(v. BALANŢA COMERCIALĂ) DEFICIT AL BALANŢEI DE PLĂŢI, sumă cu care plăţile (cheltuielile) din cadrul balanţei depăşesc încasările (veniturile), adică soldul negativ al balanţei. D.b. de p. este în general
soldul negativ al bugetului public între veniturile încasate şi cheltuielile efectuate până la încheierea execuţiei bugetare. El reflectă acea stare a bugetului public în care cheltuielile depăşesc veniturile.
proces prin care o sumă poate fi scăzută dintr-o sumă totală în anumite scopuri. De exemplu, în anumite sisteme fiscale, impozitarea venitului permite scăderea cheltuielile cu dobânzile pentru
soldul care arată insuficienţa resurselor în raport cu nevoile sau a veniturilor faţă de cheltuieli, la un moment dat (v. Deficit al balanţei de plăţi, Deficit bugetar).
perioada scursă până când rezultatele unui mix de politici macroeconomice devin vizibile. Orice politică macroeconomică are asociate patru tipuri de decalaje temporale: 1. decalajul de recunoaştere – perioada de
acţiune de comportament economic raţional care vizează alegerea unei soluţii din mai multe posibile, bazată pe considerente economice, dar şi psihologice, sociologice, politice ş.a. Se disting decizii la nivel
> (v. DECALAJ ECONOMIC) DECALAJ TEHNOLOGIC, (1) diferenţa în nivelul de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, în gradul de înzestrare tehnică a muncii, de dotare a producţiei cu tehnica şi
piaţă sau segment de piaţă, în sens geografic (regiune, zonă, ţară străină), pe care se comercializează cantităţi mari de mărfuri în condiţii avantajoase. D. face obiectul strategiei de piaţă atunci când agenţii
se determină ca diferenţă între P.I.B. actual (efectiv) şi P.I.B. potenţial. El este generat de şomajul ciclic, cauzat de insuficienţa cererii agregate (v. Şomaj).
GERARD (n. 1921), economist american de origine franceză. A studiat, mai întâi, la Şcoala Normală Superioară din Paris, apoi la Universitatea Sorbona, unde şi-a susţinut teza de doctor în economie
operaţie de reducere a cheltuielilor înscrise în bugetul de stat prin transferul unei părţi a lor într-un cont special sau în contul unei colectivităţi teritoriale.
> (v. DATORIE PUBLICĂ) Datorie publică internă (v. DATORIE PUBLICĂ) DEBIT, (1) coloana din partea stângă a unui cont, în care se înregistrează elementele şi sporurile de activ, respectiv, reducerile de
persoană fizică sau juridică care primeşte, de la o altă persoană, bunuri economice sau sume de bani, având obligaţia să le restituie la o dată dinainte stabilită, numită scadenţă, împreună cu dobânda sau
sumă în valută datorată, la un moment dat, de o ţară altor ţări şi/sau instituţii financiare internaţionale în baza creditelor primite de stat (guvern) şi de întreprinderi private, dar cu garanţia statului şi
datorie rambursabilă la termen fix sau în anuităţi; priveşte în special împrumuturile pe termen lung şi împrumuturile obligatare, în general pe mai mult de cinci ani, iar în
piaţă oligopolistă unde operează numai doi ofertanţi. În această situaţie, orice decizie a unui ofertant, cum ar fi creşterea sau reducerea preţului, afectează situaţia celuilalt, ceea ce îl determină să reacţioneze.
formă a pieţei cu concurenţă imperfectă, în care sfera cererii este restrânsă, existând doar doi cumpărători. Fiind singurii purtători ai cererii în ceea ce priveşte bunul respectiv,
(D.S.T.), instrument monetar internaţional care serveşte în principal ca unitate monetară de cont şi de rezervă. Sunt create de Fondul Monetar Internaţional din anul 1970 şi folosite pentru
denumire dată unei economii cu două sisteme economice care se juxtapun şi este caracteristică ţărilor subdezvoltate. În acest sens există un sector tradiţional rural relevant pentru un sistem precapitalist şi
>, venitul sau remuneraţia plătită sau primită pentru serviciul unui capital în condiţiile în care aceasta nu este capitalizată. În practică, d.s. este mai rar folosită, dar
(v. BALANŢA COMERCIALĂ) DEFICIT AL BALANŢEI DE PLĂŢI, sumă cu care plăţile (cheltuielile) din cadrul balanţei depăşesc încasările (veniturile), adică soldul negativ al balanţei. D.b. de p. este în general
soldul negativ al bugetului public între veniturile încasate şi cheltuielile efectuate până la încheierea execuţiei bugetare. El reflectă acea stare a bugetului public în care cheltuielile depăşesc veniturile.
