Datele publicate în luna decembrie de Eurostat plasează România pe ultimul loc în Uniunea Europeană la cheltuielile pe cap de locuitor ajustate la paritatea puterilor de cumpărare, cu mai mult de 70% sub media UE.
Situația este mai slabă chiar decât în Bulgaria și Letonia, plasate în intervalul de 65%-70% sub media UE. Practic, o protecție socială de 29% din media UE față de un PIB de 57% din aceeași medie înseamnă că în acest domeniu suntem pe la jumătate față de uzanțele Uniunii.
Cifrele pentru anul 2014 (an pentru care PIB-ul a rămas definitiv și s-au colectat sumele pe categorii de cheltuieli bugetare pentru toate țările membre în condiții comparabile) arată că țara noastră a alocat doar 14,8% din PIB pentru cheltuieli de protecție socială, ceva mai mult decât Letonia(14,5%) și Lituania (14,7%) dar sub Estonia (15,1%) și mult mai puțin decât Bulgaria sau Slovacia (18,5%).
Mai mult, tendința pe ultimii patru ani analizați a fost de scădere continuă, de la 16,4% din PIB în 2011 până la cei 14,8% consemnați în 2014. În același interval de timp, media la nivelul UE a crescut de la 28,3% la 28,7%, ceea ce ne-a poziționat în contra tendinței generale.
Problema spinoasă a distribuirii
Diferențele sunt, însă, majore pe segmente de protecție socială – ceea ce arată maniera nefericită de distribuire. Sumele alocate pentru pensionari din total cheltuieli ne plasează pe locul 6, în timp ce la ponderea banilor dați ca ajutor pentru șomeri suntem pe locul 28 din 28 de state.
Având în vedere faptul că suntem și țara din UE cu cel mai ridicat grad de sărăcie al copiilor, am marcat cu verde țările care acordă mai mult de zece procente din fondurile de protecție socială pentru familie și copii. În cadrul cărora, pe lângă țări dezvoltate precum Germania sau țările scandinave, figurează (atenție mare !) vecinele noastre Bulgaria și Ungaria.
De reținut un exemplu-școală: situația social-economică grea din Grecia are o cauză importantă în modalitatea de alocare a banilor pentru protecția socială, cu ponderea exagerată de 65% în favoarea pensionarilor (media UE e 45,9% iar următoarea clasată, Polonia e mult în spate, cu 60,4%) dar cu nivelul minim european pe partea de locuințe sociale și incluziune (0,2% față de o medie UE de 4%).
De asemeni, trebuie observat la nivelul statelor care oferă cele mai ridicate niveluri de protecție socială faptul că Germania (alături de Suedia) o face cu cei mai puțini bani, palsându-se sub 30% din PIB (excepția Luxemburg este explicată în nota de la subsolul tabelului).
În fine, se poate vedea cum diferențele de dezvoltare se amplifică la nivelul protecției sociale, cu un grup de state occidentale mult peste medie și cu fostele țări socialiste sacrificând acest domeniu pentru a se dezvolta mai rapid.
De reținut, pe final
Am prezentat in extenso această statistică a Eurostat pentru a ști cum ne plasăm în context european.
La noi, se cultivă ideea de a face protecție socială sporită, oarecum la nivel european, dar fără a da mai mulți bani pentru alții. Adică pe fondul reducerilor de fiscalitate ce afectează redistribuirea veniturilor la nivel național, prin intermediul bugetului de stat.
Reamintim, în context, că, din perspectiva protecției sociale, statul nu dă și nu ia nimic ci face redistribuire de la unii care au mai mult către alții care au mai puțin. Dacă nu colectează, nu are ce să redistribuie. Respectiv, protecția socială nu are cum să fie niciodată mai bună decât sumele achitate cu titlu de impozite și taxe în acest scop.
Urmărește-ne pe Google News
