(metoda multiplicatorilor lui Lagrange), metodă de aflare a soluţiei optime a unei probleme de programare. T.L. constă, din punct de vedere matematic, în determinarea extremului (a maximului sau
teoremă care stabileşte că suma (şi media) unei mulţimi de variabile aleatorii va urma o distribuţie normală dacă eşantionul (observaţiei, cercetării) este suficient de mare. Această teoremă este foarte importantă în econometrie,
procedeu aplicabil unei funcţii liniar omogene (cu randamente constante de scară), conform căruia variabila dependentă poate fi întotdeauna exprimată ca sumă a unor termeni, reprezentând produsul dintre variabila
enunţ potrivit căruia, pentru menţinerea constantă a preţurilor bunurilor şi a factorilor, este necesar să crească producţia bunului ce utilizează intensiv factorul care a sporit şi să se reducă producţia celuilalt bun, care
enunţ for- mulat de Modigliani şi Miller (1961) potrivit căruia, în anumite condiţii, acţionarii sunt indiferenţi faţă de politica dividendelor aplicată de firmă, iar valoarea unei firme este
enunţ potrivit căruia, în anumite condiţii restrictive, comerţul internaţional reduce în mod necesar nivelul preţului factorului de producţie deficitar într-o ţară, independent de specificarea modelului de
(metoda multiplicatorilor lui Lagrange), metodă de aflare a soluţiei optime a unei probleme de programare. T.L. constă, din punct de vedere matematic, în determinarea extremului (a maximului sau
teoremă care stabileşte că suma (şi media) unei mulţimi de variabile aleatorii va urma o distribuţie normală dacă eşantionul (observaţiei, cercetării) este suficient de mare. Această teoremă este foarte importantă în econometrie,
procedeu aplicabil unei funcţii liniar omogene (cu randamente constante de scară), conform căruia variabila dependentă poate fi întotdeauna exprimată ca sumă a unor termeni, reprezentând produsul dintre variabila
enunţ potrivit căruia, pentru menţinerea constantă a preţurilor bunurilor şi a factorilor, este necesar să crească producţia bunului ce utilizează intensiv factorul care a sporit şi să se reducă producţia celuilalt bun, care
enunţ for- mulat de Modigliani şi Miller (1961) potrivit căruia, în anumite condiţii, acţionarii sunt indiferenţi faţă de politica dividendelor aplicată de firmă, iar valoarea unei firme este
enunţ potrivit căruia, în anumite condiţii restrictive, comerţul internaţional reduce în mod necesar nivelul preţului factorului de producţie deficitar într-o ţară, independent de specificarea modelului de
