Populismul boala zilelor noastre!
mai 27, 2011
Argumentum ad populum, adica “apelul catre lume“, numit şi apelul la majoritate, este o eroare logică de argumentare, care concluzioneaza că
Argumentum ad populum, adica “apelul catre lume“, numit şi apelul la majoritate, este o eroare logică de argumentare, care concluzioneaza că
Intr-un eseu care se numea Minima Moralia (nu este vorba de cartea lui Andrei Pleşu, publicata in 1988) scris de Theodor Adorno, filozof, sociolog, muzicolog
Nu cred ca exista in toata lumea un singur lider al unei natiuni care ar recunoaste ca este dictator. Ca majoritatea lucrurilor bune, care paveaza
Pentru a fi corect cu cititorul acestor randuri, trebuie sa declar ca l-am sustinut pe Traian Basescu de trei ori. Prima data in 2004, a doua la Referendumul din din 19 mai 2007 si ultima data in alegerile din 2009. De fiecare data – din motive diferite, ultima data, din lipsa de alternative. Nu-l voi mai vota pe Basescu sau o formatiune condusa sau acreditata de el niciodata, daca nu va face ceea ce a promis in acest mandat, indiferent de climatul politic national sau international.
Asa cum am vazut in articolul precedent, singura posibilitate de a actiona politic in lumea in care traim ar fi modul pragmatic, cateodata sustinut de niste idei cu un fel de nuanţare etică, alteori oportunist, si in majoritatea cazurilor – cinic. Am hotarat sa incerc o analiza a politicii post-decembriste prin prisma faptelor celor trei Presedinti pe care i-a avut Romania in aceasta perioada.
Daca vei intreba orice politician, din orice tara din lume, daca politica necesita practicarea unor valori pentru a promova niste idealuri, vei primi fara indoiala un raspuns afirmativ. Sunt absolut sigur ca sunt politicieni care chiar cred si poate aplica ceea ce cred, majoritatea nici macar nu gandesc in acesta directie. Bineinteles nu se scoala omul dimineata si se intreaba cum sa promoveze ceea ce a promis electoratului, dar cand este cu mana ridicata pentru sau contra se intreaba el? Problema este fara discutie bivalenta.
Argumentum ad populum, adica “apelul catre lume“, numit şi apelul la majoritate, este o eroare logică de argumentare, care concluzioneaza că
Intr-un eseu care se numea Minima Moralia (nu este vorba de cartea lui Andrei Pleşu, publicata in 1988) scris de Theodor Adorno, filozof, sociolog, muzicolog
Nu cred ca exista in toata lumea un singur lider al unei natiuni care ar recunoaste ca este dictator. Ca majoritatea lucrurilor bune, care paveaza
Pentru a fi corect cu cititorul acestor randuri, trebuie sa declar ca l-am sustinut pe Traian Basescu de trei ori. Prima data in 2004, a doua la Referendumul din din 19 mai 2007 si ultima data in alegerile din 2009. De fiecare data – din motive diferite, ultima data, din lipsa de alternative. Nu-l voi mai vota pe Basescu sau o formatiune condusa sau acreditata de el niciodata, daca nu va face ceea ce a promis in acest mandat, indiferent de climatul politic national sau international.
Asa cum am vazut in articolul precedent, singura posibilitate de a actiona politic in lumea in care traim ar fi modul pragmatic, cateodata sustinut de niste idei cu un fel de nuanţare etică, alteori oportunist, si in majoritatea cazurilor – cinic. Am hotarat sa incerc o analiza a politicii post-decembriste prin prisma faptelor celor trei Presedinti pe care i-a avut Romania in aceasta perioada.
Daca vei intreba orice politician, din orice tara din lume, daca politica necesita practicarea unor valori pentru a promova niste idealuri, vei primi fara indoiala un raspuns afirmativ. Sunt absolut sigur ca sunt politicieni care chiar cred si poate aplica ceea ce cred, majoritatea nici macar nu gandesc in acesta directie. Bineinteles nu se scoala omul dimineata si se intreaba cum sa promoveze ceea ce a promis electoratului, dar cand este cu mana ridicata pentru sau contra se intreaba el? Problema este fara discutie bivalenta.
