termen care descrie evenimentele şi procesele specifice teoriei probabilităţilor şi care relevă caracterul nondeterminat al fenomenelor şi proceselor realităţii. Denumirea de aleatoriu vine de la latinescul alea – zar, ceea ce înseamnă eveniment
(privată, publică, teoria alegerii), acţiune prin care se acordă preferinţă unei anumite operaţiuni, eliminând pe celelalte. În sens restrâns şi original, teorie a comportamentului de consum al unui
curent de gândire economică ce analizează coerenţa şi raţionalitatea deciziilor publice folosindu-se de instrumentele analizei microeconomice. Pentru că cei ce acţionează în spaţiul public urmăresc să maximizeze o utilitate care nu
proces istoric de înstrăinare a omului de propria sa activitate şi de rezultatele acesteia. Condiţiile de viaţă ale omului scapă de sub controlul său şi apar ca forţe străine şi
(1906- 1983), reputat economist englez, având contribuţii deosebite în domeniul statisticii economice, al microeconomiei şi macroeconomiei. A fost profesor la celebra London School of Economics încă din
distribuirea, într-o economie, a resurselor sale (factorii de producţie) între diferite utilizări pentru a obţine un ansamblu de bunuri finale, necesare satisfacerii trebuinţelor şi asigurării continuităţii
acţiunile pe care emi- tentul îşi rezervă dreptul de a le răscumpăra.
proces obiectiv, complex şi perma- nent, cu caracter legic, de creare a unor noi capitaluri fixe şi circulante, de lărgire şi modernizare a celor existente, de sporire a
creşterea capitalului unei unităţi economice (firme) sau ţări. În optica economiştilor, creşterea capitalului are atât semni- ficaţii, cât şi moduri diferite de realizare. În acest sens se
proces de formare şi creştere a capitalului unor agenţi economici pe seama valorilor preluate de la alţii constrânşi să le cedeze, de regulă, prin mijloace extraeconomice.
venit al unităţilor econo- mice din comerţ, al comercianţilor a cărui mărime se determină ca diferenţă dintre preţul de vânzare a mărfii către alţi agenţi economici participanţi
capacitatea de asociere a unei unităţi dintr-un factor cu mai multe unităţi din alt factor de producţie. De exemplu, pe o suprafaţă de teren poate lucra
(în Sistemul Con- turilor Naţionale), unităţi economice instituţionalizate (asociaţii fără scop lucrativ, fundaţii, servicii de caritate etc.), care au ca funcţie principală prestarea de servicii nonmarfare pentru
(în Sistemul Contu- rilor Naţionale), acele unităţi economice instituţio- nalizate, a căror funcţie principală constă în redis- tribuirea venitului şi a avuţiei pe baza serviciilor nonmarfare prestate populaţiei,
unităţi constând din toate organele şi organismele publice care produc şi oferă o mare gamă de servicii nonmarfare pentru colectivitate. Aceste servicii se grupează în două categorii principale: individuali- zabile, care pot fi
unităţi care cuprind acele organe şi organisme a căror competenţă publică se extinde pe o parte a teritoriului unei ţări. În cazul României, aceasta se manifestă în judeţe, municipii, oraşe,
acceptarea, aprobarea de către forul conducător al unei burse, ca o anumită valoare mobiliară să fie înscrisă la cota acelei burse şi, astfel, să poată fi negociată. Se face pe
termen de origine latină consacrat pentru a desemna baza de raportare, de calculare a unei taxe sau unui comision. De pildă, o anume taxă se calculează prin
persoană care doreşte să-şi plaseze disponibilităţile băneşti, pe cât posibil, în afaceri cât mai sigure. Se manifestă o vădită preferinţă pentru plasamentele care prezintă cel mai mic risc, al
persoană care execută operaţiuni bursiere, pe cont propriu, dar în numele clienţilor săi. Pentru tranzacţiile efectuate primeşte de la clienţi un comision. A. de s. oferă sfaturi, recomandări marilor investitori. În
