anticipaţii identice cu prognozele optime formulate pe baza tuturor informaţiilor disponibile. De exemplu, anticipaţiile indivizilor privind inflaţia sunt influenţate nu numai de informaţiile privind prezentul şi
document emis de o bancă (emitent), la cererea unui client, prin care emitentul se angajează să efectueze plata contravalorii unor mărfuri, în favoarea beneficiarului. De regulă, a. este
previziuni sau pur şi simplu presupuneri privind nivelul viitor al preţurilor în general sau doar pentru un singur produs. De cele mai multe ori, a. de p. reprezintă extrapolări ale tendinţelor
(1) orice obiect (activ tangibil) sau orice creanţă (activ intangibil) care poate fi exprimat în bani şi care aparţine unei persoane fizice sau juridice; (2) acea
(v. ANTICIPĂRI DE PREŢ) ANTICIPĂRI RAŢIONALE, (1) tendinţa parti- cipanţilor la schimb de a prevedea şi de a anticipa acţiunile vizând modificarea rezultatelor pieţei. (2) Ipoteză după care agenţii
active care nu au existenţă de sine-stătătoare, ci sunt considerate ca atare în virtutea unei convenţii sau accepţiuni date prin legi sau alt gen de reglementări
anticipaţii identice cu prognozele optime formulate pe baza tuturor informaţiilor disponibile. De exemplu, anticipaţiile indivizilor privind inflaţia sunt influenţate nu numai de informaţiile privind prezentul şi
document emis de o bancă (emitent), la cererea unui client, prin care emitentul se angajează să efectueze plata contravalorii unor mărfuri, în favoarea beneficiarului. De regulă, a. este
previziuni sau pur şi simplu presupuneri privind nivelul viitor al preţurilor în general sau doar pentru un singur produs. De cele mai multe ori, a. de p. reprezintă extrapolări ale tendinţelor
(1) orice obiect (activ tangibil) sau orice creanţă (activ intangibil) care poate fi exprimat în bani şi care aparţine unei persoane fizice sau juridice; (2) acea
(v. ANTICIPĂRI DE PREŢ) ANTICIPĂRI RAŢIONALE, (1) tendinţa parti- cipanţilor la schimb de a prevedea şi de a anticipa acţiunile vizând modificarea rezultatelor pieţei. (2) Ipoteză după care agenţii
active care nu au existenţă de sine-stătătoare, ci sunt considerate ca atare în virtutea unei convenţii sau accepţiuni date prin legi sau alt gen de reglementări
