UTILITARISM
doctrină conform căreia o acţiune (sau o lege, o instituţie etc.) este bună dacă acţionează în sensul creşterii bunăstării comunităţii (societăţii, în ansamblul său). U. este deci o doctrină morală care, în
doctrină conform căreia o acţiune (sau o lege, o instituţie etc.) este bună dacă acţionează în sensul creşterii bunăstării comunităţii (societăţii, în ansamblul său). U. este deci o doctrină morală care, în
(v. VALOARE ANTICIPATĂ) UTILITATE CARDINALĂ, modalitate de mă- surare (apreciere) a utilităţii economice, bazată pe ipoteza că fiecare individ este capabil să ataşeze un număr cardinal, care să măsoare satisfacţia
satisfacţia resimţită de un individ în urma consumului unor cantităţi succesive dintr-un bun sau din bunuri diferite într-o perioadă dată. În concepţia clasică, u.t. a cantităţilor consumate reprezintă un produs
satis- facţia, intensitatea dorinţei, a nevoii pe care o aduce o porţiune (doză) dintr-un bun consumat de către un individ; acel segment al unei anumite
sporul mărimii utilităţii individuale pe care-l aduce creşterea cu o unitate monetară a bugetului (venitului) personal al unui agent economic.
concept ce semnifică metodele neoclasice de măsurare a utilităţii economice. După cum se ştie, măsurarea cardinală a utilităţii a ridicat numeroase semne de întrebare, mai ales în legătură cu
doctrină conform căreia o acţiune (sau o lege, o instituţie etc.) este bună dacă acţionează în sensul creşterii bunăstării comunităţii (societăţii, în ansamblul său). U. este deci o doctrină morală care, în
(v. VALOARE ANTICIPATĂ) UTILITATE CARDINALĂ, modalitate de mă- surare (apreciere) a utilităţii economice, bazată pe ipoteza că fiecare individ este capabil să ataşeze un număr cardinal, care să măsoare satisfacţia
satisfacţia resimţită de un individ în urma consumului unor cantităţi succesive dintr-un bun sau din bunuri diferite într-o perioadă dată. În concepţia clasică, u.t. a cantităţilor consumate reprezintă un produs
satis- facţia, intensitatea dorinţei, a nevoii pe care o aduce o porţiune (doză) dintr-un bun consumat de către un individ; acel segment al unei anumite
sporul mărimii utilităţii individuale pe care-l aduce creşterea cu o unitate monetară a bugetului (venitului) personal al unui agent economic.
concept ce semnifică metodele neoclasice de măsurare a utilităţii economice. După cum se ştie, măsurarea cardinală a utilităţii a ridicat numeroase semne de întrebare, mai ales în legătură cu