instrument utilizat în politica socială, ce semnifică nivelul foarte redus al consumului unor familii şi persoane, nivel care asigură doar satisfacerea trebuinţelor de bază, subzistenţa de la o lună la alta. Pe baza lui se poate acorda ajutorul de şomaj şi ajutorul social (ambele diferenţiate în funcţie de mărimea, componenţa şi dificultăţile fiecărei gospodării). Conţinutul p.s. por- neşte de la: a) metoda normativă, bazată pe parametri fizico-cantitativi, în funcţie de care se stabileşte minimul de venituri necesare, prin ponderarea cantităţilor respective cu preţurile şi tarifele din momentul dat; b) categoriile de cheltuieli, grupate în trei mari componente: cheltuieli alimentare, cheltuieli cu locuinţa şi alte cheltuieli. P.s. se calculează pe categorii de familii şi de subiecţi de venituri (v. Buget de familie, Minim de trai).
