AJUSTARE LA ŞOCURILE EXTERNE,
ajustarea economică realizată ca urmare a unor şocuri externe, generate de evenimente care influenţează dramatic preţul bunurilor importate ce manifestă inelasticitate ridicată.
ajustarea economică realizată ca urmare a unor şocuri externe, generate de evenimente care influenţează dramatic preţul bunurilor importate ce manifestă inelasticitate ridicată.
ter- men ce exprimă sintetic calităţile manageriale ale întreprinzătorului: priceperea, pregătirea, iscusinţa şi dibăcia acestuia. Unii specialişti consideră că a.î. este un neofactor de producţie, care sintetizează ştiinţa, arta şi experienţa de
> modificări promo- vate de autorităţile guvernamentale în amonte de deciziile economice ale agenţilor economici pentru a le dirija într-un sens socotit mai favorabil pentru firme. A.s. vizează,
teorie a comerţului internaţional rezultată ca sinteză a două optici majore ale neoclasicilor din perioada interbelică: (a) adaptarea problematicii comerţului internaţional la teoria înzestrării cu factori a
compo- nentă a politicii de ajustare economică, prin care se urmăreşte modificarea unor posturi în balanţa de plăţi în concordanţă cu un program propus.
semne, instrumente, valori monetare, care exprimă lichiditatea însăşi sau pot fi rapid convertite în bani, deci au un înalt grad de lichiditate (bonuri de tezaur, cecuri).
ajustarea economică realizată ca urmare a unor şocuri externe, generate de evenimente care influenţează dramatic preţul bunurilor importate ce manifestă inelasticitate ridicată.
ter- men ce exprimă sintetic calităţile manageriale ale întreprinzătorului: priceperea, pregătirea, iscusinţa şi dibăcia acestuia. Unii specialişti consideră că a.î. este un neofactor de producţie, care sintetizează ştiinţa, arta şi experienţa de
> modificări promo- vate de autorităţile guvernamentale în amonte de deciziile economice ale agenţilor economici pentru a le dirija într-un sens socotit mai favorabil pentru firme. A.s. vizează,
teorie a comerţului internaţional rezultată ca sinteză a două optici majore ale neoclasicilor din perioada interbelică: (a) adaptarea problematicii comerţului internaţional la teoria înzestrării cu factori a
compo- nentă a politicii de ajustare economică, prin care se urmăreşte modificarea unor posturi în balanţa de plăţi în concordanţă cu un program propus.
semne, instrumente, valori monetare, care exprimă lichiditatea însăşi sau pot fi rapid convertite în bani, deci au un înalt grad de lichiditate (bonuri de tezaur, cecuri).