inalta valoare adaugata cita vreme tranzitia reala la capitalism este inexistenta, reflectata de indicele (subafrican) de competitivitate/functionalitate institutionala 74.
2.Intrarea masiva a capitalului industrial strain a fost blocata de ,,proiectul economic postcomunist Iliescu„, care a interzis liberalizarea economica si terapia de soc a ceeace se putea privatiza intr-o faza in care diferentele tehnologice nu aveau dimensiunea de azi si forta de munca necesara era existenta!
Aceasta intrare a capitalului industrial strain (blocata de nefunctionalitatea institutionala) poate tine locul incapacitatii antreprenoriatului roman de a realiza REINDUSTRIALIZAREA, faza superioara a dezvoltarii postdecembriste.In acest sens concluzia recenta a firmei de consultanta COFACE Romania este nediscutabila.
3.Lipsa proiectului de tara cu politici industriale, explicabila in lipsa cercetarii economice fundamentale, impiedica ORGANIZAREA procesului de dezvoltare industriala prin inexistenta reperelor si tehnicilor in acest sens, cit si a unor noi INSTITUTII capabile de a o realiza.
Ce fel de ,,programe„ pot fi construite in lipsa unicei politici industriale – care este atragerea masiva a capitalului strain, care compenseaza lipsa capacitatii nationale de a dezvolta afaceri industriale majore, IN LOCUL ,,MANUFACTURII„ DE MONTAJ MANUAL PENTRU FABRICILE DIN STRAINATATE?
Numai noile institutii de dezvoltare industriale ale unui PROIECT DE TARA pot stabili obiectivele politicii de reindustrializare, institutiile birocratice actuale avind numai capabilitatea/competenta de a construi STRATEGII teoretice industriale, in locul unor politici industriale operationale!
4.Supravietuirea (pina la caderea generala economica) este capabilitatea economica a tarii, in conditiile politicii industriale ,,consumeriste pe datorie„ a statului roman!
Aceasta situatie este reflectata de traiul economic din capitalul propriu, din cel comercial (rezultat in neplata datoriilor), creditarea fiind ultima in dezvoltarea firmelor nationale.
Lipsa industriilor majore, blocarea Capitalului industrial strain la marginea tarii prin nefunctionalitate institutionala si economica, inexistenta structurii industriale pe care trebuia sa o realizeze capitalul strain impreuna cu cel autohton, face ca firmele romanesti sa nu aiba ce lucra si pentru cine lucra prodse/marfuri industriale cu valoare adaugata inalta.
Intreprinderile/fabricutele straine de ,,prima revolutie industriala manuifacturata” asigura doar salarii minime pe economie si numai in marile orase.Valoarea adaugata a muncii lor manuale este cea mai scazuta din UE.
Proiectul de tara cu obiectivul reindustrializarii – nu politici teoretice si programe ale UE cu obiective neproductive sint solutia dezvoltarii Romaniei – altfel creditarea dezvoltarii industriale si foloasele ei sint la fel de inexistente, ca si pina acum.
Un răspuns
1.Continua acelasi primitivism al ,,politicii industriale„ si creditatii spalatoriiolor si fermelor de subzistenta, caracteristic legii din 1990 privind infiintarea SRL-urilor postdecembriste.
Situatia nici nu poate fi schimbata in sensul unor afaceri cu inalta valoare adaugata cita vreme tranzitia reala la capitalism este inexistenta, reflectata de indicele (subafrican) de competitivitate/functionalitate institutionala 74.
2.Intrarea masiva a capitalului industrial strain a fost blocata de ,,proiectul economic postcomunist Iliescu„, care a interzis liberalizarea economica si terapia de soc a ceeace se putea privatiza intr-o faza in care diferentele tehnologice nu aveau dimensiunea de azi si forta de munca necesara era existenta!
Aceasta intrare a capitalului industrial strain (blocata de nefunctionalitatea institutionala) poate tine locul incapacitatii antreprenoriatului roman de a realiza REINDUSTRIALIZAREA, faza superioara a dezvoltarii postdecembriste.In acest sens concluzia recenta a firmei de consultanta COFACE Romania este nediscutabila.
3.Lipsa proiectului de tara cu politici industriale, explicabila in lipsa cercetarii economice fundamentale, impiedica ORGANIZAREA procesului de dezvoltare industriala prin inexistenta reperelor si tehnicilor in acest sens, cit si a unor noi INSTITUTII capabile de a o realiza.
Ce fel de ,,programe„ pot fi construite in lipsa unicei politici industriale – care este atragerea masiva a capitalului strain, care compenseaza lipsa capacitatii nationale de a dezvolta afaceri industriale majore, IN LOCUL ,,MANUFACTURII„ DE MONTAJ MANUAL PENTRU FABRICILE DIN STRAINATATE?
Numai noile institutii de dezvoltare industriale ale unui PROIECT DE TARA pot stabili obiectivele politicii de reindustrializare, institutiile birocratice actuale avind numai capabilitatea/competenta de a construi STRATEGII teoretice industriale, in locul unor politici industriale operationale!
4.Supravietuirea (pina la caderea generala economica) este capabilitatea economica a tarii, in conditiile politicii industriale ,,consumeriste pe datorie„ a statului roman!
Aceasta situatie este reflectata de traiul economic din capitalul propriu, din cel comercial (rezultat in neplata datoriilor), creditarea fiind ultima in dezvoltarea firmelor nationale.
Lipsa industriilor majore, blocarea Capitalului industrial strain la marginea tarii prin nefunctionalitate institutionala si economica, inexistenta structurii industriale pe care trebuia sa o realizeze capitalul strain impreuna cu cel autohton, face ca firmele romanesti sa nu aiba ce lucra si pentru cine lucra prodse/marfuri industriale cu valoare adaugata inalta.
Intreprinderile/fabricutele straine de ,,prima revolutie industriala manuifacturata” asigura doar salarii minime pe economie si numai in marile orase.Valoarea adaugata a muncii lor manuale este cea mai scazuta din UE.
Proiectul de tara cu obiectivul reindustrializarii – nu politici teoretice si programe ale UE cu obiective neproductive sint solutia dezvoltarii Romaniei – altfel creditarea dezvoltarii industriale si foloasele ei sint la fel de inexistente, ca si pina acum.