totalitatea bunurilor existente la un moment dat într-o anumită ţară, indiferent de forma de proprietate în care se află. Volumul total al a. unei ţări nu rezultă însă din însumarea posesiunilor
fun- damentul unei teorii a cererii, care se bazează numai pe fenomene observabile şi măsurabile. În cadrul acestei teorii, accentul cade pe comportamentul con- sumatorului, nu pe
AXIOMELE PREFERINŢELOR CONSUMA- TORULUI (în teoria subiectivă a consumatorului individual), ipoteze ale analizei comportamentului consumatorului şi ale testării caracterului raţional al acestui comportament. A.p.c. sunt: comparaţia, tran- zitivitatea, cantitatea (insaturaţie),
termen care descrie evenimentele şi procesele specifice teoriei probabilităţilor şi care relevă caracterul nondeterminat al fenomenelor şi proceselor realităţii. Denumirea de aleatoriu vine de la latinescul alea – zar, ceea ce înseamnă eveniment
(privată, publică, teoria alegerii), acţiune prin care se acordă preferinţă unei anumite operaţiuni, eliminând pe celelalte. În sens restrâns şi original, teorie a comportamentului de consum al unui
curent de gândire economică ce analizează coerenţa şi raţionalitatea deciziilor publice folosindu-se de instrumentele analizei microeconomice. Pentru că cei ce acţionează în spaţiul public urmăresc să maximizeze o utilitate care nu
proces istoric de înstrăinare a omului de propria sa activitate şi de rezultatele acesteia. Condiţiile de viaţă ale omului scapă de sub controlul său şi apar ca forţe străine şi
(1906- 1983), reputat economist englez, având contribuţii deosebite în domeniul statisticii economice, al microeconomiei şi macroeconomiei. A fost profesor la celebra London School of Economics încă din
distribuirea, într-o economie, a resurselor sale (factorii de producţie) între diferite utilizări pentru a obţine un ansamblu de bunuri finale, necesare satisfacerii trebuinţelor şi asigurării continuităţii
elemente implicate în luarea deciziilor privind utilizarea resurselor care nu pot fi exprimate în formă monetară. De exemplu, la angajarea mâinii de lucru, a.m. includ riscul, condiţiile de
operaţie prin care un debitor pune la dispoziţia creditorului său un bun, care garantează plata la scadenţă a unei obligaţii de plată. Dacă debitorul nu reuşeşte
sancţiune concretizată în plata unei anumite sume de bani, reglementată prin acte normative, suportată de persoane fizice şi/sau juridice pentru abateri privind îndeplinirea unor obligaţiuni cu caracter fiscal, civil
(1) reducerea şi, în final, stingerea unei datorii sau obligaţii prin plăţi repetate; de exemplu, amortizarea unui împrumut prin restituirea periodică a unor rate determinate de-a lungul
(v. METODĂ) Analiză cantitativă (v. METODĂ) ANALIZĂ CONTABILĂ, metodă de cercetare, pe bază de documente, a fiecărei operaţii economico- financiare, prin descompunerea ei în elementele componente în vederea stabilirii conturilor
metodă de eva- luare a oportunităţii implementării unui proiect, ca şi a continuării unei afaceri prin compararea avantajelor obţinute cu costurile făcute. Indicatorii calitativi folosiţi în a.c.-b. sunt:
metodă de analiză economico-statistică care studiază structura matricelor de covariaţie şi corelaţie, cu scopul identificării influenţei diferiţilor factori asupra evoluţiei unui fenomen. Se consideră că variabilele supuse observării (x 1, x2,…,
metodă de cercetare a fenomenelor şi proceselor economice din punct de vedere financiar. A.f. studiază cheltuielile, veniturile şi rezultatele financiare pe care le antrenează orice activitate economică pentru a descoperi cauzele care
metodă de studiu al interdependenţelor cantitative dintre activităţi economice corelate, de comensurare empirică a legăturilor dintre diversele industrii (sectoare, zone etc.) producătoare şi consumatoare din cadrul unei economii
metodă de cercetare ştiinţifică care îşi propune să studieze structurile sistemelor, cu scopul de a evidenţia principalele legături dintre elementele acestora, precum şi transformările interne care modifică raporturile dintre aceste
instrument relativ fix în ansamblul unei anumite politici economice, în jurul căruia sunt lăsate să oscileze variabilele de bază ale acestei politici. Termen economic folosit prin comparaţie