termen care descrie evenimentele şi procesele specifice teoriei probabilităţilor şi care relevă caracterul nondeterminat al fenomenelor şi proceselor realităţii. Denumirea de aleatoriu vine de la latinescul alea – zar, ceea ce înseamnă eveniment
(privată, publică, teoria alegerii), acţiune prin care se acordă preferinţă unei anumite operaţiuni, eliminând pe celelalte. În sens restrâns şi original, teorie a comportamentului de consum al unui
curent de gândire economică ce analizează coerenţa şi raţionalitatea deciziilor publice folosindu-se de instrumentele analizei microeconomice. Pentru că cei ce acţionează în spaţiul public urmăresc să maximizeze o utilitate care nu
proces istoric de înstrăinare a omului de propria sa activitate şi de rezultatele acesteia. Condiţiile de viaţă ale omului scapă de sub controlul său şi apar ca forţe străine şi
(1906- 1983), reputat economist englez, având contribuţii deosebite în domeniul statisticii economice, al microeconomiei şi macroeconomiei. A fost profesor la celebra London School of Economics încă din
distribuirea, într-o economie, a resurselor sale (factorii de producţie) între diferite utilizări pentru a obţine un ansamblu de bunuri finale, necesare satisfacerii trebuinţelor şi asigurării continuităţii
acţiunile pe care emi- tentul îşi rezervă dreptul de a le răscumpăra.
proces obiectiv, complex şi perma- nent, cu caracter legic, de creare a unor noi capitaluri fixe şi circulante, de lărgire şi modernizare a celor existente, de sporire a
creşterea capitalului unei unităţi economice (firme) sau ţări. În optica economiştilor, creşterea capitalului are atât semni- ficaţii, cât şi moduri diferite de realizare. În acest sens se
proces de formare şi creştere a capitalului unor agenţi economici pe seama valorilor preluate de la alţii constrânşi să le cedeze, de regulă, prin mijloace extraeconomice.
venit al unităţilor econo- mice din comerţ, al comercianţilor a cărui mărime se determină ca diferenţă dintre preţul de vânzare a mărfii către alţi agenţi economici participanţi
capacitatea de asociere a unei unităţi dintr-un factor cu mai multe unităţi din alt factor de producţie. De exemplu, pe o suprafaţă de teren poate lucra
(în Sistemul Con- turilor Naţionale), unităţi economice instituţionalizate (asociaţii fără scop lucrativ, fundaţii, servicii de caritate etc.), care au ca funcţie principală prestarea de servicii nonmarfare pentru
(în Sistemul Contu- rilor Naţionale), acele unităţi economice instituţio- nalizate, a căror funcţie principală constă în redis- tribuirea venitului şi a avuţiei pe baza serviciilor nonmarfare prestate populaţiei,
unităţi constând din toate organele şi organismele publice care produc şi oferă o mare gamă de servicii nonmarfare pentru colectivitate. Aceste servicii se grupează în două categorii principale: individuali- zabile, care pot fi
unităţi care cuprind acele organe şi organisme a căror competenţă publică se extinde pe o parte a teritoriului unei ţări. În cazul României, aceasta se manifestă în judeţe, municipii, oraşe,
acceptarea, aprobarea de către forul conducător al unei burse, ca o anumită valoare mobiliară să fie înscrisă la cota acelei burse şi, astfel, să poată fi negociată. Se face pe
termen de origine latină consacrat pentru a desemna baza de raportare, de calculare a unei taxe sau unui comision. De pildă, o anume taxă se calculează prin
persoană care doreşte să-şi plaseze disponibilităţile băneşti, pe cât posibil, în afaceri cât mai sigure. Se manifestă o vădită preferinţă pentru plasamentele care prezintă cel mai mic risc, al
persoană care execută operaţiuni bursiere, pe cont propriu, dar în numele clienţilor săi. Pentru tranzacţiile efectuate primeşte de la clienţi un comision. A. de s. oferă sfaturi, recomandări marilor investitori. În
