parte a teoriei eco- nomice care analizează forţele care determină localizarea activităţilor economice. Bazele acestei teorii, care avea să deschidă calea studiilor moderne de amenajare urbană şi a teritoriului, au fost puse de J.H. von Thünen, cu cercetările sale privind loca- lizarea optimă a culturilor agricole în funcţie de distanţa dintre locul de producţie şi pieţele de desfacere. Ulterior, t.l. îşi va lărgi zona de interes cu cercetări privind localizarea optimă a unor întreprinderi industriale, în raport cu sursele de materii prime şi cu pieţele de desfacere; cu amenajarea unor întregi teritorii, astfel încât cheltuielile de transport între diferitele puncte din acel teritoriu să fie minime, iar funcţionalitatea structurilor teritoriale să fie optimă; cu identificarea unor forme de localizare specifice diferitelor activităţi economice etc. Lucrările din domeniul t.l. au meritul de a fi scos în evidenţă faptul că spaţiul economic este neomogen şi anizotrop. Mai mult, aceste cercetări completează viziunea privind echilibrul economic parţial şi/sau general cu perspectiva spaţială. Cercetările din domeniul t.l. vor influenţa în mod hotărâtor geografia economică modernă, cercetările din domeniul turismului şi al economiei regionale (v. Economie spaţială).