proces prin care o sumă poate fi scăzută dintr-o sumă totală în anumite scopuri. De exemplu, în anumite sisteme fiscale, impozitarea venitului permite scăderea cheltuielile cu dobânzile pentru
soldul care arată insuficienţa resurselor în raport cu nevoile sau a veniturilor faţă de cheltuieli, la un moment dat (v. Deficit al balanţei de plăţi, Deficit bugetar).
perioada scursă până când rezultatele unui mix de politici macroeconomice devin vizibile. Orice politică macroeconomică are asociate patru tipuri de decalaje temporale: 1. decalajul de recunoaştere – perioada de
acţiune de comportament economic raţional care vizează alegerea unei soluţii din mai multe posibile, bazată pe considerente economice, dar şi psihologice, sociologice, politice ş.a. Se disting decizii la nivel
> (v. DECALAJ ECONOMIC) DECALAJ TEHNOLOGIC, (1) diferenţa în nivelul de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, în gradul de înzestrare tehnică a muncii, de dotare a producţiei cu tehnica şi
piaţă sau segment de piaţă, în sens geografic (regiune, zonă, ţară străină), pe care se comercializează cantităţi mari de mărfuri în condiţii avantajoase. D. face obiectul strategiei de piaţă atunci când agenţii
se determină ca diferenţă între P.I.B. actual (efectiv) şi P.I.B. potenţial. El este generat de şomajul ciclic, cauzat de insuficienţa cererii agregate (v. Şomaj).
GERARD (n. 1921), economist american de origine franceză. A studiat, mai întâi, la Şcoala Normală Superioară din Paris, apoi la Universitatea Sorbona, unde şi-a susţinut teza de doctor în economie
operaţie de reducere a cheltuielilor înscrise în bugetul de stat prin transferul unei părţi a lor într-un cont special sau în contul unei colectivităţi teritoriale.
> (v. DATORIE PUBLICĂ) Datorie publică internă (v. DATORIE PUBLICĂ) DEBIT, (1) coloana din partea stângă a unui cont, în care se înregistrează elementele şi sporurile de activ, respectiv, reducerile de
persoană fizică sau juridică care primeşte, de la o altă persoană, bunuri economice sau sume de bani, având obligaţia să le restituie la o dată dinainte stabilită, numită scadenţă, împreună cu dobânda sau
sumă în valută datorată, la un moment dat, de o ţară altor ţări şi/sau instituţii financiare internaţionale în baza creditelor primite de stat (guvern) şi de întreprinderi private, dar cu garanţia statului şi
datorie rambursabilă la termen fix sau în anuităţi; priveşte în special împrumuturile pe termen lung şi împrumuturile obligatare, în general pe mai mult de cinci ani, iar în
piaţă oligopolistă unde operează numai doi ofertanţi. În această situaţie, orice decizie a unui ofertant, cum ar fi creşterea sau reducerea preţului, afectează situaţia celuilalt, ceea ce îl determină să reacţioneze.
formă a pieţei cu concurenţă imperfectă, în care sfera cererii este restrânsă, existând doar doi cumpărători. Fiind singurii purtători ai cererii în ceea ce priveşte bunul respectiv,
(D.S.T.), instrument monetar internaţional care serveşte în principal ca unitate monetară de cont şi de rezervă. Sunt create de Fondul Monetar Internaţional din anul 1970 şi folosite pentru
denumire dată unei economii cu două sisteme economice care se juxtapun şi este caracteristică ţărilor subdezvoltate. În acest sens există un sector tradiţional rural relevant pentru un sistem precapitalist şi
>, venitul sau remuneraţia plătită sau primită pentru serviciul unui capital în condiţiile în care aceasta nu este capitalizată. În practică, d.s. este mai rar folosită, dar
