Bugetul dezvoltării sociale

Ministrul delegat pentru buget, Liviu Voinea, spune că bugetul pe 2013 este un buget de dezvoltare. Argumentul de bază invocat este creșterea cheltuielilor cu 15,4 miliarde lei. Problema este că sumele suplimentare anunțate de domnia sa se duc în principal spre cheltuieli de personal (5,4 miliarde lei), 3,1 miliarde lei spre plata arieratelor la bunuri și servicii deja consumate și 2,9 miliarde lei.

Doar puțin mai mult de sfert din banii alocați suplimentar pentru cheltuieli (4 miliarde lei) sunt destinați cofinanțării proiectelor realizate cu fonduri europene. Practic, avem de-a face mai degrabă cu dezvoltarea socială decât cu dezvoltarea economică. De altfel, cheltuielile de investiții vor fi mai mici în 2013 decât în 2011, deși cheltuielile de personal și asistența socială vor crește.

În plus, aserțiunea trebuie corelată cu perspectiva de readucere a PIB la nivelul maxim atins în 2008 și cu viteza de realizare a acestui obiectiv în termeni reali, nu în euro. După refacerea strategiei fiscal-bugetare, evoluția PIB în perioada 2011 – 2015 a fost reașezată sensibil mai jos, cu o diferență cumulată de 2% la orizontul lui 2015.

Prin urmare, dezvoltarea mai mică decât cea programată inițial este tot dezvoltare, dar mai puțin dezvoltată față de varianta inițială. Adică arată o involuție și nu o evoluție în planul proiecțiilor de viitor. În termeni matematici, vom avea o creștere cu viteză mai redusă și de-abia după aproximativ șapte ani în loc de șase vom fi cam ce-am fost, înainte de a fi mai mult.

Marea realizare eventuală a acestui program este continuarea reducerii deficitului bugetar în 2013 la 2,1% din PIB pe metodologia cash, respectiv 2,4% din PIB pe metodologia ESA, cu efect favorabil pe termen lung asupra plafonării datoriei externe. Însă, dintr-o altă perspectivă, se poate spune că România și-a atins limita de îndatorare și cele 1,8% prevăzute drept deficit vor merge spre achitarea obligațiilor financiare public asumate.

Pentru credibilitatea necesară finanțării în continuare și în absența posibilității de a mai corela strict protecția socială cu performanța economică, va trebui să evoluăm pe termen mediu semnificativ sub potențialul de creștere. Este o abordare prudentă, dar care prioritizează sprijinul pentru reforme structurale în detrimentul reformelor structurale. Sintetic, forma bate conținutul iar riscul minim este preferat câștigului maxim.