ramură a matematicii cu largă aplicabilitate în ştiinţă (inclusiv în economie), care are ca obiect de studiu fenomenele aleatorii. Apariţia t.p. este legată de studiul proble- melor referitoare la jocurile de noroc (L. Pacioli, 1494; G. Cardano, 1539). Fondatorii t.p. sunt consideraţi Blaise Pascal şi Pierre Fermat (1654). Contribuţii importante au mai avut, printre alţii, familia de matematicieni Bernoulli (Jacques, Jean şi Daniel), Th. Bayes, P.S. Laplace, P.L. Cebîşev, A.A. Markov, J.C. Maxwell, L. Boltzmann, A.N. Kolgomorov, E. Borel ş.a. În economie, aplicaţiile t.p. sunt legate de analiza înclinaţiei spre risc, de studiul proceselor de aprovizionare, de teoria arborilor decizionali şi a deciziei în general, de dinamica sistemelor economice etc. Creatorul şcolii româneşti de t.p. a fost Octav Onicescu (v. Paradoxul Allais, Probabilitate).
