Remunerare
(v. SALARIZARE) RENTABILITATE, (1) capacitatea unei firme de a obţine profit, ca diferenţă pozitivă între încasările obţinute din activitatea proprie (cifra de afaceri) şi cheltuielile ocazionate de fabricaţie,
(v. SALARIZARE) RENTABILITATE, (1) capacitatea unei firme de a obţine profit, ca diferenţă pozitivă între încasările obţinute din activitatea proprie (cifra de afaceri) şi cheltuielile ocazionate de fabricaţie,
în sens larg, venit relativ stabil realizat de posesorul unui bun imobiliar (teren, clădiri, construcţii, resurse de apă ş.a.) sau mobiliar (hârtii de valoare). În sens
formă a rentei încasată de întreprinzătorii care dispun şi folosesc factori de producţie cu însuşiri excepţionale, rari şi nesubstituibili, de la utilizarea cărora sunt excluşi ceilalţi agenţi economici. R. de m. este
rentă ce se poate obţine în acele situaţii şi împrejurări care provoacă un deficit de ofertă: monopolul natural (v.) sau artificial întreţinut, insuficienţa unor resurse nesubstituibile în raport
formă a concuren- ţei dintre producători, când oferta este în exces faţă de cerere, bazată pe reducerea directă sau indirectă a preţurilor, cu scopul de a elimina sau de a reduce ponderea
schimbări în modul de utilizare a resurselor economice, comparativ cu alocarea lor iniţială. R.r. este determinată fie de apariţia unor noi priorităţi în utilizarea resurselor, fie de găsirea
(v. SALARIZARE) RENTABILITATE, (1) capacitatea unei firme de a obţine profit, ca diferenţă pozitivă între încasările obţinute din activitatea proprie (cifra de afaceri) şi cheltuielile ocazionate de fabricaţie,
în sens larg, venit relativ stabil realizat de posesorul unui bun imobiliar (teren, clădiri, construcţii, resurse de apă ş.a.) sau mobiliar (hârtii de valoare). În sens
formă a rentei încasată de întreprinzătorii care dispun şi folosesc factori de producţie cu însuşiri excepţionale, rari şi nesubstituibili, de la utilizarea cărora sunt excluşi ceilalţi agenţi economici. R. de m. este
rentă ce se poate obţine în acele situaţii şi împrejurări care provoacă un deficit de ofertă: monopolul natural (v.) sau artificial întreţinut, insuficienţa unor resurse nesubstituibile în raport
formă a concuren- ţei dintre producători, când oferta este în exces faţă de cerere, bazată pe reducerea directă sau indirectă a preţurilor, cu scopul de a elimina sau de a reduce ponderea
schimbări în modul de utilizare a resurselor economice, comparativ cu alocarea lor iniţială. R.r. este determinată fie de apariţia unor noi priorităţi în utilizarea resurselor, fie de găsirea