Pe timpuri cand tot romanul primea doua ore de televziune pe zi si nu intotdeauna receptia de bulgari putea fi vizibila, ne refugiam in placerile cititului. Multi dintre noi isi insusisera si obiceiul jocului de sah. Ambele calitati ca si turnate pe placa de baza a sistemului propriu m-au insotit cu o intesivitate mai mult sau mai putin majora aproape toata viata.
De cativa ani am incetat sa joc sah si de citit citesc mult mai putin decat as vrea. Mai intotdeauna aveam in camera de lucru o tabla de sah deschisa cu piese pozitionate intr-o partida inceputa si de multe ori nefinalizata. In majoritatea cazurilor incercam sa reconstruiesc partide ale jucatorilor celebri din zecile de carti sau reviste pe care le colectionasem in timp. In alte cazuri, mai rare, jucam impotriva mea.
Intr-o zi, acum destul de multi ani, un amic psihiatru (medic, nu psiholog – in aia nu am incredere niciodata), vizitandu-ma la o cafea se trezeste intrebandu-ma ce joc? Cum ce joc? I-am raspuns si lui ceea ce am explicat mai sus. Omul ma privit “profesional” si a scos vestita onomatopee profesionala – aha’! Medicii se folosesc de “ mda’ “, care de multe ori il scoate din minti pe pacient dandu-i sentimentul ca mai are trei luni de trait. La psihiatrii “aha-ul” este sinonimul “mda-ului” medical. Bun, si ce nu-i bine cu asta, intreb. Raspunde omul – iti dezvolti ceea ce numesc eu “sindromul jucatorului de sah singuratec”. Si ce? Asta e un fel de schizofernie? Nuuu, raspunde el – este pierdere de timp care creeaza iluzia ca poti controla toate rezulatele oricarei competitii mentale. De ce, intreb eu – pentru simplul motiv ca tu joci cu un adversar virtual care esti tu, adica joci un joc in tiparul (frame) mental care este doar al tau. De fapt esti lipsit de un tipar mental oponent, care este intotdeauna diferit de al tau. Tiparul mental, continua stimatul doctor, este profund singular si este construit din inteligenta, capabilitatea analitica, experienta, cunostintele si informatia pe care o poseda individul. Elementul de surpriza nu poate fi anticipat intr-un joc in care tiparul oponentului, oricat de cunoscut ar fi el, nu poate fi intotdeauna cel asteptat.
Cred ca ultimele evenimente au fost declansate de o surpriza pe care singuratecul jocator de sah, Presedintele Basescu nu l-a putut anticipa. Dl Basescu a jucat politic un joc care trebuia jucat si social. Gambitul inteles si implementat de el, nu si-a gasit parteneri, nici in clasa politica si nici in randul majoritatii populatiei. Daca ar trebui sa-i gasesc un omonim-sahistic, dlui Presedinte nici macar nu ma-as gandi de doua ori, ar fi Mihail Tal (1936 – 1992), cel mai agresiv campion dintre toti cei care au ajuns la varful piramidei. Intr-un joc celebru, pe care l-a pierdut, a fost intrebat marele campion – de ce ati sacrificat pionul? Raspunsul a fost simplu – “pentru ca ma deranja”. [1] Cam asta s-a intamplat intr-o partida numita “legea santatatii”, pionul fiind evident Dr. Raed Arafat.
Un eseist deobicei nu da solutii, numai editorialistii o fac. Eseistul expune o problema fara a incerca sa o rezolve. Am sa incerc totusi sa nu respect regulile genului si sa propun totusi o revenire intr-un joc in care s-au angrenat deja doua tipare diferite, unul care e devenit deja un tipar surprinzator. Trebuie sacrificata “regina”, dle Basescu, oricare ar fie ea!
[1] Pentru impatimitii jocului – jocul la care ma refer a fost finala din 1965 impotriva lui Boris Spassky.
Urmărește-ne pe Google News
6 răspunsuri
Excelent articol ,felicitari !
Theophyle, salut!
Interesantă viziune a evenimentelor!!!
Numa’ că ceea ce sugerezi la final nu mai „bate” cu jocul de sah. E pur si simplu joc de culise unde Marinaru’ nu prea le are…
Poate pentru că implică o mare doză de „scapă cine poate” ce nu se încadrează în felul de a fi al comandantului de navă care o părăsește ultimul!
Parerea mea…
e pentru prima oara ca citesc un articol al tau care are si cap si coada 😆
povestea seamana mult cu cele 70.000 de mii de voturi pe care l-ai ajutat sa le castige … Et in Arcadia ego!
Jocul de sah are niste reguli pe care toti jucatorii le respecta. Presedintele nu sacrifica un pion pentru ca acesta il deranjeaza, el sacrifica chiar regulile jocului pentru ca acestea il deranjeaza; iar daca nu ii iese smecheria, da cu mana peste piesele de sah ca un copil imbufnat ca pierde.
adica Basescu nu comunica si cand a vrut sa comunice nu i-a iesit. problema este ca Basescu comunica totusi suficient cat ceilalti sa-i contureze un profil, si nu e intotdeauna favorabil. nu cred ca a fost un sacrificiu si chiar o partida de sah. mai bine am spune ca a rasturnat din greseala tabla de sah a altora. (?)