REPARTIŢIE
(1) proces economic care cuprinde în structura sa repartiţia sau alocarea resurselor şi repartiţia veniturilor. (2) Ca alocare a resurselor (în anumite cantităţi, într-o anumită structură şi la un anumit
(1) proces economic care cuprinde în structura sa repartiţia sau alocarea resurselor şi repartiţia veniturilor. (2) Ca alocare a resurselor (în anumite cantităţi, într-o anumită structură şi la un anumit
concept macroeconomic specific teoriei marxiste, prin care se exprimă procesul reluării continue a producţiei la scara economiei naţionale, privită ca o unitate interdependentă a producţiei, repartiţiei, schimbului şi consumului,
(v. REPRODUCŢIE) Reproducţie simplă (v. REPRODUCŢIE) RESCONT, suma reţinută de banca centrală de la băncile comerciale pentru operaţiunea de rescontare.
operaţiunea de preluare de către banca centrală a efectelor de comerţ deja scontate de băncile comerciale, operaţiune desfăşurată pe baze comerciale.
una dintre principalele metode de control al schimbului utilizate de autorităţile monetare, care constă în limi- tarea sumei ce poate fi achiziţionată, astfel încât rata de
totalitatea elementelor, împrejurărilor şi premiselor utilizate – direct sau indirect – sau utilizabile la producerea şi obţinerea de bunuri economice. R. nu se confundă cu bunurile, care sunt elemente apte
(1) proces economic care cuprinde în structura sa repartiţia sau alocarea resurselor şi repartiţia veniturilor. (2) Ca alocare a resurselor (în anumite cantităţi, într-o anumită structură şi la un anumit
concept macroeconomic specific teoriei marxiste, prin care se exprimă procesul reluării continue a producţiei la scara economiei naţionale, privită ca o unitate interdependentă a producţiei, repartiţiei, schimbului şi consumului,
(v. REPRODUCŢIE) Reproducţie simplă (v. REPRODUCŢIE) RESCONT, suma reţinută de banca centrală de la băncile comerciale pentru operaţiunea de rescontare.
operaţiunea de preluare de către banca centrală a efectelor de comerţ deja scontate de băncile comerciale, operaţiune desfăşurată pe baze comerciale.
una dintre principalele metode de control al schimbului utilizate de autorităţile monetare, care constă în limi- tarea sumei ce poate fi achiziţionată, astfel încât rata de
totalitatea elementelor, împrejurărilor şi premiselor utilizate – direct sau indirect – sau utilizabile la producerea şi obţinerea de bunuri economice. R. nu se confundă cu bunurile, care sunt elemente apte