totalitatea bunurilor existente la un moment dat într-o anumită ţară, indiferent de forma de proprietate în care se află. Volumul total al a. unei ţări nu rezultă însă din însumarea posesiunilor
fun- damentul unei teorii a cererii, care se bazează numai pe fenomene observabile şi măsurabile. În cadrul acestei teorii, accentul cade pe comportamentul con- sumatorului, nu pe
AXIOMELE PREFERINŢELOR CONSUMA- TORULUI (în teoria subiectivă a consumatorului individual), ipoteze ale analizei comportamentului consumatorului şi ale testării caracterului raţional al acestui comportament. A.p.c. sunt: comparaţia, tran- zitivitatea, cantitatea (insaturaţie),
termen care descrie evenimentele şi procesele specifice teoriei probabilităţilor şi care relevă caracterul nondeterminat al fenomenelor şi proceselor realităţii. Denumirea de aleatoriu vine de la latinescul alea – zar, ceea ce înseamnă eveniment
(privată, publică, teoria alegerii), acţiune prin care se acordă preferinţă unei anumite operaţiuni, eliminând pe celelalte. În sens restrâns şi original, teorie a comportamentului de consum al unui
curent de gândire economică ce analizează coerenţa şi raţionalitatea deciziilor publice folosindu-se de instrumentele analizei microeconomice. Pentru că cei ce acţionează în spaţiul public urmăresc să maximizeze o utilitate care nu
proces istoric de înstrăinare a omului de propria sa activitate şi de rezultatele acesteia. Condiţiile de viaţă ale omului scapă de sub controlul său şi apar ca forţe străine şi
(1906- 1983), reputat economist englez, având contribuţii deosebite în domeniul statisticii economice, al microeconomiei şi macroeconomiei. A fost profesor la celebra London School of Economics încă din
distribuirea, într-o economie, a resurselor sale (factorii de producţie) între diferite utilizări pentru a obţine un ansamblu de bunuri finale, necesare satisfacerii trebuinţelor şi asigurării continuităţii
elemente implicate în luarea deciziilor privind utilizarea resurselor care nu pot fi exprimate în formă monetară. De exemplu, la angajarea mâinii de lucru, a.m. includ riscul, condiţiile de
operaţie prin care un debitor pune la dispoziţia creditorului său un bun, care garantează plata la scadenţă a unei obligaţii de plată. Dacă debitorul nu reuşeşte
sancţiune concretizată în plata unei anumite sume de bani, reglementată prin acte normative, suportată de persoane fizice şi/sau juridice pentru abateri privind îndeplinirea unor obligaţiuni cu caracter fiscal, civil
(1) reducerea şi, în final, stingerea unei datorii sau obligaţii prin plăţi repetate; de exemplu, amortizarea unui împrumut prin restituirea periodică a unor rate determinate de-a lungul
(v. METODĂ) Analiză cantitativă (v. METODĂ) ANALIZĂ CONTABILĂ, metodă de cercetare, pe bază de documente, a fiecărei operaţii economico- financiare, prin descompunerea ei în elementele componente în vederea stabilirii conturilor
metodă de eva- luare a oportunităţii implementării unui proiect, ca şi a continuării unei afaceri prin compararea avantajelor obţinute cu costurile făcute. Indicatorii calitativi folosiţi în a.c.-b. sunt:
metodă de analiză economico-statistică care studiază structura matricelor de covariaţie şi corelaţie, cu scopul identificării influenţei diferiţilor factori asupra evoluţiei unui fenomen. Se consideră că variabilele supuse observării (x 1, x2,…,
metodă de cercetare a fenomenelor şi proceselor economice din punct de vedere financiar. A.f. studiază cheltuielile, veniturile şi rezultatele financiare pe care le antrenează orice activitate economică pentru a descoperi cauzele care
metodă de studiu al interdependenţelor cantitative dintre activităţi economice corelate, de comensurare empirică a legăturilor dintre diversele industrii (sectoare, zone etc.) producătoare şi consumatoare din cadrul unei economii
metodă de cercetare ştiinţifică care îşi propune să studieze structurile sistemelor, cu scopul de a evidenţia principalele legături dintre elementele acestora, precum şi transformările interne care modifică raporturile dintre aceste
instrument relativ fix în ansamblul unei anumite politici economice, în jurul căruia sunt lăsate să oscileze variabilele de bază ale acestei politici. Termen economic folosit prin comparaţie
