Urmărește-ne pe Google News
3 decembrie, 2022
1.In cazul crizelor majore, revenirile graduale sint imposibile.Fara banii aruncati pe piata financiara, firmele ar fi sucombat, iar constructia lor era imposibila in acceptie de ,,reconstructie” dupa ce odata se dezintegrau.
Ori tiparesti bani si satisfaci cerinta inflationista din procesul de revenire, ori nu mai ai pe cine sa sustii ,,gradual” dupa ce se prabuseste.
Nu putea (si nu poate) exista un ,,model economic” care sa prevada consecintele politicilor financiare si fiscale, ele fiind ,,parte-instrumente” ale ,,modelului economic bugetar”.El este model pasiv si ,,cantitativ” in care oricum ,,o dai” totul iese prost din moment ce economia nationala (si europeana) A DEVENIT una globala – diferita de cea CLASICA ,,administrata” numai dupa micro si macroeconomia, ca fundamente teoretice ale acestuia!
Crizele care bintuie economia nationala si europeana (si nu numai) au drept cauza lipsa unei ,,noi stiinte economice” a epoci globalizarii, care sa ,,completeze” cu instrumente calitative modelul economic bugetar, cele cantitative, existente ale acestuia dovedindu-se insuficiente sau nefunctionale pentru AJUSTAREA GRADUALA de care vorbeste autorul articolului.
Nimic nu dovedeste mai profund necesitatea unor instrumente de lucru diferite caracteristice unei stiinte economice noi, decit constatrea autorului privind ,,inexistenta unor modele economice care sa permita o evaluare a consecintelor actiunilor” monetare sau financiare, deoarece aceste actiuni CANTITATIVE nu au elemente/fundamente CALITATIVE care sa conduca la rezultate impuse de prezenta crizei si nici sa indice rezultatele finale in conditiile noi ale globalizarii.
Asa ca masurile CANTITATIVE actuale, in lipsa celor calitative mereu vor actiona ,,in orb” fara a putea identificata in momentul promovarii, consecinta economica finala a acestora.
Discutia instrumentelor calitative cuprinde competitivitatea economica, functionalitatea, performanta institutionala si institutionalismul normativ in genere a carui cunoastere si profesare sa conduca la indicele 1 de competitivitate economica al Coreii de Sud, Singaporelui, etc., incit problema MODELULUI ECONOMIC BUGETAR sa fie redusa la ceeace poate face/controla in epoca globalizarii: echilibrul bugetar, echilibrul balantei nationale de plati, coordonarea sistemului bugetar, fiscal si financiar, etc.
Acest lucru este greu de asteptat, intr-o lume stiintifica economica nationala inerta, in care constatavismul cantitativ ocupa ecranul si viziunea cercetarii economice nationale…
Un răspuns
1.In cazul crizelor majore, revenirile graduale sint imposibile.Fara banii aruncati pe piata financiara, firmele ar fi sucombat, iar constructia lor era imposibila in acceptie de ,,reconstructie” dupa ce odata se dezintegrau.
Ori tiparesti bani si satisfaci cerinta inflationista din procesul de revenire, ori nu mai ai pe cine sa sustii ,,gradual” dupa ce se prabuseste.
Nu putea (si nu poate) exista un ,,model economic” care sa prevada consecintele politicilor financiare si fiscale, ele fiind ,,parte-instrumente” ale ,,modelului economic bugetar”.El este model pasiv si ,,cantitativ” in care oricum ,,o dai” totul iese prost din moment ce economia nationala (si europeana) A DEVENIT una globala – diferita de cea CLASICA ,,administrata” numai dupa micro si macroeconomia, ca fundamente teoretice ale acestuia!
Crizele care bintuie economia nationala si europeana (si nu numai) au drept cauza lipsa unei ,,noi stiinte economice” a epoci globalizarii, care sa ,,completeze” cu instrumente calitative modelul economic bugetar, cele cantitative, existente ale acestuia dovedindu-se insuficiente sau nefunctionale pentru AJUSTAREA GRADUALA de care vorbeste autorul articolului.
Nimic nu dovedeste mai profund necesitatea unor instrumente de lucru diferite caracteristice unei stiinte economice noi, decit constatrea autorului privind ,,inexistenta unor modele economice care sa permita o evaluare a consecintelor actiunilor” monetare sau financiare, deoarece aceste actiuni CANTITATIVE nu au elemente/fundamente CALITATIVE care sa conduca la rezultate impuse de prezenta crizei si nici sa indice rezultatele finale in conditiile noi ale globalizarii.
Asa ca masurile CANTITATIVE actuale, in lipsa celor calitative mereu vor actiona ,,in orb” fara a putea identificata in momentul promovarii, consecinta economica finala a acestora.
Discutia instrumentelor calitative cuprinde competitivitatea economica, functionalitatea, performanta institutionala si institutionalismul normativ in genere a carui cunoastere si profesare sa conduca la indicele 1 de competitivitate economica al Coreii de Sud, Singaporelui, etc., incit problema MODELULUI ECONOMIC BUGETAR sa fie redusa la ceeace poate face/controla in epoca globalizarii: echilibrul bugetar, echilibrul balantei nationale de plati, coordonarea sistemului bugetar, fiscal si financiar, etc.
Acest lucru este greu de asteptat, intr-o lume stiintifica economica nationala inerta, in care constatavismul cantitativ ocupa ecranul si viziunea cercetarii economice nationale…