SUBSTITUIBILITATEA FACTORILOR DEPRODUCŢIE
ianuarie 16, 2014
posibilitatea de a înlocui o cantitate dintr-un factor de producţie cu o cantitate dată dintr-un alt factor de producţie, în condiţiile menţinerii aceluiaşi nivel al
posibilitatea de a înlocui o cantitate dintr-un factor de producţie cu o cantitate dată dintr-un alt factor de producţie, în condiţiile menţinerii aceluiaşi nivel al
utilizare incompletă din punct de vedere cantitativ, calitativ sau structural a unui factor de producţie sau a altui element al mediului economic, determinată de cauze obiective sau
(1) formă de dezechilibru pe piaţa muncii, concre- tizată în subocuparea unei părţi a populaţiei apte de muncă şi deci în existenţa şomajului. În gândirea economică actuală este acceptată în general ideea
transferuri curente pe care administraţia publică, conform unei politici economice şi sociale, le varsă unităţilor rezidente care produc bunuri economice destinate pieţei, în scopul influenţării preţurilor acestora.
prag de satisfacere a trebuinţelor minime ale omului prin care să se asigure supravieţuirea într-un timp relativ scurt. Noţiunea de s. se apropie de graniţele subnutriţiei, iar
(1) fenomen economic caracteristic dezechilibrului de presiune pe piaţa bunurilor, materializat în existenţa unor stocuri de mărfuri exagerat de mari care determină o depăşire a cererii
posibilitatea de a înlocui o cantitate dintr-un factor de producţie cu o cantitate dată dintr-un alt factor de producţie, în condiţiile menţinerii aceluiaşi nivel al
utilizare incompletă din punct de vedere cantitativ, calitativ sau structural a unui factor de producţie sau a altui element al mediului economic, determinată de cauze obiective sau
(1) formă de dezechilibru pe piaţa muncii, concre- tizată în subocuparea unei părţi a populaţiei apte de muncă şi deci în existenţa şomajului. În gândirea economică actuală este acceptată în general ideea
transferuri curente pe care administraţia publică, conform unei politici economice şi sociale, le varsă unităţilor rezidente care produc bunuri economice destinate pieţei, în scopul influenţării preţurilor acestora.
prag de satisfacere a trebuinţelor minime ale omului prin care să se asigure supravieţuirea într-un timp relativ scurt. Noţiunea de s. se apropie de graniţele subnutriţiei, iar
(1) fenomen economic caracteristic dezechilibrului de presiune pe piaţa bunurilor, materializat în existenţa unor stocuri de mărfuri exagerat de mari care determină o depăşire a cererii
